Ionuţ Mangu excelează în folk

Tânărul adoră muzica folk şi face tot posibilul să nu piardă niciun festival dedicat genului. Este membru al Grupului "Autograf" din Cluj Napoca şi are în palmares nemeroasele premii naţionale

Profil

Născut. 16 decembrie, 1982, Brăila

Studii. Facultatea de Industria Lemnului, Braşov

Ocupaţie: iginer şi muzician

Familie: necăsătorit

Ionuţ Mangu este câştigătorul Premiului III al ediţiei din acest an a Festivalului Naţional de Muzică Folk "Chira Chiralina". Este brăilean, însă în concurs a fost reprezentantul Clujului.

"M-am înscris în competiţie pentru că este un festival cu tradiţie şi pentru că se desfăşoară în oraşul în care m-am născut", punctează tânărul.

Ionuţ Mangu a locuit în Brăila până la 18 ani, când a venit vremea să plece la facultate. A ales Braşovul, iar mai apoi s-a orientat către Cluj Napoca. "Din februarie 2007 locuiesc în Cluj Napoca, unde m-am dus iniţial pentru un job", spune Ionuţ.

La 16 ani, Ionuţ, împreună cu câţiva prieteni, face parte din formaţia de rock, Cardiac, unde este vocalist. După numai câteva luni de la înfiinţare, tinerii au decis organizarea primului Festival Rock din Brăila. În Cluj, Ionuţ a descoperit Clubul Autograf, inima folkiştilor din oraş.

Ionuţ Mangu iubeşte folk-ul iar folk-ul îl iubeşte pe el. Are un palmares impresionant de participări la festivaluri. Dovadă sunt zecile premii naţionale obţinute.

A luat Premiul Special al juriului la Festivalul de Muzică Folk "Chitara Dunării", Premiul I la Festivalul de Folk şi Baladă "Poarta sărutului", Marele premiu al Festivalului "Europolis", Premiul de creaţie la Festivalul "La Suceava, în cetate/Menestreli în Munţii Dornei", Premiul I la Festivalul "Folkever".

Prima chitară, din banii de pachet

Sincer, vesel, optimist şi tot timpul cu chef de viaţă, Ionuţ ne-a mai povestit  "mi-aduc aminte că până să intru în clasa I am auzit la un vecin de bloc un pian şi mi-am dorit foarte mult să cânt şi eu la el. Îmi plăcea să cânt oriunde mă aflam".

Ionuţ Mangu a studiat pianul un an la Palatul Copiilor şi Elevilor Brăila cu profesorul Gigi Dogărescu. "Nici acum nu ştiu de ce am renunţat la lecţiile de pian, doar că descoperisem chitara atunci şi nu am prea spus nimănui că-mi place mai mult decât pianul şi ulterior m-am îndepărtat de acest instrument", spune folkistul.

Deşi una dintre cele mai mari dorinţe ale lui a fost achiziţionarea unei chitare, acest lucru a devenit posibil doar la vârsta de 15 ani datorită economiilor făcute din banii de pachet primiţi de la părinţi.

"Am pus deoparte banuţ cu banuţ din cei pe care mi-i dădeau părinţii pentru pachet la şcoală. Mi-aduc aminte că am cumpărat-o de la cineva care o ţinea sub pat şi era plină de praf, cordarul îl avea rupt, finisajul era distrus, dar am luat-o aşa şi am îngrijit-o redându-i viaţă", mai spune tânărul.

Ionuţ Mangu şi-a propus să se înscrie la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj.

Întrebări şi răspunsuri

Este muzica folk suficient de promovată?

I.M.: "Acesta este un subiect destul de dificil şi abordat de fiecare dată în discuţiile despre folk. Mulţumită internetului, acest gen muzical a ajuns la mai multe urechi decât ar fi ajuns dacă aşteptam ca media românească să facă ceva pentru el. Vă spun sincer că în toate oraşele în care am fost, sălile au fost pline ochi".

Ce vă inspiră în compunerea pieselor?

I.M.: "Întotdeauna este vorba de muză. Ea te inspiră în compunerea pieselor. Eu nu pot spune ca am una fixă. Muza poate fi o iubită, un sentiment, o stare, o întâmplare, orice care-ţi poate suna muzical în cap. Aşa că, muza mea este în tot şi în toate".

ce-i place

"Cel mai mult îmi place muzica. A fost alături de mine în toate etapele vieţii şi mi-a oferit alternative în diverse situaţii. Fie că o ascult sau o compun, muzica va face parte din viaţa mea întotdeauna. O altă pasiune a mea, după muzică, este să călătoresc. Iată că amândouă merg foarte bine împreună şi asta nu poate decât să mă bucure".

ce nu-i place

"Nu-mi plac mitocania, neseriozitatea, minciuna şi infidelitatea. Probabil, am descris politica în felul acesta. Nu-mi plac băncile. Nu-mi place când văd că spaţiile verzi din oraşe sunt din ce în ce mai puţine făcând, astfel, loc betonului".