Buzău: Costel Socol, inginerul pasionat de pictură
0
Că ştiinţa şi arta pot merge mînă în mînă şi că fiecare dintre ele se pot completa până la perfecţiune, o demonstrează cu prisosinţă şi povestea unui inginer buzoian care a făcut din pictură o mare pasiune.
Este vorba de Costel Socol, inginer electronist de profesie, inteligent, entuziast şi care s-ar putea chiar lăuda că a reuşit în viaţă după ce şi-a deschis o mică afacere în domeniul ambalajelor.
După cinsprezece ani de pauză artistică a revenit l-a prima iubire care l-a consacrat în studenţie :pictura pe pânză. Inginerul Socol a ajuns să aibă într-o căsuţă cochetă de provincie o adevărată expoziţie de pictură, deschisă până acum doar prietenilor.
“Povestea pasiunii mele pentru pictură începe încă din copilărie, din şcoala generală mai exact.Din clasa a cincea am constatat că am afinităţi atăt către desen, cât şi pentru ştiinţele exacte. Dar această dualitate a mea s-a completat întotdeauna şi n-au existat contradicţii. Atât doar că am optat către inginerie şi nu către artă, care nu-mi oferea perspectiva unui viitor sigur în anii ‘80. Oricum, dragostea pentru pictură cred că am dobândit-o în timp ce-mi petreceam copilăria pe dealurile Racoviţenilor, un tărâm de basm care aproape că a rămas nealterat şi până astăzi”, îşi aminteşte artistul matematician.
După ce a intrat în 1979 la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, a devenit dependent de pictură pentru că în scurt timp îi aducea un venit substanţial, din care putea să se întreţină.
“M-am înscris şi la cursuri de istorie a artei în facultate şi apoi am devenit autodidact. Citeam tot ce îmi cădea în mână legat de pictură. După luni şi ani de căutări, succesul a venit încet, dar sigur. Aveam colegi, străini mai ales, care îmi cumpărau pe bani buni lucrările. Iniţial îmi era teamă să le semnez, din teamă de penibil. Nu ştiam exact cum vor reacţiona cei din jur. Apoi, dacă am văzut că nu râde nimeni, am prins curaj şi am început să mă semnez”, spune cu nostalgie artistul.
Aventura sa artistică remunerată a durat din 1979 până în 1992, când şi-a deschis o firmă şi nu a mai avut mult timp liber. S-a reapucat însă de pictură în urmă cu doi ani.
Întrebări şi răspunsuri
Ce pictori v-au influenţat stilul de-a lungul timpului ?
Sunt pasionat de operele marelui pictor naţional Nicolae Grigorescu şi admir, deasemnea, şi creaţia romanticului Théodore Géricault. Sper ca pe viitor să-mi pot expune lucrările şi în cadrul unei expoziţii.
Ce motive abordaţi în lucrările dumneavoastră?
Am abordat îndeosebi motive tradiţionale ţărăneşti, cositul grâului sau peisaje din rural, chipuri de ţărani, dar mai ales de cei pe care îi consider cei mai buni prieteni ai omului.
Lucrările mele sunt romantice, realiste, dar şi cu tentă impresionistă. Acum lucrez la portretul unui om necăjit, copleşit de durerile sărăciei.
Sunt obsedat să caut acea sclipire care să dea viaţă personajelor, acel nimic fără de care pictura nu-şi are sensul.
Ce-i place:
Să fie original, să experimenteze, să înveţe, să caute soluţii despre noi surse de energie, să aibă în fiecare zi noi provocări din domeniul ştiinţei, dar şi al artei. Îi plac grădinăritul şi viaţa de la ţară lipsită de griji şi stress. Mai mult decât atât, şi-a propus să se apuce de sculptură.
Ce nu-i place:
Lipsa de perspectivă şi de pasiune a tinerilor care au devenit dezinteresaţi chiar şi de cel mai mic hobby. Detestă lipsa de curaj şi incapacitatea indivizilor de a-şi asuma anumite răspunderi. Nu-i place să să se considere învins înainte de a epuiza toate mijloacele de luptă. Nu-i plac caractere slabe şi oamenii neserioşi.
Data naşterii: 13 octombrie 1960, zi pe care o consideră norocoasă
Căsătorit, doi copii studenţi: o fată şi un băiat
Studii superioare: Facultatea de electronică şi telecomunicaţii Bucureşti
Se încarcă comentariile...
