UPDATE Surse autorizate spun că toţi cei trei ofiţeri care îşi dispută şefia Poliţiei brăilene au picat primul examen
0
Lupta pentru şefia Inspectoratului de Poliţie Judeţean Brăila se dă astăzi, începând cu orele 9.00, între patru ofiţeri din cadrul Poliţiei Brăila: cms. Costel Arbunea, actualul şef al Poliţiei Municipiului Brăila, cms. Constantin Glugă, adjunct al şefului Inspectoratului pe linie de Judiciar, cel care a şi asigurat comanda la IPJ, cms. Bogdan Zotoi, şef Serviciu Rutier şi cms. Valentin Damian, ofiţer în cadrul Serviciului d
UPDATE: Bogdan Zotoi s-a retras astăzi din motive personale!
UPDATE: Surse autorizate din IGPR informează că toţi cei trei ofiţeri au picat examenul de azi. Vom reveni!
"Se revine în parte la anunţul nr.169.108 din 22.03.2012, privind organizarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de şef Inspectorat la Inspectoratele de Poliţie Judeţene Brăila, Călăraşi, Giurgiu şi Neamţ, în sensul că susţinerea probei de concurs, respectiv interviu pe subiecte profesionale, va avea loc la data de 06.04.2012, orele 09:00", se arată în anunţul postat de IGPR.
Postul a fost scos la concurs după ce, în urma unui control cu direcţie de la Minister, comisarul Cătălin Chivu a fost trimis pe o funcţie inferioară, pentru ca, mai apoi, să piardă toate procesele intentate fostului ministru Igaş.
Potrivit controlului în baza căruia ministrul Igaş îl trimitea pe Chivu într-o funcţie inferioară, s-au constatat "nereguli privind managementul", iar nu abateri care să impună măsuri radicale. Nemulţumit de rezultat, Chivu a contestat ordinul ministrului Igaş, ba chiar a ajuns în instanţă, a câştigat în primă fază, pe o latură a procesului, aceea privind "neregulile" constatate, pentru ca, două luni mai târziu, să fie înlăturat din funcţie în baza aceluiaşi ordin, considerat viabil de către o instanţă superioară.
Astăzi, cu începere de la orele 9.00, cei patru îşi dispută postul lăsat vacant de către Cătălin Chivu. Toţi patru sunt ofiţeri cu state vechi în Poliţie cu care, mai mult sau mai puţin, comisarul Chivu a lucrat de-a lungul carierei. Curios lucru, tot în aprilie, chiar de ziua lui, în 2005, comisarul Chivu era numit şef al Inspectoratului, în urma susţinerii unui concurs, după o luptă acerbă cu pensionatul cms.şef Antonel Colceag.
Culmea, cazul este similar cu altele procesate în ţară de către acelaşi Traian Igaş.
Iată o DECLARAŢIE POLITICĂ formulată într-o interpelare parlamentară:
Senator: VALER MARIAN
Circumscripţia electorală: SATU MARE
Colegiul electoral: 1
Grupul parlamentar: PSD
Şedinţa Senatului din: 5.03.2012
Titlul declaraţiei: Cum curăţa şi pedeliza ex-ministrul Igaş Poliţia Română
În toamna anului trecut, toată ţara a putut citi sau auzi din ziare, la radio ori la televizor următoarea ştire: „Şeful I.P.J. Giurgiu, 38 de capete de acuzare...". M-am întrebat atunci ce cred cei din afara sistemului poliţienesc, ce cred oamenii de rând când aud de „38 de capete de acuzare". Chiar dacă, pe parcursul cercetărilor, din cele 38 de capete mai pică vreo 4, 5,10,15..., tot mai rămân vreo duzină, că doar nu-s chiar nebuni să-i pună-n cârcă omului 38 de fapte şi niciuna să nu se adeverească. Or mai fi ele şi inventate sau forţate, dar cele mai multe nu pot să nu fie reale!
Cam aşa gândeşte majoritatea românilor, deoarece, neavând nicio tangenţă cu sistemul poliţienesc, nu-i cunosc adevărata hidoşenie. N-au de unde să ştie că nu este vorba de 38 de infracţiuni, ci de 38 de aşa-zise nereguli găsite în urma unui control organizat special pentru decapitarea şefului unităţii, care este dictat de ministru, într-un context intens mediatizat şi de impact în rândul populaţiei. Uciderea în bătaie a baschetbalistului american a fost ocazia şi nu cauza controlului dispus de ex-ministrul Constantin Traian Igaş la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu. Dacă nu se întâmpla această nenorocire, găsea ministrul Igaş un alt pretext să-şi trimită marionetele să-l devoreze pe inspectorul şef Dobrin.
În continuare, vom încerca să scoatem în evidenţă modul în care au fost înlăturaţi din funcţiile de conducere din Poliţia Română toţi cei care au refuzat să jure loialitate PDL, ca partid principal de guvernământ, ori să-şi depună demisiile. Acest mod a devenit o practică, mai ales la nivelul inspectoratelor judeţene de poliţie şi mai ales de când a fost numit în funcţia de ministru, Constantin Traian Igaş.
Totul pleacă de la şeful inspectoratului judeţean. Dacă acesta a intrat în dizgraţia mediului politic portocaliu (chiar dacă pe plan local această culoare nu este predominantă), automat i se găseşte un înlocuitor, loial şi devotat PDL. In timp ce se organizează procedurile necesare decapitării şefului inspectoratului, conducerea locală a PDL, cu complicitatea conducerii Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) şi a ministrului Administraţiei şi Internelor, îi prezintă preconizatului înlocuitor echipa cu care va lucra. După ce sunt „bătuţi în cuie" (de regulă, în sediile locale ale PDL) noii şefi de structuri, MAI şi/sau I.G.P.R. organizează şi declanşează „jihadul", pentru „exterminarea" celor care refuză să plece.
De regulă, ministrul Igaş trimitea o echipă de 10-15 ofiţeri din Corpul de control al ministrului. De fiecare dată se prezenta unităţii controlate un plan de control tematic (adică pe un anumit domeniu de activitate), dar de fiecare dată se controla totul. Se întocmeau planuri de controale tematice deoarece controalele de fond trebuiau să se planifice la începutul fiecărui an şi să se comunice din timp unităţii controlate. Astfel, sub masca acestor controale tematice, se desfăşurau veritabile controale de fond, chiar dacă n-au fost planificate, n-au fost comunicate şi erau efectuate cu încălcarea flagrantă a ordinului ministrului care reglementează organizarea şi desfăşurarea inspecţiilor şi controalelor în M.A.I. Chiar dacă aceste controale durau, în medie, 3-4 săptămâni, nu se controlau toate structurile ci doar cele ale căror şefi erau vizaţi să fie înlocuiţi. Pentru a conferi o notă de legalitate şi imparţialitate, erau cuprinse în aceste controale, dar cu totul tangenţial, şi câteva dintre structurile ale căror şefi nu trebuiau să fie schimbaţi. De fiecare dată aceştia erau aspru... atenţionaţi. Şi cam atât.
În flagrantă discordanţă cu principiile care stau la baza acestor activităţi, controalele urmăreau, în exclusivitate, constatarea de nereguli care, într-un sistem atât de birocratizat cum este Poliţia Română, este imposibil să nu fie constatate. Dar, aproape în exclusivitate, aceste aşa-zise nereguli nu produceau niciun fel de consecinţe. Nu afectau cu nimic capacitatea operativă a unităţilor şi nici gradul de siguranţă al cetăţenilor. Se verificau hârtii în care se căutau nereguli. Şi, evident, se găseau. Ba că titlul vreunui document era scris cu nerespectarea dimensiunilor literelor prevăzute de procedură, ba că semnătura era în partea stângă şi nu în cea dreaptă, ba că anumite documente erau superficiale, ba că anumite analize erau sumare şi conţineau prea multe cifre, ba că au fost aprobate cu superficialitate anumite documente, ba că în planurile de muncă s-au omis a se trece anumite activităţi, ba că unele răspunsuri către petenţi erau neconvingătoare şi superficiale, etc.
Sunt câteva dintre „neregulile" pe care, de regulă, le constata Corpul de control al ministrului de Interne. Sunt şi unele şablonizate, care se regăseau la mai multe sau chiar la toate unităţile de poliţie controlate, multe dintre acestea datorându-se „managementului defectuos" exercitat la nivelul conducerii I.G.P.R. Dar nimeni de-acolo nu a fost şi nu va fi tras vreodată la răspundere. Unele dintre aceste „nereguli", puse în seama unor şefi din inspectoratele judeţene de poliţie şi aflate în judecarea unor curţi de apel sau a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, erau de-a dreptul halucinante:
- „...a manifestat superficialitate în aprobarea unor analize întocmite...".
- „...a lăudat performanţele poliţiştilor...la şedinţele de bilanţ... dovedind, prin aceasta, lipsă de preocupare pentru îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale lucrătorilor."
- ,,...a aprobat, cu superficialitate, planul de acţiune..."
- „...nu s-a sesizat despre faptul că ofiţerul X face..."
- „...nu a urmărit ca ofiţerul X să execute ordinul trasat de către şeful Y..."
După constatarea acestor „grave carenţe", Corpul de control al ministrului întocmea un raport în care menţiona tot ce-a constatat, accentuând, evident, neregulile constatate la structurile ale căror şefi urmau a fi decapitaţi. Aşa, ca fapt divers, se mai amintea şi de alte structuri, din afara vizorului ministrului Igaş. Ce este foarte grav este faptul că toate aceste nereguli erau transformate de către oamenii ministrului Igaş în tot atâtea „abateri disciplinare", faţă de care se declanşa procedura „cercetării prealabile". După ce primea raportul, Constantin Traian Igaş dispunea (cu mâna şefului Corpului de control, evident) cercetarea prealabilă a tuturor celor care „nu şi-au îndeplinit sarcinile şi responsabilităţile menţionate în fişa postului" şi, drept urmare, trebuiau să plece. Cercetarea prealabilă se executa de către 1-2 ofiţeri desemnaţi de Igaş, de regulă din structura Corpului de control al ministrului, anume „dresaţi" şi specializaţi în „decapitări".
Analizând situaţia în care se aflau, înainte de declanşarea cercetării prealabile, cei mai mulţi dintre cei „vizaţi" îşi depuneau rapoarte prin care renunţau la funcţiile pe care le ocupau. Astfel cercetarea prealabilă fie nu se mai desfăşura, fie se făcea în mod formal, fără a se mai urma procedura şi fără a se mai propune vreo sancţiune. Dacă avea curaj şi refuza să-şi dea demisia, controlorii tăbărau imediat pe ofiţerul cercetat, cu ameninţarea „Te fac ca la Nufăru". Dacă nu-ţi puteau găsi nereguli consistente în activitatea proprie, se îndreptau spre subordonaţi, în activitatea cărora este imposibil să nu găsească ceva care s-ar putea raporta la actul managerial al cercetatului. La finele cercetării prealabile se întocmea un raport care se prezinta celui care a dispus-o, respectiv ministrului Igaş, care-l înainta, „spre competentă soluţionare", evident, cu dispoziţiile de rigoare, şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române(I.G.P.R) dacă erai şef sau adjunct de şef de inspectorat.
Primind raportul de cercetare prealabilă pe care erau menţionate, cu pixul, indicaţiile „preţioase" ale ministrului Igaş, şeful Inspectoratului General al Poliţiei Române se conforma acestora şi dispunea constituirea Consiliului Superior de Disciplină la nivelul I.G.P.R. În acest consiliu se numeau oamenii cei mai fideli, cei mai lipsiţi de scrupule, care ar face orice pentru a-şi păstra funcţiile. În aceste condiţii, cercetatul n-avea nicio şansă din start. Toată această aşa-zisă şedinţă a Consiliului de Disciplină, care se desfăşura la sediul I.G.P.R., nu era altceva decât o bătaie de joc, un spectacol ieftin regizat cu mult timp înainte, în care cercetatul se zbătea zadarnic să-şi dovedească nevinovăţia, în timp ce membrii Consiliului te ascultau şi te priveau, de regulă impasibili (deoarece ştiau care trebuia şi care va fi deznodământul) şi rareori cu compasiune.
De regulă, „verdictul" era cel trasat de şeful I.G.P.R., evident respectând întocmai dispoziţiile ministrului Igaş. Erai declarat „vinovat", ţi se propunea o sancţiune, după care erai trimis acasă să-ţi aştepţi „sentinţa". Foarte rare erau situaţiile în care membrii Consiliului de Disciplină propuneau o sancţiune mai uşoară decât cea indicată de şefii lor mai mari. Şi asta nu datorită obiectivitătii şi verticalităţii lor, ci fie datorită evidentei inexistenţe a abaterilor disciplinare, fie datorită modului defectuos şi vădit lipsit de profesionalism în care s-a desfăşurat cercetarea prealabilă şi/sau controlul. Dar, niciodată şi niciun membru al Consiliului Superior de Disciplină de la nivelul I.G.P.R., constituit la indicaţiile ministrului Igaş, nu a avut curajul să declare nevinovăţia vreunui poliţist pe care l-au analizat, deşi cele mai multe au fost astfel de situaţii, confirmate ulterior de instanţele de judecată.
În situaţiile în care propunerile Consiliului de Disciplină nu erau în concordanţă cu voinţa ministrului Igaş, din motivele mai sus menţionate, reintra în acţiune şeful I.G.P.R., care „normaliza" situaţia. Adică dispunea aplicarea sancţiunii cerută de ministrul Igaş, fără a ţine cont de propunerea Consiliului. Şi asta deoarece normativele interne îi permiteau şi aşa voiau muşchii lui. Şi nu dădea nimănui socoteală, chiar dacă legea-l îl obliga să motiveze aplicarea altei sancţiuni decât cea propusă de Consiliu.
Cu maximă operativitate, şeful I.G.P.R. emitea ordinul de sancţionare, care se aducea la cunoştinţa „împricinatului", pe bază de semnătură. Uneori, acesta îl contesta la „organul ierarhic superior", adică la ministrul Igaş. Adică, la cel care a dispus controlul, cercetarea prealabilă şi, cu pixul, judecarea sa în Consiliul de Disciplină. Halucinantă şi incredibilă procedură! Ce credeţi că făcea dom ministru Igaş? Bineînţeles că respingea contestaţia ca „neîntemeiată", fără niciun fel de verificări şi fără să-şi motiveze decizia. Pur şi simplu o respingea.
Următoarea cale de atac era instanţa de contencios administrativ. Dacă te mai ţineau nervii deschideai acţiune în contencios. Se stabilea primul termen după care începeau să curgă amânările, din diverse motive. Sunt poliţişti care se judecă de ani de zile. Unii au câştigat la tribunale şi au pierdut la curţi de apel, alţii au ajuns să câştige chiar şi la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Intrând în această „junglă a contenciosului administrativ", cu siguranţă erai deprimat de inconsecvenţa şi diversitatea soluţiilor date de astfel de instanţe în cazuri similare sau aproape identice. În aceste condiţii ajungeai să-ţi pui următoarea întrebare: „Dacă în ţara asta chiar şi instanţele de judecată au ajuns să fie controlate politic, cui, Doamne, ne mai putem plânge?!".
Pe lângă faptul că te dădeau jos din funcţie fără drept de apel, îţi mai diminuau şi calificativul anual (chiar dacă în toată cariera ta ai fost apreciat numai cu „foarte bine"), terfelindu-ţi, astfel, întreaga carieră pe care ai avut-o în Poliţie. Degeaba contestai calificativul şi te zbăteai să-ţi scoţi în evidenţă realizările că marionetelor ministeriale trimise să soluţioneze contestaţia li se rupea de împricinaţi. Dacă refuzai să-ţi dai demisia şi te hotărai să lupţi pentru drepturile tale, pe lângă controale, cercetări prealabile, judecăţi în consiliile de disciplină, etc, aveau grijă să te terfelească şi prin presa locală sau chiar centrală. Şi o făceau în aşa fel încât să apari în faţa oamenilor de-a dreptul infractor sau duşman de clasă. Atunci puteai observa cum colegii, vecinii, cunoscuţii încep să te ocolească, să se uite altfel la tine, cu suspiciune şi reticenţă. Ba chiar o să auzi tot felul de scenarii, cu tine în prim-plan şi, evident, în rol de personaj negativ. Este posibil să fii suspectat chiar şi de către membrii propriei tale familii care, oricum, suferă alături de tine. Cu siguranţă, vei avea momente în care te vei întreba dacă nu cumva au dreptate, dacă nu cumva eşti cu adevărat „inamicul public numărul 1", iar tu nu eşti conştient de asta! Nicio clipă să nu gândeşti astfel. Marionetele ministeriale recurg la astfel de controale deoarece nu te au cu nimic la mână pentru a te înlătura şi-ţi pun în cârcă tot felul de găinării, pe care le amplifică şi apoi le transformă în „abateri disciplinare".
Abia atunci, după ce vei fi „decapitat", vei vedea adevărata faţă a colegilor tăi, şi, cu siguranţă, vei fi profund dezamăgit. Dacă nu cu mult timp în urmă, când erai în funcţie, erau în stare să te pupe oriunde, acum nu numai că te ignoră, dar chiar se feresc de tine. De frică, pentru că dacă altceva n-a creat această instituţie, a creat, în mod evident, fricoşi, pupincurişti sau jigodii. Nu beţivi şi nenorociţi, cum spunea inspectorul general Popa. Sigur că toate astea le poţi evita dacă-ţi încovoi puţin coloana şi dacă-ţi vei obişnui limba să facă pendulări verticale în faţa sau în spatele unor lideri PDL. Alegerea este a ta!
Dacă acesta este purul adevăr, poate fi verificat la inspectoratele de poliţie din judeţele Galaţi, Arad, Neamţ, Dolj, Giurgiu, Bistriţa-Năsăud, Timiş şi altele. Dacă vor fi întrebaţi, oamenii vor vorbi! Şi vă veţi cruci câte veţi mai afla că s-au întâmplat în ultima vreme în Poliţia Română şi în Ministerul Administraţiei şi Internelor, care au parcurs cea mai neagră perioadă a existenţei lor sub ministrul Constantin Traian Igaş, "tânărul şi capabilul jurist" promovat, cu multă speranţă şi cu mare tam-tam, de preşedintele Traian Băsescu şi de PDL.
Senator
Valer Marian
Cum se fac promovările în funcţii ale poliţiştilor în "epoca portocalie" (Cotidianul)
Domnului senator Valer Marian
În ultimii doi ani,toate promovările în funcţii de conducere în Poliţia Română s-au realizat şi se realizează, în exclusivitate, având la bază acte de corupţie. În majoritatea cazurilor, în cele din urmă, banul este cel care face legea... Majoritatea funcţiilor de conducere (vorbim de cele de la şef de serviciu în sus) s-au ocupat şi continuă să se ocupe, de cele mai multe ori, pe...bani. Bani care ajung în „visteriile" locale şi centrale ale PDL.
Dar, pe lângă acest aspect, nimeni nu poate accede în astfel de funcţii dacă nu primeşte ,,undă verde" de la conducerile locale şi/sau centrale ale PDL. Nici măcar funcţia de şef de post de poliţie comunală nu poate fi ocupată fără a avea ,,viză portocalie". Sigur, se mai fac promovări şi pe criterii care au la bază relaţii de prietenie, de rudenie, datorii morale sau chiar materiale, etc. Ştim că vi se pare incredibil, dar vă asigurăm că asta-i cruda realitate. Mai ales de când a venit la conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş. De competenţă şi de competitivitate nici nu mai poate fi vorba. Şi asta o ştiu foarte bine toţi poliţiştii şi le este lehamite, scârbă de ceea ce văd...! Că este aşa, vă veţi convinge analizând câteva dintre astfel de aspecte întâlnite la Poliţia Judeţului (IPJ) Arad, pe care vrem să vi le aducem în atenţie în cele ce urmează.
Numai de când a fost numit Igaş ministru, din cadrul Poliţiei Judeţului Arad au fost promovaţi în funcţii de conducere (în exclusivitate pe astfel de criterii) atât la nivelul IPJ Arad cât şi la niveluri ale unor structuri superioare din minister, nu mai puţin de 30 de ofiţeri, în exclusivitate protejaţi ai puterii portocalii. Iată câteva exemple:
Tanco Alexandru, fost şef al Poliţiei Judeţene (IPJ) Arad, promovat adjunct al şefului Inspectoratului General al Poliţiei Române (I.G.P.R). Această funcţie este prevăzută cu grad de chestor. Este sprijinit de secretarul general al PDL, Ion Olteanu, care l-a ajutat să ajungă şi în funcţia de inspector şef, atât la Arad cât şi la Bistriţa. Şi tot PDL l-a ajutat să-şi transfere soţia de la M.Ap.N. la poliţie, sfidând toate prevederile legale în domeniu.
Jurcă Adrian, fost lucrător de judiciar la Poliţia municipiului Arad, promovat adjunct al şefului Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (D.G.I.P.I.) din M.A.I., cu sprijinul PDL-ului local şi al prietenului său Igaş. Această funcţie este prevăzută cu grad de chestor. Este absolvent al Facultăţii de educaţie fizică şi sport din Arad şi fără nicio experienţă managerială.
Hălmăgean Pavel, fost subofiţer (ajutor şef de post la Postul de poliţie Târnova, judeţul Arad )şi făcut ofiţer "la apelul bocancilor", promovat de Igaş într-o funcţie de şef de direcţie (Filaj) din cadrul D.G.I.P.I., funcţie prevăzută cu grad de chestor. Este sprijinit şi de Ioan Dascălu-secretar de stat-în baza relaţiilor de prietenie şi nu numai. Prima şi singura impresie pe care ţi-o lasă acest individ, dacă stai un minut de vorbă cu el, este aceea de...dobitoc. Ca să nu mai vorbim de moralitate. După mai multe escapade amoroase cu diverse "exemplare" din poliţia arădeană, şi-a abandonat soţia şi copilul şi s-a cuplat cu o fostă subordonată, pe care acum a dus-o cu el la Bucureşti.
Moldovan Ştefan, promovat într-o funcţie de şef de direcţie în cadrul D.G.I.P.I (Tehnică - interceptări telefonice şi ambientale). Această funcţie este prevăzută cu grad de chestor. Provine din rândul subofițerilor de miliţie. Este sprijinit de Ioan Dascălu-secretar de stat- în baza relaţiilor de prietenie, de pe vremea când Dascălu era şef la Arad.
Parască Teofil, promovat adjunct al şefului Poliţiei din Satu Mare, apoi, pentru scurt timp, într-o funcţie de conducere din D.G I P.I., iar acum, recent, şef al Poliţiei Judeţului Giurgiu. Este sprijinit de Ioan Dascălu-secretar de stat, în baza relaţiilor de prietenie (au fost împreună în Kosovo);
Bătrân Nicolae, promovat în funcţia de şef al Poliţiei Judeţene (IPJ) Arad, cu totalul sprijin al PDL Arad. Este şeful-marionetă de care are nevoie PDL-ul şi Traian Igaş. Cât despre caracter, întrebaţi-i pe poliţiştii arădeni.
Hadjia Ioan, promovat în funcţia de adjunct al şefului I.P.J.Arad. Fiind încadrat direct din viaţa civilă, în anul 1995, împreună cu Dascălu, este sprijinit de acesta, drept recompensă pentru "serviciile" pe care Hadjia i le-a făcut pe vremea când Dascălu era inspector şef la I.P.J.Arad, iar el ofiţer în cadrul structurii de control a inspectorului şef. Şi ştiu poliţiştii arădeni despre ce servicii este vorba. Dacă Dascălu dicta "decapitarea vreunui şef", care nu era în graţiile pedeleului, Hadjia era "călăul". În ultimii ani, Hadjia, împreună cu concubina lui, îşi făcea câte o parte din concediul de odihnă la Londra, fiind cazat de Dascălu care era detaşat acolo ca ofiţer de legătură.
Bîlc Romulus, promovat în funcţia de şef serviciu la I.P.J.Arad. Sprijinit de Dascălu, drept recompensă pentru aceleaşi "servicii" pe care i le-a făcut, în echipă cu Hadjia. "Gurile rele" spun că, pe vremea când lucra la Serviciul de poliţie transporturi Arad, aflându-se într-o vădită stare de ebrietate, Bîlc şi-ar fi reclamat furtul propriului autoturism, la scurt timp după producerea unui accident rutier, soldat cu moartea sau rănirea gravă a unei persoane. Poliţiştii de la Poliţia Rutieră i-au găsit autoturismul abandonat între blocurile unui cartier din Arad şi au constatat că acest mijloc de transport a fost cel care a provocat accidentul. Dosarul s-a îngropat sau se va îngropa cu... A.N. Doar Bîlc, unii dintre poliţiştii arădeni şi...Dumnezeu ştiu care-i adevărul.
Budihală Alin, promovat şef de secţie la Arad, dintr-o funcţie de execuţie la Poliţia Rutieră. N-are nicio experienţă managerială. Dar îl are pe Dascălu, care-i este...naş.
Suciu Dan, promovat de Igaş în funcţia de şef al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Arad. A fost agent la Poliţia de Frontieră Arad, avansat ofiţer nu se ştie pe ce merite şi mutat la acest serviciu fără a avea nicio pregătire ori specializare. În perioada în care a lucrat la Poliţia de Frontieră a acumulat o avere fabuloasă, în discrepanţă flagrantă cu venitul familial (legal, evident). Este prietenul lui Igaş încă de pe vremea când acesta îşi făcea veacul prin punctele de frontieră. De fapt, cu una sau două excepţii, aproape toţi lucrătorii SIPI Arad (şi sunt peste 25) provin de la Poliţia de Frontieră. De când a fost numit Igaş ministru au fost înlăturaţi toţi profesioniştii, rând pe rând şi şi-a adus oamenii lui, care, nu cu mult timp în urmă, îi protejau actele de contrabandă şi schimbul ilegal de valută în vămile arădene.
Maftei, fost ofiţer în cadrul Biroului protecţie cadre din S.I.P.I. Arad, promovat într-o funcţie de conducere din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă. Fost ofiţer de grăniceri apoi de poliţie de frontieră şi după aceea la SIPI Arad, unde răspundea de "integritatea morală" a cadrelor Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Arad. A fost dat afară pentru acte de corupţie, dar reîncadrat de Igaş. Mai mult, a fost avansat în gradul de comisar şef şi promovat în funcţie la Bucureşti, unde conduce un compartiment de „poliţişti sub acoperire". Poliţiştii de frontieră îşi mai amintesc de listele cu poliţiştii-donatori de valută pe care acest individ le întocmea pentru fiecare punct de trecere a frontierei. Diferenţiat, în funcţie de calitatea...,,vadului".
Şi această înşiruire poate continua cu cel puţin încă alţi 20 ofiţeri promovaţi în funcţii de conducere, în exclusivitate pe astfel de criterii şi asta numai de când a ajuns Igaş ministru. Cu excepţia lui Tanco şi Bătrîn toţi ceilalţi au fost promovaţi în anul 2011 !?. Niciodată în poliţia arădeană n-au fost atâtea promovări în mai puţin de un an de zile.
Este deosebit de relevant faptul că toate aceste aproximativ 30 de promovări din cadrul I.P.J. Arad s-au făcut, în exclusivitate, pe bază de...examen. Niciunul nu a avut vreun contracandidat ca să se organizeze concurs. Chiar dacă Statutul poliţistului, Ghidul carierei şi...normalitatea invocă, în primul rând, concursul. În Poliţia Română, dar mai ales în Poliţia Judeţeană Arad, noţiunea de "concurs" nu mai există de când a devenit Igaş ministru deşi, pentru ocuparea oricărei funcţii de conducere vacantă, se organizează concurs, se stabilesc tematici şi se indică bibliografii, se dau termene de înscriere, se stabilesc comisiile, etc. Aşa, de ochii lumii, deoarece toată lumea ştie că s-a scos cutare post la concurs şi toată această lume este conştientă că nu va fi niciun concurs deoarece toţi ştiu cine va ocupa postul respectiv.
Acum, mai mult ca oricând, pentru a se certifica cu anticipaţie ocuparea vreunei funcţii de către o anumită persoană şi de a-i pune cu botul pe labe pe eventualii contracandidaţi, înainte de a se scoate postul la concurs, prin dispoziţie scrisă a conducătorului unităţii, ofiţerul indicat ori validat de către PDL se desemnează ori se împuterniceşte să îndeplinească prerogativele funcţiei respective. În felul acesta se indică/arată, în mod direct şi fără pic de jenă, cine este preferatul şi cine va ocupa acea funcţie. Asta pentru a tăia din start elanul eventualilor doritori...! Niciodată în Poliţia Română nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Au mai fost concursuri „trântite", s-a mai bârfit despre faptul că x sau y ar fi preferatul şi că este sprijinit de la "centru", s-a mai comentat în urma unor concursuri că ar fi fost mai mult sau mai puţin corecte... Dar ca acum, când dinainte ţi se spune şi ţi se arată-n faţă cine va fi câştigătorul (prin împuternicirea lui pe funcţia respectivă înainte de concurs), n-a mai fost niciodată.
După o anumită perioadă de desemnare sau împuternicire, apreciată drept suficientă pentru a ajunge la urechile tuturor posibililor contracandidaţi ai celui "ales", postul se scoate la concurs. Evident, nimeni nu mai are curajul să concureze cu cel preferat, astfel că, din lipsă de contracandidaţi, nu se mai organizează concurs ci...examen. Şi chiar dacă s-ar organiza concurs cel fără „vocaţie" n-ar avea nicio şansă deoarece singura probă este interviul, „structurat pe probleme profesionale". Dar care nu poate fi contestat...!!! Uneori, în situaţii de... "forţă majoră", concomitent cu scoaterea la concurs se face şi...împuternicirea. Fără nicio jenă de nimeni. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în cazul lui Budihală Alin, promovat în funcţia de şef de secţie. Chiar dacă acel post a putut foarte bine să stea vacant aproape un an de zile, fără să se întâmple nimic, nu a mai putut să stea două săptămâni până la concurs!? Împuternicirea acestui ofiţer în aceeaşi zi cu scoaterea postului respectiv la concurs este unul dintre cele mai elocvente exemple de mârşăvie şi de ingerinţă a factorului politic în managementul resurselor umane din Poliţia Română.
Dacă până nu cu mult timp în urmă înscrierea unui singur candidat la astfel de concursuri era o excepţie şi motiv de îngrijorare a conducerii unităţii vizavi de calitatea „rezervei de personal", acum, sub oblăduirea ministrului Igaş, este o stare de normalitate. Asta înseamnă că atunci când era excepţie se mai credea în corectitudinea acestor concursuri şi în promovarea pe criteriul competenţei. Acum, dacă-ţi exprimi credinţa ori încerci să susţii şi să promovezi aceste valori, prin încercarea de a convinge pe cineva să participe la astfel de concursuri, chiar dacă n-are niciun sprijin politic, eşti luat drept nebun.
Ca să nu mai vorbim de avansările în gradele profesionale! Ceea ce s-a petrecut la Arad cu ocazia Zilei Naţionale din 2011, este de-a dreptul strigător la cer. Statutul Poliţistului prevede că avansările în grad se fac o singură dată pe an, de Ziua Poliţiei. Acestea se fac, de regulă, la îndeplinirea stagiului minim în grad, adică avansare la termen. Pentru rezultate excepţionale în muncă poliţiştii pot fi avansaţi în gradul următor înaintea îndeplinirii acestui stagiu, avansare înainte de termen, însă nu înainte de a îndeplini cel puţin jumătate din acest stagiu, aşa cum prevede ordinul ministrului în domeniu. Cu totul excepţional şi pentru adevărate acte de eroism, poliţiştii pot fi avansaţi în gradul următor, înaintea îndeplinirii a jumătate din stagiul minim, în baza unei derogări dată de către ministru. Aceasta, în limbajul poliţienesc şi nu numai, se numeşte avansare la excepţional.
Prevalându-se de acest text de lege şi călcând în picioare orice regulă a bunului simţ, de Ziua Naţională a României, 1 Decembrie 2011, ministrul Igaş a avansat în gradul următor, nu mai puţin de 13 poliţişti (2 la excepţional şi 11 înainte de termen) din Poliţia Judeţului Arad, în timp ce la alte inspectorate au fost avansaţi în medie 2-3 poliţişti sau chiar niciunul. Şi asta în condiţiile în care în judeţul Arad nu s-a întâmplat nimic de natură a se evidenţia vreun poliţist. Nimeni nu a ieşit din sfera normalităţii şi nimeni din Poliţia Judeţeană Arădeană nu s-a remarcat cu activităţi excepţionale ori cu acte de eroism, dimpotrivă...Cum se face că în 2010, de Ziua Naţională, de la Arad nu a fost nimeni avansat şi, după numai un an de zile, răsar nu mai puţin de 13 merituoşi?! Dar este foarte important de ştiut că propuneri de înaintări în grad s-au făcut pentru aproximativ 25 de poliţişti arădeni. Probabil cineva, cu picioarele mai aproape de pământ, l-a tras de mânecă pe Igaş şi i-a spus că 25 de „excepţionali arădeni" e totuşi prea mult...aşa că a mai tăiat...de-au mai rămas 13.
Staţi să vedeţi c-au fost vreo 2-3 pe care era cât pe ce să-i facă Igaş...chestori. De exemplu Tanco, adjunctul şefului I.G.P.R., (numai că a fost ,,faultat" de dispariţia tonelor de combustibil de la I.P.J. Arad), Bătrîn, actualul şef al I.P.J. Arad (neavansat probabil atât datorită dispariţiei combustibilului, deoarece documentele încheiate cu custodele erau semnate de el, cât şi datorită vechimii reduse în funcţia actuală, ori, de ce nu, datorită faptului că D.G.A. este din ce în ce mai interesat de persoana sa) sau Hălmăgean din cadrul D.G.I.P.I (neavansat nici el probabil datorită faptului că, văzându-i locomoţia bipedă, inteligenţa „sclipitoare" şi „uimitoarele" aptitudini manageriale, cei de la capitală s-au cam prins de faptul că arborele lui genealogic nu prea are...crengi). Dar toţi trei au dat şi au „luat" examenul de chestor. De urmărit ce se-ntâmplă cu ei în 25 martie 2012, de Ziua Poliţiei!?. De reţinut că toţi aceşti 13 poliţişti din Arad care au fost avansaţi înainte de termen n-au făcut niciodată-n viaţa lor ceva care să-i ridice deasupra celorlalţi poliţişti arădeni şi au fost avansaţi doar pentru că sunt foarte apropiaţi lui Igaş ori Dascălu şi total aserviţi PDL.
Aşa au ajuns să fie avansaţi: 1. Şimon, adjunctul şefului Inspectoratului Arad, un apropiat al lui Igaş şi a întregii conduceri locale a PDL; 2. Goilean, şef al Serviciului rutier de câteva luni, avansat la "excepţional", cu derogare de la îndeplinirea a jumătate din stagiul minim, fiind prietenul lui Igaş şi apropiat al liderilor locali ai PDL, 3. Paşca, ofiţer la Serviciul arme, avansat la "excepţional" cu derogare de la îndeplinirea a jumătate din stagiul minim, numai pentru faptul că fiica sa este unul dintre consilierii lui Igaş; 4. Budihală, şef al unei secţii de poliţie din Arad, finul lui Dascălu; 5. Munteanu, şeful Poliţiei Pecica, localitatea unde-şi are domiciliul Igaş; 6. Dreghici, împuternicit la conducerea unui birou din cadrul S.I.P.I. Arad, apropiat al lui Dascălu şi ai şefilor locali ai PDL; 7. Şerpescu, un agent de la Lipova, căruia Igaş i-a promis că-l va avansa, cu ocazia întâlnirii pe care au avut-o (însoţit de şeful IGPR) la Bata judeţul Arad, cu primarii şi poliţiştii din localităţile aflate în colegiul său senatorial, în toamna anului trecut; 8. Mihale şi 9. Budea, doi ofiţeri de judiciar, probabil cei mai aproape de merituozitatea avansării, cu menţiunea că primul este consătean cu... Igaş; 10. Vîrcuş, împuternicit la conducerea Biroului protecţie cadre din SIPI Arad, transferat de Igaş, cu puţin timp în urmă, de la poliţia de frontieră. Este un foarte bun prieten al lui Igaş, încă de pe vremea când lucra la poliţia de frontieră, iar Igaş inspira aerul unguresc prin vămile de Vest. Dacă vă mai aduceţi aminte, este unul dintre poliţiştii de frontieră cărora DNA-ul sau DGA-ul le-au găsit valuta, luată drept mită, ascunsă în cuşca unui câine, în punctul de frontieră. Atunci a fost dat afară din poliţie, dar, ulterior reîncadrat. Deşi se afla în perioada de tutelă (în care timp de 6 luni cel tutelat este interzis a fi mutat), Vîrcuş a fost promovat de Igaş în funcţia de şef al poliţiei Vinga. Recent, un control la Poliţia Vinga a scos în evidenţă peste 20 şi foarte grave nereguli în actul lui managerial. Pentru astfel de fapte orice alt poliţist "de rând" ar fi fost dat afară din poliţie. În schimb, el a fost promovat în funcţia de la nivel judeţean care implică cel mai înalt grad de moralitate, atitudine şi profesionalism: protecţia cadrelor. Vă vine să credeţi aşa ceva?; 11. Ardelean, agentul de poliţie rutieră de la Poliţia Pecica, oraşul lui Igaş, avansat de acesta la "excepţional" încă din data de 14.11.2011. Pe lângă faptul că este antemergătorul lui Igaş ori de câte ori acesta se află în judeţul Arad, este unul dintre cei mai buni şi vechi prieteni ai săi. De remarcat este faptul că acest agent este unul dintre cei mai corupţi poliţişti arădeni. Pe lângă faptul că a căzut de 4-5 ori testul de integritate, are pe rol cam tot atâtea dosare penale, pentru luare de mită. A scăpat nearestat şi fără a fi dat afară din poliţie datorită lui Igaş, Cionca şi alţi lideri PDL. Iar acum este "avansat la excepţional".
La o săptămână de la Ziua Naţională, mai apar doi "excepţionali": Zau, şeful poliţiei de la Siria şi Cuciulă, şeful de la Sîntana. Şi asta datorită intervenţiei primarilor pedelişti din aceste localităţi la ministrul Igaş. Este de-a dreptul incredibil ! Igaş poate dispune avansarea, de Ziua Naţională a României, oricând şi când "vrea muşchii lui". Pentru el 1 Decembrie poate fi oricând!? Mai mult, din ordinul său şi sfidând orice normă legală în materie, Igaş i-a acordat un spor salarial lunar de 50% unui agent de la Poliţia Pecica. Nu că agentul n-ar fi meritat aceşti bani (este unul dintre poliţiştii cu adevărat profesionişti şi cu un comportament exemplar), însă nu există prevederi legale care să reglementeze acest aspect şi, drept urmare, este un abuz grosolan din partea ministrului. Ca să nu mai vorbim de faptul că mai există astfel de poliţişti merituoşi şi la alte structuri decât Poliţia Pecica, unde locuieşte Igaş.
Iată cum se fac avansările în poliţie, iată pe cine a avansat ministrul Igaş şi care au fost adevăratele motive care au stat la baza recompensării prin înaintarea în gradul următor a acestor poliţişti. Pe cei care muncesc cu adevărat şi care fac cinste acestei instituţii, dar care stau departe de mocirla portocalie, nu-i bagă nimeni în seamă.
Oameni buni, dragi poliţişti din celelalte unităţi de poliţie din ţară, vă rugăm să înţelegeţi că majoritatea poliţiştilor arădeni sunt oameni cinstiţi şi corecţi. Ei n-au nici-o vină şi nu-i băgaţi în aceeaşi oală cu cei mai sus menţionaţi. Au ajuns să le fie ruşine să spună că fac parte din poliţia arădeană, tocmai datorită acestor pupincurişti care nu-şi urmăresc decât propriul interes. Au ajuns nu numai să le fie ruşine dar chiar sa se simtă umiliţi de faptul că sunt conduşi de acest aşa-zis ministru căruia, nu cu mulţi ani în urmă, îi dădeau şuturi în fund prin punctele de frontieră şi prin parcările hotelurilor din Arad.
Nu, arădenii sunt cei mai deştepţi poliţişti din ţară. Dar, n-au nicio vină că Igaş a transformat judeţul Arad într-o „pepinieră portocalie", de unde-şi recrutează şefii pentru structurile "cheie" ale ministerului, după bunul său plac şi sfidând normele legale şi bunul simţ. Ştim că astfel de nevertebrate se mai găsesc în poliţia arădeană şi cu siguranţă Igaş îşi va mai recruta câteva exemplare în vederea promovării. Dar nu-i arătaţi cu degetul şi pe ceilalţi, că n-au nicio legătură şi condamnă aceste practici care au distrus tot ce-a fost mai bun în Poliţia Română.
Un grup de poliţişti din judeţul Arad
Se încarcă comentariile...
