Povestea atentatului din 8 decembrie 1909. Cum a încercat un ceferist să-l asasineze pe Ionel Brătianu, premierul Unirii

Ionel Brătianu, cel mai longeviv premier al României FOTO Adevărul

Ion I.C. Brătianu , care a jucat un rol primordial în Marea Unire din 1918 şi în viaţa politică din România modernă, este unul dintre cei mai longevivi premieri. Povestea mai puţin ştiută este cea a unui atentat nereuşit la viaţa acestuia, petrecut în 8 decembrie 1909 şi comis de un ceferist din Olteniţa.

Detaliile tentativei de crimă sunt relatate de istoricul călărăşean Constantin Tudor, după studierea documentelor de presă de la acea vreme.

Ion I.C. Brătianu (cunoscut şi ca Ionel Brătianu) a fost de cinci ori preşedinte al Consiliului de Miniştri - mai mult decât oricine altcineva -, de trei ori ministru de Interne, de două ori ministrul Apărării Naţionale şi de două ori ministru al Afacerilor Externe. Timp de două decenii a făcut şi a desfăcut guverne, iar întreaga clasă politică a ascultat de vocea sa, chiar şi când partidul lui era în Opoziţie. Acest lucru nu i-a atras doar laude, ci şi critici dure. Octavian Goga susţinea despre Ionel Brătianu că era ”un meschin dictator oriental” care va fi pedepsit de istorie. Istoria, însă, a avut alte planuri. 

„Atunci când vorbim în general de atentate îndreptate împotriva unor personalităţi politice de rang înalt ne vin repede în minte crimele comise împotriva preşedinţilor americani Abraham Lincoln (asasinat în seara de Vinerea Mare, la data de 14 aprilie 1865) şi John F. Kennedy (împuşcat la Dallas în ziua de 22 noiembrie 1963). Dar dacă ne uităm cu mai multă atenţie şi în grădina noastră, vom constata că şi scena politică românească a cunoscut mai multe atentate cărora le-au căzut victimă oameni politici proeminenţi. Dacă ne limităm doar la atentatele îndreptate împotriva premierilor în funcţie de după crearea României moderne, prin Unirea de la 24 ianuarie 1859 şi mai apoi de după înfăptirea României Mari, vom constata că nu mai puţin de trei prim-miniştri au fost eliminaţi prin împuşcare, în urma unor atentate îndreptate împotriva acestora. Astfel, pe 8 iunie 1862, prim-ministrul conservator Barbu Catargiu era împuşcat mortal, în Dealul Mitropoliei, de un individ necunoscut. Asasinarea lui Barbu Catargiu a fost catalogată ca având motivaţii politice, însă cazul nu a fost niciodată desluşit de poliţie. Au urmat apoi cele două sângeroase atentate comise de legionari împotriva prim-ministrului liberal I. G. Duca (Gara Sinaia, 29 decembrie 1933) şi a lui Armand Călinescu, prim-ministrul regelui Carol al II-lea, pe 21 septembrie 1939”, explică prof. Constantin Tudor pe blogul său.

A tras trei focuri de revolver

Puţini ştiu însă că şi asupra lui Ion C. Brătianu, precum şi asupra fiului său Ionel Brătianu, au avut loc mai multe atentate, din fericire nereuşite, în perioada în care aceştia îndeplineau funcţia de premier al Guvernului României. „Vom detalia atentatul comis împotriva prim-ministrului Ion I. C.(Ionel) Brătianu, întrucât atentatorul era un muncitor ceferist din Olteniţa. Iată cum descria atentatul la care am făcut referire ziarul călărăşean “Deşteptarea Ialomiţei”, din 10 decembrie 1909: «Un atentat la viaţa prim-ministrului, domnul Ion Brătianu, s-a săvârşit marţi seara (8 decembrie 1909 - n. red.), la ora 06.00. Pe când primul ministru venea de la Senat pe strada Colţei, în apropiere de casa sa, un individ care-l urmărea a tras asupra primului ministru trei focuri de revolver rănindu-l în umărul stâng, în spate şi la baza toracelui.

Ionel Brătianu, al doilea din stânga imaginii FOTO Ziarul Lumina

Individul fiind prins şi arestat, s-a constatat că este un fost lucrător lăcătuş la căile ferate, care de 15 zile nu mai avea ocupaţie… Revolverul de care s-a servit este o armă de calibru 6 pe care l-a cumpărat cu 9 lei şi 50 de bani de la un magazin din Calea Griviţei… Atentatorul se numeşte Gheorghe Stoean Jelea, sau Gheorghe Stoenescu, locul naşterii lui este Olteniţa, în vârstă de 27 de ani, fost sergent în armată. Tatăl lui este de origine bulgar şi mama sa româncă. Mai are opt fraţi şi surori». Un alt ziar care apărea la Călăraşi (“Liberalul” din 10 decembrie 1909) făcea următoarele precizări referitoare la acest nefericit eveniment: «Din norocire, ca printr-o minune Dumnezeiască, după asigurările date de somităţile noastre medicale, rănile primite de dl. Brătianu nu i-au pus viaţa în pericol, neivindu-se până acum nici o complicaţiune, şi nici măcar febră. Din cercetările făcute s-a dovedit că atentatorul se numeşte Ghiţă Stoenescu Jelea, de origine bulgar, de fel din Olteniţa, membru în Sindicatul muncitorilor. La domiciliul său s-au găsit broşuri socialiste şi că atentatul a fost demult plănuit»“, povesteşte prof. Constantin Tudor.

Pedeapsa, 20 de ani de muncă silnică

Conform istoricului călărăşean, atentatorul a fost arestat şi judecat. Procesul lui Gh. Stoenescu - Jelea s-a desfăşurat în luna mai 1910, autorul fiind găsit vinovat de tentativă de omor cu premeditare. A primit pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru fapta comisă: 20 de ani de muncă silnică. În ceea ce priveşte starea de sănătate a primului ministru Ionel Brătianu, acesta şi-a revenit relativ rapid şi după două săptămâni de convalescenţă şi-a reluat activitatea. 

Vizită de lucru la Călăraşi

Peste numai opt luni de zile, pe 31 august 1910, primul ministru Ion I. C. Brătianu venea într-o vizită de lucru la Călăraşi, însoţit de Anghel Saligny, pentru a inspecta lucrările din Portul Călăraşi, inclusiv clădirea Căpităniei, recent construită după planurile inginerului Saligny. Despre această vizită, ziarul “Liberalul” din 9 septembrie 1910 scria: “Domnul prim ministru a sosit în oraş după amiază, la ora 5 jumătate, cu vaporul Domniţa Florica. La Debarcader a fost întâmpinat de d-nii Prefect al judeţului, Primarul oraşului Călăraşi, Medicul primar al judeţului, medicul oraşului Călăraşi, comandantul Companiei de jandarmi şi Poliţaiul oraşului. Nu s-a făcut nici o primire oficială, aceasta fiind dorinţa d-lui Prim Ministru. D-l Prim Ministru a inspectat Piaţa, câteva strade, Primăria, Prefectura şi Cazarma Regimentului 5 Cavalerie, rămânând, pe cât suntem informaţi, mulţumit de starea cum a găsit.”

A obţinut diploma de inginer în Franţa

Ion I. C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864 la moşia Florica, în judeţul Argeş. A fost cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu şi fratele mai mare al lui Vintilă şi Dinu Brătianu. A făcut liceul la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti şi apoi, din proprie iniţiativă, s-a înscris voluntar în cadrul unui Regiment de Artilerie.

A urmat şi cursurile Şcolii de Drumuri şi Poduri şi şi-a completat studiile în Franţa, unde a şi obţinut diploma de inginer. Când s-a întors în ţară, a lucrat pe mai multe şantiere de cale ferată, sub conducerea lui Anghel Saligny. E drept că nu şi-a practicat meseria prea mult, pentru că la vârsta de 31 de ani a devenit deputat al Partidului Liber. Desigur, a contat şi faptul că partidul era condus chiar de tatăl său, Ion C. Brătianu.

Prima funcţie executivă a ocupat-o începând cu martie 1897, şi era cea de Ministru al Lucrărilor Publice. În impresionanta sa carieră politică, Ion I.C. Brătianu a acumulat mai multe recorduri: a fost de cinci ori prim-ministru, de trei ori ministru de interne şi de câte două ori ministru al apărării şi al afacerilor externe. În plus, a condus Partidul Liberal vreme de aproape două decenii.

Ionel Brătianu, cel mai longeviv premier pe care l-a avut România FOTO Ziarul Lumina

Prima mare încercare pe care Ion I.C. Brătianu a avut-o de trecut a fost Răcoala din 1907. Aceasta a fost înăbuşită în sânge pe când chiar el era ministru de interne şi cumva în compensaţie, în anii care au urmat, Ionel Brătianu a militat pentru Reforma Agrară, care a dus la împropietărirea ţăranilor. Imediat după terminarea Primului Război Mondial, a avut rol extrem de important în negocierile de pace de la Paris şi ulterior, a fost primul premier al României Mari. În 1923, Guvernul pe care îl conducea a dat României o nouă constituţie, printre cele mai moderne din Europa acelor ani.

„Politica e ceva grav, grav de tot”

”Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale”, spunea Ion I.C. Brătianu. Adresându-se Parlamentului, în decembrie 1919, spunea: „ Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său si care trebuie să aibă mereu încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi.” De asemenea, cuvintele de aur ale lui Ion I.C. Brătianu au rămas în istorie şi arată că iubirea de ţară nu însemna doar o înşiruire de  cuvinte: „Politica îţi poate da din când în când satisfacţii şi onoruri, dar pentru un om iubitor de ţară şi conştient de răspunderile sale, politica este un şir neîntrerupt de griji şi jertfe, un drum pe care eşti sortit să culegi mai multă nedreptate decât răsplată. Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale.”

De neclintit în privinţa hotărârilor pe care le lua

Ion G. Duca scria în memoriile sale că Ionel Brătianu era înzestrat cu un acut simţ al responsabilităţii: „El nu se hotăra niciodată repede [..] din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat şi de a cunoaşte bine soliditatea lui. Dar, o dată gestaţiunea terminată, o dată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa şi în toată cariera mea politică om mai neclintit în ducerea până la capăt a hotărârilor sale”.

Pentru a-i cinsti memoria lui Ion I.C. Brătianu, în Bucureşti îi sunt aduse mai multe omagii: un liceu care să îi poartă numele, o şcoală gimnazială, un parc, o statuie, dar şi un bulevard.

A murit subit la 63 de ani

Ionel Brătianu a fost căsătorit de două ori. Prima dată cu Maria Brătianu, cunoscută ca „prinţesa Maria Moruzi-Cuza”, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă), a avut un copil, Gheorghe I. Brătianu. A doua soţie a fost Eliza Brătianu, născută Ştirbei, nepoata dinspre tată a lui Barbu Ştirbei, ultimul domnitor al Valahiei.

Ionel Brătianu s-a stins pe neaşteptate în noiembrie 1927, din cauza complicaţiilor provocate de o laringită. Pierderea sa a fost cu atât mai mare în condiţiile în care cu doar câteva luni înainte, murea şi Regele Ferdinand. Deloc întâmplător, pentru România au urmat ani tot mai complicaţi. Astfel, la numai 63 de ani, „mâna de fier” care conducea statul român moare în condiţii suspecte, asemenea Regelui Ferdinand, cu câteva luni înainte.

Corpul neînsufleţit al lui Ionel Brătianu a fost depus la Ateneul Român, iar înmormântarea a avut loc la Biserica mausoleu a familiei Brătianu, de la Florica - Argeş, acolo unde odihneşte şi tatăl său, marele om politic Ion C. Brătianu, împreună cu ceilalţi membri ai familiei.