Sejur la Cetăţuia, la pensiunile cochete ascunse în pădurea Buzăului VIDEO
0
Pensiunile cochete din mijlocul pădurii, izolate în sălbăticia munţilor, au devenit pentru mulţi o variantă sigură de petrecere a timpului liber în această perioadă de criză sanitară. În Buzău, o astfel de pensiune se află pe dealul Cetăţuia, iar pe lângă confort şi privelişti deosebite, oferă şi o gamă largă de activităţi turistice.
Complexul Cetăţuia din Buzău este locul ideal în care să evadezi din tumultul vieţii cotidiene, cu precădere în această perioadă marcată de anxietăţi şi incertitudine. În plus, sejurul într-o astfel de pensiune le oferă turiştilor prilejul de a redescoperi plăceri demult uitate, precum plimbările pe cărări puţin bătătorite ori vizitarea lăcaşului de sihăstrie aflat în apropiere.
„Turiştii noştri se pot plimba cu bicicletele, se pot duce pe jos la schitul aflat la aproximativ 800 de metri de noi, la Tabăra de Sculptură, situată la circa patru kilometri. În zonă avem un marcaj pentru trasee în pădure, dacă vor să se plimbe. La pensiune avem o capacitate de 35 de persoane pe serie“,
declară Auraş Aniţa, angajat al pensiunii.
Locul în care n-ai nevoie de telefon
Odată cazat în pensiunea din mijlocul pădurii, ritmul vieţii se modifică vrând-nevrând. Aici, timpul curge altfel, iar atmosfera tihnită te face să-ţi iei gândul de la grijile cotidiene şi să nu-ţi verifici necontenit notificările de pe telefon. Salonul principal este decorat în stil vintage, cu piese de mobilier vechi, un pian şi un bătrân gramofon, iar pereţii sunt plini de tablourile unor pictori cunoscuţi. Există şi o sală de lectură, special concepută pentru turiştii care vor mai degrabă să-şi petreacă vacanţa citind.
„Locul se pretează pentru cei dornici să-şi petreacă două-trei zile într-un loc liniştit, în care să nu sune telefoanele. Plus că semnalul nu este tocmai bun. Suntem la numai 35 de kilometri de Buzău şi la aproximativ două ore de Bucureşti. Peste 80% din turişti sunt din Capitală şi din Constanţa“, declară Amalia Petre, managerul pensiunii.
Foto Iulian Bunilă
Un meniu ales pe sprânceană
Nu doar confortul din pensiune este unul special, ci şi regimul alimentar. Turiştii sunt răsfăţaţi cu meniuri alese, care au la bază produse naturale şi vânat. „Meniul nostru este în zona de fine dining, cu preparate deosebite, din care nu lipseşte carnea de vânat. Piesa principală este o gustoasă salată cu piept de raţă afumat şi cu paste de casă, care mai conţine şi salată mixtă şi gălbiori. Turiştii pleacă cu o impresie foarte bună deoarece este o zonă liniştită, avem preparate foarte bune şi consider că dânşii sunt mulţumiţi de condiţiile pe care le oferim“, spune Gabriela Borţoi, bucătar în cadrul complexului de pe dealul Cetăţuia.
Drumul e bun, fie iarnă, fie vară
Complexul turistic de la Măgura se află pe drumul naţional care leagă judeţele Buzău şi Braşov, la 113 kilometri distanţă de Bucureşti. Drumul până la pensiune, aflată la o altitudine de peste 600 de metri, este accesibil în orice anotimp şi urcă din DN10, din localitatea Măgura, către Mănăstirea Ciolanu, iar după trei kilometri se continuă prin pădure, preţ de aproximativ un kilometru. La numai 12 kilometri distanţă sunt Vulcanii Noroioşi, iar staţiunea balneară Sărata Monteoru este la 33 de kilometri.
Regele Carol I, fermecat de pitorescul zonei
Îndreptându-ne atenţia şi spre obiectivele turistice, la mai puţin de un kilometru distanţă de pensiune, pe culmea unei coline, se află Schitul Cetăţuia. Micul complex monahal, întreţinut de câteva măicuţe, este nu numai un loc deosebit de pitoresc, ci şi o mică vatră de sihăstrie, datând de prin secolul al XVIII-lea. Biserica veche a schitului, cu hramul „Schimbarea la Faţă“, a fost ridicată, în anii 1857-1865, de un călugăr din Mănăstirea Ciolanu, Iosif, împreună cu alţi câţiva monahi, fiind ajutat de către episcopul Filotei al Buzăului şi de creştinii generoşi. În anii 2007-2008, a fost ridicat paraclisul schitului, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“, şi s-au construit un altar de
vară şi o nouă clopotniţă.
Se spune că, la un an după preluarea domniei, regele Carol I ar fi vizitat dealul Cetăţuii în căutarea unui loc pitoresc pentru viitoarea sa reşedinţă de vară. A fost fermecat de zonă, în special pentru pădurea din jur şi priveliştea asupra depresiunii Cislăului. Potrivit legendelor, ar fi renunţat din cauza lipsei unor izvoare cu apă potabilă sau pentru că ar fi suferit un accident de călărie, pe care l-a considerat un semn de rău augur.
Popas la refugiul Doamnei Neaga
O altă atracţie a zonei colinare Măgura este Mănăstirea Ciolanu, cea mai veche aşezare monahală din judeţul Buzău, atestată documentar încă din secolul al XVI-lea. Are două biserici, situate la o distanţă de o sută de metri una de cealaltă, biserica veche, cu hramul „Sfântul Gheorghe“, fiind ridicată de Doamna Neaga, soţia lui Mihnea Turcitul. În timpul unei invazii, Doamna Neaga, împreună cu cei cinci copii ai săi, s-ar fi refugiat în vatra de sihăstrie ce funcţiona aici. Unul dintre copii a murit şi, după toate probabilităţile, ale lui sunt oasele găsite, după mult timp, îngropate în dreapta vechiului lăcaş. La început, biserica era fără turle şi fără pronaos. Legendele păstrate de oamenii locului arată că Doamna Neaga, fiind retrasă în Cetăţuie, lăcaş de sihăstrie aflat pe culmea unui deal din imediata vecinătate a mănăstirii, atunci când unul dintre copiii săi a murit şi neavând unde să-l îngroape, l-a înmormântat în vale, la călugării pustnici care locuiau acolo. În memoria copilului, a zidit monahilor o bisericuţă cu un zid foarte solid, împrejmuită cu un alt zid, asemenea unei cetăţi, ale cărui ruine au fost vizibile până în secolul al XVIII-lea.
La Ciolanu există şi un muzeu unde pot fi admirate obiecte de cult şi veşminte religioase. Mănăstirea adăposteşte multe dintre icoanele pictate de Gheorghe Tattarescu, nepot al lui Nicolae Teodorescu, cel care a zugrăvit biserica mare şi care a condus şcoala de pictură de la Buzău, la jumatatea secolului XIX. Aici se mai află o icoană bizantină, realizată la Athos, care îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe, precum şi o copie, din 1925, a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Dălhăuţi.
Expoziţie de sculptură sub cerul liber
Multe alte obiective turistice, precum Vulcanii Noroioşi şi Tabăra de Sculptură de la Măgura, pot fi vizitate pe o rază de 30 de kilometri. Expoziţia de sculptură în aer liber conţine un număr de 256 de statui cioplite în stâncă albă. Expoziţia a fost organizată în perioada 1970-1985, la iniţiativa sculptorului Gheorghe Coman, pentru a marca 16 secole de la prima atestare documentară a oraşului Buzău. În cele 16 ediţii, la Măgura au lucrat 163 de sculptori, în urma cărora au rămas 256 de lucrări în piatră, formând cel mai mare ansamblu naţional de sculptură în aer liber din ţară – 21 de hectare.
Drumeţii pe bicicletă şi vânători de trufe
Pensiuni izolate, asemenea celei de lângă Tabăra de Sculptură Măgura, sunt în toată zona colinară a judeţului Buzău. De pildă, în apropierea pensiunii Cetăţuia se află şi Cabana Izvoranu, într-un
loc uitat de timp, cu păduri sălbatice şi peisaje de o frumuseţe aparte.
Situat în inima pădurii, la nouă kilometri de civilizaţie, complexul turistic le oferă oaspeţilor o atmosferă de vis în care uită de stresul cotidian. Turiştii găsesc aici o pensiune de patru margarete ce dispune de 12 camere mobilate şi decorate în stil tradiţional românesc, confortabile,
dotate cu televizor, telefon şi băi moderne. În plus, drumeţii pot fi siguri că aici vor avea parte de mese bogate, cu preparate tradiţionale româneşti, dar şi din bucătăria internaţională, gătite cu ingrediente proaspete, din ferma proprie.
Aventuri pe două roţi
Aventuroşii care poposesc aici pot închiria biciclete Mountain Bike care îi vor ajuta să descopere trasee pentru toate nivelurile de dificultate. O atracţie pentru biciclişti o reprezintă şoseaua 203G, care şerpuieşte în interiorul pădurii, pe 16 kilometri fiind aproape necirculată de maşini.
De la Cabana Izvoranu se parcurge un tronson de şase kilometri, până la Leiculeşti, apoi traseul continuă în pădure, până în staţiunea Sărata Monteoru. Drumeţiile făcute în aceste păduri sunt de neuitat, datorită frumuseţilor întâlnite la tot pasul. Şi să nu vă miraţi dacă, la un moment dat, căprioarele vor ţâşni din pădure. Pentru că se află la aceeaşi latitudine cu regiunea italiană Piemont, Pădurea Izvoranu oferă şi un alt soi de provocare turiştilor: să descopere comoara ascunsă sub stratul său de frunze, la suprafaţa solului, sau până la o adâncime de maximum zece centimetri. Este vorba despre trufe, cele mai preţioase ciuperci care cresc în natură. Iar pentru această vânătoare, doritorii vor primi şi ajutoare de nădejde.
„Pricepuţii noştri patrupezi vă vor fi sprijin în dezgroparea şi culegerea diamantelor negre ale pământului, ghidându-vă din vară până spre sfârşitul lui februarie în această experienţă
specială de găsire a unor delicatese rarisime“, precizează administratorii cabanei.
O gură de aer la fântâna lui Mihai Viteazul
Pe drumul de la poalele dealurilor din Măgura a trecut în urmă cu patru secole, către Ardeal, domnitorul Mihai Viteazul, împreună cu oastea sa. În satul Ciuta, comuna Măgura, sculptorul buzoian Gheorghe Coman a ridicat o fântână care marchează sărbătorirea a 375 de ani de la trecerea pe Valea Buzăului a domnitorului care a reuşit să stăpânească pentru scurt timp, la 1599-1600, cele trei principate reunite.
În imediata vecinătate se află cel mai important popas turistic de pe ruta Buză-Braşov, vechi drum între provinciile Muntenia şi Transilvania, care era străbătut mai ales de negustori. Complexul Măgura este varianta modernă a hanului de altădată. Mâncarea se prepară în bucătării moderne, sobele au fost înlocuite de şeminee decorative, iar şederea se poate prelungi şi câteva zile, pentru că turiştii au multe posibilităţi de recreere.
„Pe lângă baza de cazare şi alimentaţie publică, avem un modern centru SPA, săli pentru conferinţe, curte interioară cu grădină de flori, foişor, condiţii şi pentru cei mai pretenţioşi dintre drumeţii care ne trec pragul“, spune Maria Stanciu, administratorul complexului turistic.
Ospăţ cu bucate tradiţionale şi vin aromat
La Complexul Măgura, turiştii înfometaţi sunt întâmpinaţi cu un platou rece, cu produse specifice zonei, pe care bucătarul hanului îl pregăteşte în numai câteva minute. Gustarea este suficient de săţioasă cât să le câştige răbdarea muşteriilor până la felul principal. Carnea la garniţă este preferata celor mai mulţi turişti care calcă pragul complexului, dar nu s-a auzit până acum de vreun oaspete care să se dea în lături de la babic, cârnaţi de Pleşcoi şi legumele locale. Plăcinta de casă cu brânză dulce este regina deserturilor, iar vinurile aromate din podgoriile buzoiene te fac să zăboveşti la masă.
Vă recomandăm să mai citiţi:
„Lacul cu Butuci”, delta din inima Bărăganului. Localnicii speră să devină staţiune VIDEO
Se încarcă comentariile...
