Rugăciunile care se citesc în biserici doar în timpul Postului Mare. Ce semnifică şi care este mesajul pentru credincioşi

Rugăciunile care se citesc în biserici doar în timpul Postului Mare. Ce semnifică şi care este mesajul pentru credincioşi

Rugăciuni speciale în biserici FOTO dailytrust.com.ng

O rugăciune specială pentru această perioadă, cu mesaj puternic de pocăinţă, se citeşte în biserică de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti, Sfântul Efrim Sirul. O altă rugăciune deosebit de importantă care se citeşte în biserică este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândaviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.“

De ce ocupă un loc atât de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post şi ce mesaj transmite credincioşilor?
 
Părintele Eugen Ramon Ilie, preot paroh la biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, protoiereul Călăraşiului, explică tâlcul acestor vorbe şi ne spune de ce mesajul este esenţial pentru fiecare dintre bunii creştini. „Este un canon de pocăinţă, o rugăciune deosebită care arată bunăvoinţa şi străduinţa omului în creşterea duhovnicească şi recapitulează într-o manieră unică şi lucrurile bune, dar şi cele rele ale pocăinţei. Constituie, să spunem aşa, o „verificare“ pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului”, spune preotul.
 
Canonul cel Mare ne introduce în istoria Sfintei Scripturi
 
Tot în postul Paştelui, o altă rugăciune deosebit de importantă care se citeşte în biserică este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Conform creştinortodox.ro, aceasta reprezintă una dintre treptele pocăinţei ce conduc spre Ziua Învierii lui Hristos. Este una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă operă a imnografiei despre pocăinţă. Deşi abundă în episoade biblice, totuşi nu este o simplă concentrare a unor teme biblice.
 
Dimpotrivă, în acest Canon toate faptele scripturistice la care s-a făcut părtaş omul - crearea, căderea, alungarea din Rai, întoarcerea, aşteptarea, răscumpărarea - sunt personalizate. Ele se transformă în faptele fiecăruia dintre noi: crearea mea, căderea mea, răscumpararea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin conştient de profunzimea ei: „De unde voi începe să plâng faptele vieţii mele celei ticăloase?“.
Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi în istoria Sfintei Scripturi şi ne determină să conştientizăm, prin intermediul modelelor de pocăinţă, amplitudinea păcatelor noastre şi instrăinarea faţă de Dumnezeu.
 
Sfântul care nu a vorbit până la vârsta de 7 ani
 
Despre autorul Canonului cel Mare, Sf. Andrei Criteanul, teologii spun că nu se cunosc foarte multe amănunte. Se crede că s-a născut în Siria, în orasul Damasc, în jurul anului 660.

Legendele spun că Andrei nu a putut vorbi până la vârsta de 7 ani, când a primit Sfânta Împărtăşanie într-o biserică din Ierusalim.

Din acest motiv, părinţii l-au închinat lui Dumnezeu. De-a lungul vieţii sale şi-a însuşit o bogată învăţătură teologică şi s-a remarcat prin milostenie. Era părinte pentru orfani, arăta compasiune faţă de săraci şi a fost un fervent apărător al cauzei dreptăţii şi refugiu pentru cei persecutaţi. Distingându-se prin numeroasele sale calităţi, în preajma anului 712 a fost ales Arhiepiscop al Gortynei, în insula Creta. Aici binefacerile sale s-au înmulţit şi s-au extins, concretizându-se prin ridicarea mai multor aşezăminte filantropice, între care şi un spital pentru săraci.
 
Rugăciunea cu 266 de strofe
 
De numele său se leagă mai multe scrieri bisericeşti aproximativ 60 de cuvântări, 59 de canoane, 66 de irmoase (troparele de la începutul canoanelor), 34 de stihiri şi 47 de idiomele (tropare cu melodie şi ritm propriu), ceea ce indică o activitate prolifică pentru epoca sa. Canonul de pocăinţă este cunoscut şi sub numele de Canonul cel Mare, nu numai datorita lungimii sale (266 de strofe faţă de cele 30 ale unui canon obişnuit), ci si profunzimii conţinutului său.
 
Conform creştinortodox, prin Canonul de pocăinţă, Sfântul Andrei a înaintat un puternic protest împotriva păcatului. Ca principiu de viaţă, el promovează permanenta pocăinţă pentru ăacatele pe care le săvârşim clipă de clipă, precum şi dorinţa continuă de a urma lui Hristos şi celor care s-au apropiat de el prin curăţirea de păcate.
 
Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite
 
Tot în perioada Postului Mare, în biserică se săvărşeşte o slujbă specială, numită Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite. Deoarece pocăinţa are drept menire bucuria Învierii, sâmbăta şi duminica din timpul Postului Mare, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi cea a Sfântului Vasile cel Mare se săvârşesc în veşminte luminate, iar miercurea şi vinerea, Liturghia Darurilor mai Înainte Sfintite unită cu Vecernia, ca semn de pocăinţă, se săvârşeşte în veşminte cernite.

„Această Liturghie este săvârşită pentru împărtăşire euharistică mai intensă întrucât şi Postul acesta este mai intens sau mai sever. Perioada este potrivită pentru învierea lentă a sufletului din moartea păcatului şi culminează cu explozia bucuriei Învierii din noaptea de Paşti”, spun preoţii.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: