Soarta tristă a superbului conac Cassota, fost sediu CAP pe vremea comuniştilor. Balustradele, furate pentru fier vechi

Soarta tristă a superbului conac Cassota, fost sediu CAP pe vremea comuniştilor. Balustradele, furate pentru fier vechi

Un important monument arhitectonic, reprezentativ pentru zona Buzăului, a cărui soartă a fost mult timp ignorată, este Conacul Cassota, din comuna Glodeanu Siliştea. Este unul din cele mai frumoase exemple de astfel de clădiri, spun specialiştii, fapt care îl face reprezentativ pentru acest gen de arhitectură în toată zona de sud-est.

Ştiri pe aceeaşi temă

La mai puţin de 70 de kilometri de Bucureşti, într-un sat din judeţul Buzău care a ajuns să îi poarte numele, se află unul din cele mai frumoase conace din sud-estul ţării. 
 
Conacul Procopie Casotta, aflat în satul Caşota, comuna Glodeanu Siliştea, a fost construit în stilul conacelor de ţară franţuzeşti, de secol XIX, care utilizau motive şi teme arhitecturale inspirate din castelele de pe valea Loarei. 
 
Construcţia clădirii a început în jurul anului 1872 şi a fost finalizată în 1888. Este clădită într-o manieră, spun arhitecţii, care a atins apogeul în Franţa, în timpul lui Napoleon al III-lea.
 
În centru are un turn înalt, acoperişul conţine elemente de inspiraţie barocă, iar balustradele balcoanelor şi casei scărilor sunt realizate din fier forjat de foarte bună calitate. 
 
Stâlpii din lemn sculptat, cu interesante modele ţărăneşti, sprijină culoarul acoperit care leagă conacul de clădirea servitorilor.
 
Clădirea este construită pe patru etaje: un subsol mare, din piatră şi bolţi din cărămidă, cu acces atât din interior, cât şi din exterior; parterul şi primul etaj, cu paisprezece camere de primire şi de locuit, precum şi terase; camera din turn, cu un cochet balcon şi o mansardă spaţioasă open-space, care poate fi transformată în spaţiu locuibil. 
                                                                                                                             Sursa: wall-street.ro
 
La mijlocul secolului al XIX-lea, serdarul de origine aromână Athanasie Casotta a fost atestat prima dată ca proprietar, iar fiii acestuia, Alexandru şi Procopie, au fost menţionaţi ca moştenitori în jurul anilor 1870. 
 
Procopie Casotta a donat moşia, în 1910, către Eforia Spitalelor Civile, cu obligaţia ca din uzufructul ei să se construiască un spital şi o şcoală.
 
Între cele două războaie mondiale, moşia s-a aflat în proprietatea Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, iar clădirea conacului a fost folosită drept dormitor pentru elevii Şcolii Inferioare de Meserii „Procopie Casotta”. 
 
Donarea moşiei către o instituţie a statului a salvat de la naţionalizare domeniul, păstrându-i funcţiunea chiar şi după cel de-Al Doilea Război Mondial.
 
Regimul comunist a confiscat conacul şi l-a folosit ca sediu de CAP, precum şi pentru birourile unei întreprinderi de stat de drumuri şi şosele. 
 
Treptat, clădirea s-a degradat, fiind părăsită în 1980 şi apoi dată în grija Consiliului Judeţean. În anii ’70, învăţătorul Constantin Mogoş, un istoric local din zona Casotei, a reuşit să convingă autorităţile să-l includă pe lista clădirilor de patrimoniu ale judeţului.
 
În anul 2006, moşia a trecut în proprietate privată, fiind cumpărată de către un cetăţean strain. Din lipsă de fonduri, investiţiile s-au sistat, conacul blocându-se într-un interminabil proces de restaurare.
 
Au fost furate balustradele, pentru a fi vândute la fier vechi, ferestrele pentru sticlă, iar duşumelele pentru a fi băgate pe foc. “Clădirea a fost consolidată cu finanţare de la o asociaţie a breslei arhitecţilor. Din nefericire, însă, banii s-au terminat”, susţine site-ul monumenteuitate.ro.
 
Proprietatea ar putea deveni han sau pensiune cu restaurant şi cramă, centru de evenimente, reşedinţa permanentă sau de vacanţă, muzeu, sediu de firma sau fundaţie.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: