Atracţiile turistice unice ale Braşovului. De la cea mai ingustă stradă la biserica recordurilor sau vâltorile de la Lisa, supranumite maşini de spălat naturale
0
În centrul Braşovului puteţi descoperi cea mai îngustă stradă din Europa de Est şi puteţi afla toate recordurile Bisericii Negre. Dacă ajungeţi în judeţ nu rataţi două minuni naturale: Vâltorile de la Lisa şi Moara cu apă de la Ohaba.
Biserica Neagră din Braşov este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din România. Însă numai persoanele avizate sau pasionate de istorie şi arhitectură ştiu că celebrul edificiu are câteva recorduri greu de egalat: este cel mai vizitat obiectiv turistic religios din România, are o orgă unică în Europa de sud-est, un clopot de peste şase tone şi este cel mai înalt edificiu construit în stil gotic din sud-estul Europei.
Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei, măsurând 65 de metri înălţime, 89 de metri lungime şi 38 de metri lăţime. Din lungimea totală a construcţiei, 31 de metri sunt reprezentaţi de cor, 42 de metri de naos şi 16 metri de baza turnului. Biserica Neagră este celebră nu doar prin dimensiunile sale, ci şi prin faptul că aici se află cel mai mare clopot din România, un clopot din bronz care cântăreşte 6.300 de kilograme. Acesta a fost făurit în 1858 de către meşterul Johann Andraschowsky din Cluj. Cunoscutul filolog şi istoric Sextil Puşcariu nota în însemnările sale despre Biserica Neagră şi momentul montării clopotului: „Urcarea «boancănului» în turn s-a făcut cu foarte mari greutăţi şi a trebuit să se construiască un car anume care să suporte greutatea lui“.
Cea mai importantă piesă de interior a Bisericii Negre este orga Buchholz construită în anul 1839 de Carl August Buchholz. Instrumentul nu a fost modificat absolut deloc, astfel că sunetul este unul de excepţie. Materialele folosite pentru construirea orgii sunt de cea mai bună calitate. Clapele sunt acoperite cu fildeş, cele superioare sunt din lemn de abanos, iar numerele celor 76 de registre sunt inscripţionate pe porţelan şi acoperite cu sticlă. Orga are 3.993 de tuburi distribuite pe 84 de rânduri, patru manuale şi un pedalier.
Cea mai îngustă stradă
Strada Sforii este acum atestată ca fiind cea mai îngustă din Europa de Est. Are o lăţime care variază între numai 111 şi 135 de centimetri şi o lungime de 80 de metri. Strada Sforii are o vechime de câteva secole. A fost atestată documentar în secolul al XVII-lea şi mult timp a fost folosită doar ca o cale de legătură între străzile Porta Schei şi Cerbului. Se spune că pe aici treceau în trecut pompierii ca să ajungă mai uşor în Schei în cazul producerii unor incendii. Acum este o mare atracţie turistică. Pe lângă curiozităţile legate de dimensiunile ei, Strada Sforii are şi o legendă care prinde şi astăzi foarte bine la îndrăgostiţi. Se spune că în perioada medievală aici se ascundeau cuplurile pentru a se săruta în intimidate, dar şi tinerii îndrăgostiţi ai căror părinţi nu erau de acord cu relaţia lor. Legenda care a resistat peste ani spune că tinerii îndrăgostiţi care se sărută pe Strada Sforii sunt destinaţi să rămână împreună toată viaţa.
Moara unică de la Ohaba
Moara de la Ohaba este cea mai veche moară încă funcţională din România. Moara cu apă din gospodăria Virginiei şi a lui Nicolae Popa din localitatea braşoveană Ohaba datează din 1873. A fost transmisă din generaţie în generaţie de aproape 150 de ani. Este încă funcţională, dar în ultimii ani a devenit obiectiv turistic. Moara din Ohaba arată exact ca acum mai bine de un secol, iar piesele sunt cele originale. Proprietarii au preferat să o păstreze la fel cum a fost în 1873 şi să nu îi ştirbească famecul cu piese moderne.
Moara funcţionează doar cu apă, care pune în mişcare întreg mecanismul. Are curele şi role din lemn masiv şi două pietre: una fixă şi una mobilă. Cea mobilă învârteşte şi zdrobeşte boabele. Pietrele din rocă de cremene au fost aduse tocmai din Franţa, de la Lyon, în 1873. Fiecare piatră cântăreşte o tonă, iar modul în care au fost transportate până la Ohaba rămâne un mister. Reparaţia lor necesită multă pricepere şi se face cu nişte ciocane speciale care menţin striaţiile pentru o măcinare perfectă. Orice lovitură greşită le poate distruge şi moara ar fi compromisă.
Vâltorile de la Lisa
Vâltorile de la Lisa sunt o altă atracţie turistică mai ales pentru străini. Vâltorile pot fi numite strămoşii maşinilor de spălat. Este vorba despre nişte coşuri de nuiele care folosesc forţa apei şi care funcţionează după o tehnică veche. Ele sunt folosite la prelucrarea straielor de lână şi la curăţarea covoarelor doar cu apă de izvor. Tehnica acestei instalaţii hidraulice este foarte simplă. Procesul de prelucrare a straielor reproduce fenomenul vârtejurilor de pe cursul învolburat al apelor de munte.
Tradiţia vâltorilor din comuna Lisa de lângă Făgăraş a fost continuată din tată în fiu, iar acum vâltorile sunt în grija celei de-a cincea generaţii. Familia lui Viorel Greavu, spre exemplu, a păstrat, neatins de vremuri, vechiul meşteşug de prelucrare a păturilor din lână. Din anul 1848, străbunii săi au construit o vâltoare, instalaţie a cărei tehnologie este cunoscută pe meleagurile noastre din vechime. Vâltorile funcţionează perfect şi curăţă mizeria fără pic de detergent, doar cu apă de izvor.
Se încarcă comentariile...
