Braşov: Emil Petru Aelisabetei a luptat în şase misiuni în Kosovo

Emil Aelisabetei a fost încântat de experienţa din Kosovo

După trei ani petrecuţi în Kosovo, vorbeşte despre cum a fost ţinta trăgătorilor. Spune, însă, că mâine ar pleca din nou acolo.   

În cei 17 ani de când lucrează la Jandarmeria Braşov, plutonierul major Emil Aelisabetei a luat parte la şase misiuni de păstrare a păcii în Kosovo. În total, trei ani din viaţă şi i-a petrecut „în război", pentru că acolo de multe ori eşti privit prin luneta puştii. „Mâine aş pleca din nou. Nu neaparat pentru bani, deşi contează să câştigi în mod cinstit. Importantă este şi provocarea profesională sau faptul că lupţi alături de puşcaşii marini ori cei din Legiunea Străină", spune jandarmul.

Emil a ajuns prima oară în Kosovo în 2003, după o perioadă de pregătire şi de teste dure în România. Primul contact cu fosta provincie sârbească a fost impresionant: „În Ferizaj-Urosevac, unde am fost în prima misiune, erau multe case şi biserici dărâmate, iar gardurile gospodăriilor foarte înalte. Baza noastră era înconjurată de sârmă ghimpată. Sunt imagini pe care unii le-au văzut doar în filme. După câteva zile, însă, abia aşteptam să ies în patrulare".

Decorat de ONU şi EULEX

În timpul misiunilor la care a luat parte, plutonierul major s-a confruntat cu situaţii tensionate, din care a ieşit cu bine. Motiv pentru care a şi primit medalia ONU „În serviciul păcii", a fost decorat de forţa europeană EULEX şi a fost înaintat în grad „la excepţional", înainte de termen.

Deşi s-a tras cu puşca asupra sa, s-au aruncat pietre ori s-a luptat cu deţinuţi „echipaţi" cu arme albe într-o bază de detenţie, jandarmul povesteşte că poate cea mai grea misiune a fost una care nu a fost marcată de violenţe. „La un moment dat a trebuit să asigurăm paza unui grup de sârbi care reveniseră în Kosovo pentru a-şi vedea casele, un cimitir şi rudele rămase. I-am preluat şi i-am urcat în maşinile noastre, deoarece kosovarii se aşteptau să-i aducem cu maşini şi pe trasee cunoscute. A fost extrem de greu momentul în care acei sârbi şi-au revăzut casele în ruină. Iar în câteva minute, întreaga zonă a fost înconjurată de kosovari. Abia am reuşit să evităm producerea unor incidente violente", ne-a povestit militarul.

Despre participarea la misiunile sub egida ONU, lui Emil Aelisabetei îi place să spună că „eu am luptat purtând cască albastră, nu am cumpărat-o de la magazinul de suveniruri". Cât despre mentalitatea cu care a trebuit să intervină mereu contra manifestanţilor, jandarmul zice că aceasta se rezuma la ideea că „eu pot să mor, dar ei trebuie să trăiască".

Profil

Născut: 6 august 1967, Botoşani

Studii: liceul

Familie: necăsătorit, are un copil

Ce-i place:

Plutonierului major Emil Aelisabetei îi plac oamenii deschişi şi cinstiţi. „Îmi place să existe o concordanţă între ceea ce spun oamenii că vor face şi ceea ce întreprind ulterior efectiv". Îi place mult şi meseria pe care şi-a ales-o şi misiunile la care a luat parte.

Ce nu-i place:

„Nu-mi plac ipocrizia şi minciuna folosite de unii oameni. De asemenea, nu agreez dorinţa unora de a parveni cu orice preţ în viaţă. Iar aici îi includ şi pe cei care vor să avanseze nemeritat în carieră", ne-a spus militarul decorat de ONU şi EULEX.  

Întrebări şi răspunsuri:

V-aţi gândit în vreun moment să renunţaţi la misiuni?

Din fericire, nu am avut asemenea idei şi sper să nici nu am ocazia. Însă nu trebuie înţeles că nu eram conştient în fiecare moment de pericolul în care, eu şi colegii mei de pluton sau grupă, ne aflam, precum şi de riscurile asumate. Dar eram pregătiţi pentru acestea.

Cât valorează solidaritatea în cadrul patrulei?

Solidaritatea este una dintre cele mai importante calităţi pe care trebuie să le aibă un grup. Dar aceasta trebuie să se bazeze pe dorinţa de a executa misiunea. Nu poate fi vorba de o solidaritate negativă, ci de una subordonată ideii de a îndeplini obiectivul.

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: