„Valea laptelui“, locul din România unde localnicii trăiesc exclusiv din creşterea vacilor care dau un lapte cu gust aparte
0În judeţul Botoşani, pe valea Başeului, există un adevărat ţinut al laptelui. Sute de oameni trăiesc numai din creşterea vacilor de lapte, ţinând în picioare o adevărată industrie a procesării lacatelor. Oamenii din zonă spun că au cel mai bun lapte din ţară, cu un gust unic.
Pe valea Başeului, în judeţul Botoşani, se întind numeroase comunităţi. Este vorba în special de comunele din apropierea oraşului Săveni, renumit în perioada comunistă pentru fabrica sa de caşcaval.
Sătenii din Vlăsineşti, Drăguşeni sau Coţuşca păstrează de sute de ani obiceiul creşterii vacilor de lapte. Este de altfel şi singura lor sursă de venit. În zone sărace, fără locuri de muncă, vaca cu lapte reprezintă supravieţuirea a mii de familii.
De altfel, datorită laptelui, cu un gust aparte recunoscut şi de specialişti, în acest ţinut al Botoşaniului s-a dezvoltat o industrie a prelucrării laptelui cu o vechime de aproximativ un secol.
”Altceva în afară de lapte nu avem”
Maria Honciuc trăieşte în satul Vlăsineşti şi are 53 de ani. De când se ştie, a avut vaci în curte. Nu a lucrat nicăieri şi nici nu speră la pensie. Şi nu fiindcă nu şi-a dorit ci pentru că în zonă nu se află locuri de muncă.
Oamenii trăiesc doar din creşterea animalelor şi munca pământului. Ca orice vlăsineşteană sau orice alt locuitor din Valea Başeului, Maria Honciuc supravieţuieşte din creşterea vacilor cu lapte. Are 20 de vaci, toată averea familiei.
„Aici lumea trăieşte din lapte. Am 53 de ani şi nu am lucrat decât la vite. Am avut vaci de când mă ştiu eu. De la părinţi au rămas 12. Acum avem 20 şi cu ele avem ce pune pe masă.„, spune femeia. Ca Maria Honciuc, trăiesc toţi cei peste 3000 de locuitori de pe valea Başeului, din arealul Săveniului. ”Altceva în afară de lapte nu avem. Aici nu sunt locuri de muncă. Doar câte unul pe la magazin sau crâşmă. Plus pe la Primărie, dar cine are carte sau noroc. Restul cu vaca la câmp şi la muls. Ea săraca ne ţine în viaţă aici. Cine are măcar trei-patru cozi de vacă trăieşte. Cine nu, ori la muncă în străinătate ori boschetar”, mărturiseşte un sătean din Miron Costin.
Raiul procesatorilor
Tradiţia laptelui în valea Başeului are o vechime de câteva sute de ani. ”Moşii şi strămoşii noştrii au crescut vaci. Aici nu este moda cu oile, cu porcii. La noi vaci. Mai ales vaci de lapte dar şi tăuraşi pentru carne. Aici este ţara laptelui”, spune Gheorghe Bejenaru, un sătean din Miron Costin ajuns la vârsta de 80 de ani.
Abundenţa laptelui a atras după sine, mai ales în perioada comunistă o industrie a procesării laptelui. În anii 70 a luat fiinţă fabrica de caşcaval de la Săveni, cea mai renumită din ţară la aceea vreme. Se colecta laptele de la ţărani şi era transformat în caşcaval după nişte reţete unice ale unui aromân, Caranica, trimis de partid tocmai de la Constanţa, pentru a valorifica potenţialul uriaş al zonei, pe fabricarea lacatelor.
Maria Honciuc are 20 de vaci FOTO Cosmin Zamfirache
Fabrica de caşcaval a murit în anii '90, ca bună parte a industriei româneşti. Mulţi oameni din zona Săveniului, care au lucrat la fabrică, au rămas însă cu secretele reţetelor de caşcaval. Şi au continuat tradiţia procesării laptelui.
În momentul de faţă, pe Valea Başeului se află patru procesatori de lactate, cu caşcaval, brânză şi diferite specialităţi. Numai unul dintre aceştia procesează peste 20.000 de litri de lapte pe zi. Mai mult decât atât ţăranii din această zonă, unii dezvoltând chiar ferme, furnizează lapte şi la procesatori din afara judeţului Botoşani.
”Există o cultură a produsului caşcaval. Şi este o colaborare foarte bună între ţăran şi procesator. Este o abundenţă a laptelui care ne bucură. Un lapte de o calitate aparte. Este bogăţia acestei zone”, spune şi Constantin Aniculăesă, administratorul unei fabrici de procesare a laptelui din zona Vlăsineşti.
Un lapte cu gust unic
Dincolo de abundenţa laptelui, specialiştii spun că în Valea Başeului, la Botoşani, păşunile oferă prin plantele care cresc acolo şi sunt păscute de vaci, un gust aparte. Mai precis, este vorba despre un lapte dulceag, gras şi cu un gust inedit, unic, aromat, în mare parte de la plantele medicinale. Totodată este cel mai bun lapte pentru producerea caşcavalului. Cel puţin asta au arătat studiile făcute în anii comunismului de Industrualizarea Laptelui Bucureşti atunci când s-a decis realizarea fabricii de caşcaval la Săveni.
”Sunt păşuni bune cu plante medicinale. De aceea laptele are un gust bun, aromat. Nicăieri nu se mai găseşte lapte de ăsta. Pentru că numai aici pasc vacile care-l fac”, spune convinsă Maria Honciuc. ”În primul rând este apa şi iarba de aici. Fiind Başeul foarte aproape, cresc flori şi plante medicinale care îi dau o cosistenţă şi un gust deosebit”, spune şi Viorel Şvabu, un procesator de la Săveni.
Muncă multă, bani puţini
Laptele are însă un gust amar pentru ţăranii de pe Valea Başeului. Aceştia spun că supravieţuiesc numai cu multă muncă, deseori prost răsplătită prin preţul laptelui. Maria Honciuc spune că se trezeşte la 5 dimineaţa şi merge la odihnă abia după ora 22.00.
”Trebuie să fi gospodar ca să te apuci de crescut vaci de lapte. Ne trezim la 5.00 şi punem capul în pernă după ora 22.00. Este muncă multă. Pentru ca vacile să dea laptele dorit trebuie hrănite cum trebuie, îngrijite, asigurată curăţenia. Asta înseamnă muncă şi iar muncă”, spune botoşăneanca.
În schimb, ţăranii primesc doar un leu pe litrul de lapte. Pentru mulţi crescători de vite, asta înseamnă o bătaie de joc. ”Un leu pe litru este nimic pentru noi. Muncă toată ziua şi la urmă un leu la litru? Dar avem copii la şcoală. Locuri de muncă nu sunt, ce să facem altceva?”, spune un mic fermier din Miron Costin.
Alţi săteni spun că obiceiul creşterii vitelor de lapte se va pierde tocmai din cauza preţului prea mic pe litrul de lapte în comparaţie cu munca depusă şi cheltuielile cu furajele.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cum au ajuns la sapă de lemn micii fermieri din nordul Moldovei. Soluţia extremă la care apelează
Se încarcă comentariile...
