Examenul vieţii pentru o învăţătoare din Cornetu. Cu ce provocare s-a confruntat

Examenul vieţii pentru o învăţătoare din Cornetu. Cu ce provocare s-a confruntat

Alina Anghel(în centrul imaginii) este din 2019 învăţătoare la şcoala din comuna Cornetu FOTO Teach for Romania

Absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, Alina Ramona Anghel, de 31 de ani, este de aproape 2 ani învăţătoare la şcoala din comuna ilfoveană Cornetu.  Una dintre provocările cu care s-a confruntat a fost legată de violenţa pe care copiii o manifestau.

 Alina povesteşte că a făcut multe exerciţii de autoreglare, de dezvoltare a empatiei şi i-a încurajat pe copii să se descopere unii pe ceilalţi şi să se bucure împreună de succes, oricât de mic ar fi.  
 
Convinsă fiind că poate face mai mult pentru sistemul de învăţământ din România, Alina a început călătoria  alături de comunitatea Teach for Romania în vara anului 2019. Motivaţia s-a născut din dorinţa mea de schimbare şi din ambiţia de a învăţa mai mult despre ce înseamnă educaţia în România. 
 
Aşa că a renunţat să ţină cursuri de pregătire pentru examenele Cambridge, în şcolile de stat, şi a ajuns la Şcoala Gimnazială nr 1 Cornetu, unde predă la clasa a IV-a. 
 
Adevărul de Weekend:Când ai intrat în echipa Teach for Romania şi de ce?
 
Alina Anghel: Fac parte din echipa Teach for Romania din vara anului 2019, iar acum sunt în al doilea an de program. Valorile urmărite în Teach for România sunt în strânsă legătură cu convingerile şi cu credinţele mele, punând accent pe învăţare continuă, integritate şi colaborare. M-a atras faptul că în spatele unui profesor Teach for Romania există pregătire şi susţinere permanentă din partea tutorilor şi mentorilor, de care cred că orice profesor debutant are nevoie. Ideea de comunitate este pentru mine foarte valoroasă pentru că prin oricâte provocări treci, ştii că nu eşti singur în acest proces şi că împreună cu ceilalţi găseşti soluţiile potrivite pentru elevi şi pentru comunitatea din care aceştia fac parte. 
 
Alina Anghel FOTO Academia de Leadership şi Pedagogie Teach for Romania
 
Ce înseamnă pentru un dascăl pasionat, dedicat meseriei, viaţa la catedră?
 
Un dascăl pasionat şi dedicat este acel om care vine în faţa copiilor cu multă empatie şi cu dorinţa de a învăţa alături de ei. Identifici nevoile copiilor, cauţi soluţii şi aplici strategiile potrivite pentru a-i ajuta să se dezvolte. Acest rol presupune mult timp de pregătire şi de reflecţie pentru a afla ce funcţionează şi ce este de îmbunătăţit mai departe. În momentul în care se creează o cultură a reuşitei la clasă, restul vine de la sine. Copiii prind încredere şi au rezultate mai bune. Nu cred că există profesorul perfect, ci profesori care învaţă din greşeli şi care se pun în papucii elevilor pentru a vedea cât sens face pentru ei ceea ce învaţă.
 
Alina Anghel este învăţătoare la şcoala din Cornetu FOTO Arh.pers.A.A.
 
Să vorbim puţin despre abandonul şcolar. Cum te implici pentru a-l aduce pe elev din nou în bancă, sunt acum mai multe cazuri decât înainte de pandemie?
 
În ceea ce priveşte acest aspect, există elevi care atunci când şcoala se mută în online nu participă la ore. Am mers din poartă în poartă sau am purtat discuţii la telefon cu părinţii pentru a înţelege de ce la şcoală există prezenţă şi la orele online, mai putin, sau deloc. Motivele sunt diferite: nu au semnal, nu se simt confortabil sau în unele cazuri nici părinţii nu înţeleg importanţa acestor lecţii online şi atunci transmit această idee mai departe. Soluţia a fost să ţin o legătură strânsă cu familia şi să creez experienţe de învăţare relevante pentru toţi copiii, într-un cadru sigur şi integrator.
 
Care ar fi , în opinia ta, reţeta succesului în învăţământ?
 
Toţi copiii au nevoie să fie văzuţi şi auziţi, să simtă că sunt importanţi şi că scoala este pentru ei. Încă nu am descoperit o reţetă a succesului in învăţământ, dar o parte dintre ingredientele la care mă gândesc acum sunt: colaborare, asumarea responsabilitaţii, rutina de reflecţie, dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi bineînţeles dezvoltarea corectă a competenţelor de care au nevoie copiii pentru a deveni adulţi responsabili. Toate acestea vin în urma unui proces riguros de planificare, de măsurare al progresului şi de aplicare a unui plan de intervenţie pentru fiecare copil în parte.
 
Alina, alături de doi dintre elevii săi FOTO Arh.pers.A.A.
 
Atunci când îmi planific activităţile cu copiii pentru a atinge anumite obiective ţin cont de metodele tradiţionale de predare/învăţare, dar adaug întotdeauna joculeţe pentru a face orele mai plăcute. Am încercat să elimin teama de evaluare, aşa că la final de unitate introduc un joc Kahoot, un chestionar, sau un board game prin care ei se autoevaluează şi apoi eu le ofer feedback. 
 
Cum i-ai perceput pe copiii de la şcoala din Cornetu: ai reuşit să le stârneşti curiozitatea pentru educaţie, ce greutăţi ai întâmpinat?
 
Am avut bucuria de a lucra în timpul programului Teach for România cu două clase de elevi din aceeaşi şcoală. Atât anul trecut, cât şi anul acesta am predat la clasa a IV-a. Am întâlnit copii curioşi, dornici de învăţare, dar şi copii pentru care şcoala nu este o prioritate, fie pentru că trebuie să se ocupe de treburile gospodăreşti, să aibă grijă de fraţii mai mici, fie din cauza marginalizării sociale, acolo unde este vorba despre copii de etnie romă. 
 
Cărţi pentru clubul de lectură FOTO Arh.pers.A.A.
 
Cea mai mare provocare a fost violenţa verbală şi fizică din cauza lipsei de toleranţă. Am făcute multe exerciţii de autoreglare, de dezvoltare a empatiei şi i-am încurajat să se descopere unii pe ceilalţi şi să se bucure împreună de succes, oricât de mic ar fi. O altă provocare a fost şi este lipsa încrederii şi a stimei de sine, care duce atât la insucces şcolar, cât şi personal. Prin foarte multe încurajări şi prin valorificarea măiestriei din fiecare copil, am reuşit să le oglindesc tot ce au ei mai bun şi au început să privească eşecul ca o oportunitate de învăţare. Este nevoie de foarte multă răbdare şi de determinare din partea tuturor. 
 
Cum s-a născut clubul de lectură şi cum a fost primit de copii şi care a fost scopul urmărit?
 
Încercând să dezvolt abilităţi de citire şi de înţelegere a textelor am observat o motivaţie scăzută faţă de lectură. Iniţial am implementat un mic proiect la nivel de clasă, “Toţi copiii citesc”, în urma căruia am stârnit curiozitatea de a intra mai mult în lumea poveştilor. Aşa că, în fiecare zi, copiii citeau 10-15 minute la şcoală, ducând obiceiul mai departe în familie. Au început să împrumute cărţi din biblioteca clasei, au făcut schimb de idei, au prins curaj să povestească la orele de limba română ce au învăţat din cărţi şi astfel am hotărât că avem nevoie de un club de lectură unde să putem dezvolta mai multe competenţe de citire şi de scriere. 
 
 
Cititul a devenit o pasiune pentru elevii Alinei FOTO Arh.pers.A.A.
 
În fiecare marţi şi vineri avem întâlniri de două ore, pline de activităţi interactive de tot felul: citire, exerciţii de identificare a informaţiei, de înţelegere a unui mesaj, jocuri de rol, scrierea unor recenzii, desene sau picturi ale unor personaje/locuri/întâmplări, dezbateri pe anumite teme; urmărim evoluţia personajelor, dezvoltăm vocabularul şi învăţăm să ne exprimăm cât mai corect. 
 
Am descoperit copii care sunt înclinaţi spre partea de scriere creativă şi copii care încă nu înţeleg ceea ce citesc. Scopul este de a înţelege beneficiile cititului şi de a face din lectură un obicei plăcut, pe care să-l ducă mai departe în viaţa de zi cu zi. Feedback-ul primit de la ei este foarte important şi găsim împreună idei de activităţi, ne uităm la ce funcţionează şi la ce avem de îmbunătăţit şi setăm obiective realiste de învăţare, în funcţie de nevoile şi de interesele lor.
 
Cum încerci să comunici cu elevii pentru dezvoltarea abilităţilor socio emoţionale:autoreglare, determinare, autoeficacitate, conştientizare socială, abilităţi? Te-ai gândit la diverse strategii pentru copii?
 
Mulţi profesori se axează pe abilităţile cognitive şi foarte puţin pe inteligenţa emoţională a copiilor. Copiii vin din medii variate, cu valori şi convingeri diferite. Pentru gestionarea emoţiilor, în special furie sau teamă, am aplicat strategii pe termen lung. În cazul multor copii a existat un progres. Acolo unde am simţit că soluţiile nu au rezultat, am cerut ajutorul consilierului şcolii sau al altor specialişti. Una dintre soluţiile magice aş putea spune a fost colaborarea. Am mers mult pe lucru în echipă şi în timp, au devenit mult mai autonomi în învăţare, mai determinaţi şi mai implicaţi, mult mai conştienţi de importanţa rolului pe care îl au într-un grup şi bineînţeles, nivelul de empatie a crescut. Mi-au cerut ajutorul atunci când au existat conflicte sau mici neînţelegeri şi au învăţat ce înseamnă comunicarea nonviolentă.  Pentru a susţine aceste ore de lectură am primit o finanţare prin Teach for Romania, de la Pepco Romania, pentru a putea achiziţiona cărţi fiecărui copil.
 
Elevi din Cornetu FOTO Arh.pers.A.A.
 
Când ai ştiut că vei îmbrăţişa meseria de dascăl şi ce te-a motivat în această alegere?
 
Am fost un copil curios, căruia i-a plăcut să înveţe pentru el şi care a căutat în orice profesor un model de urmat. În timpul facultăţii ajutam la teme copiii apropiaţilor şi aşa am ajuns să lucrez cu mulţi copii, urmărind provocările prin care trece un elev. Mi-am dat seama că îmi doresc să intru în sistem pentru a fi mai aproape de ei. Am început să predau limba engleză la grădiniţă, apoi să ţin cursuri de pregătire pentru examenele Cambridge, în şcolile de stat. Aprecierea copiilor, a părinţilor şi pasiunea mea faţă de învăţarea continuă m-au condus pe acest drum. Acum, după 11 ani, nu cred că mă văd făcând altceva, în afara acestui domeniu. 
 
Ce calităţi ar trebui să aibă un dascăl?
 
Un dascăl trebuie în primul rând să aibă răbdare şi să îi placă să lucreze cu copiii. Este nevoie de multă dedicare, de motivaţie şi de curiozitate. Un dascăl autentic este ceea ce au nevoie copiii. De asemenea, echilibrul şi starea de bine sunt un aspect foarte important. Dacă eu nu sunt ok pe plan personal, nu pot fi ok nici pe plan profesional. De multe ori ajungi la burnout, te simţi într-un punct în care dacă nu ai un sprijin, duci greutăţile de la clasă în plan personal. De aceea cred foarte mult în coaching şi mentorat.
 
Cum i-ai regăsit pe copii după 3 luni de şcoală on-line?
 
Când a început anul şcolar, localitatea în care predau a fost în scenariu verde şi am profitat de timpul petrecut la şcoală pentru a crea acea conexiune de care au avut nevoie (fiind a treia învăţătoare a lor, îşi puneau tot felul de întrebări despre mine şi despre cum va decurge aceast an şcolar împreună). Ulterior, am avut ore online, pe Zoom, unde gradul de implicare a scăzut treptat. Am primit alături de mine părinţii şi am căutat resurse noi. 
 
Copiii, nerăbdători să se întoarcă la şcoală FOTO Arh.pers.A.A.
 
Copiii îmi spuneau foarte sinceri că nu putem face mai mult de atât şi că soluţia este să ne întâlnim la şcoală, pentru că ei au nevoie să interacţioneze unii cu ceilalţi. În semestrul al doilea, când am revenit la şcoală (pentru 5 săptămâni, până a intrat localitatea în carantină), am fost plăcut surprinsă de dorinţa lor de învăţare, de modul în care se ajutau unii pe ceilalţi şi de felul în care îşi exprimau nevoile, gândurile şi emoţiile. Acum ne desfăşurăm din nou orele online, la fel şi Clubul de lectură şi încercăm să fim optimişti: oriunde am fi, la şcoală sau acasă, important este că suntem împreună şi că ne dorim să dăm şi să primim tot ce este mai bun.
 
CV:
 
Nume, prenume, vârstă: Anghel Alina-Ramona, 31 de ani.
Studii: A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine şi va urma un program de conversie profesională pentru a putea ulterior să se titularizeze ca profesor în învăţământul primar. 
Este învăţătoare la Şcoala Gimnazială nr 1 Cornetu, judeţul Ilfov.
Locuieşte în Bucureşti
 
Vă mai recomandăm şi:
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările