Secretele îngrozitoare ale lagărelor de concentrare. Cum au apărut „taberele morţii“ şi de ce s-a răspândit sistemul criminal în Europa
0Lagărele de concentrare sunt o pată neagră pe istoria umanităţii. Aproximativ 20 de milioane de oameni au murit doar în ghetouri şi în lagăre naziste, la care se adaugă şi milioanele din gulagul rusesc. Lagărul de concentrare este însă un concept vechi, practicat cu mult înainte ca Hitler sau Stalin să inaugureze acest mod crunt de exterminare.
Konzentrazionslager sau gulag sunt două cuvinte care descriu pe scurt un fenomen terifiant ce a bântuit istoria omenirii. Practic, au fost adevărate ”tabere ale morţii“, în care au murit zeci de milioane de oameni, bărbaţi, femei şi copii de toate vârstele.
În lagărele de concentrare au sfârşit opozanţii politici, categoriile sociale considerate indezirabile de către regimurile de extrem, dictatoriale sau rasele şi etniile indezirabile, în special evreii.
Create ca sisteme de detenţie bazate pe munca forţată, lagărele au devenit tabere de exterminare organizată şi de multe ori industrială. Atrocităţi fără egal în istoria omenirii au avut loc în spatele gardurilor cu sârmă ghimpată. Cele mai cunoscute şi terifiante sisteme de acest gen au fost lagărele de exterminare naziste dar şi gulagul sovietic. Doar în lagărele naziste conform datelor oferite de Geoffrey Megargee şi Martin Dean, specialişti în istoria holocaustului, au murit între 15 şi 20 de milioane de oameni.
Totul în 42.500 de ghetouri şi lagăre de concentrare de pe tot cuprinsul Europei, din Franţa până în Rusia. Terifiant este faptul că toţi aceşti oameni, o sumă uriaşă, au fost exterminaţi în mai puţin de 10 ani din 1933 până în 1945. Totodată în gulagurile sovietice au murit peste un milion de oameni din 1934 până în 1953, conform datelor sovietice. Alte surse precum Robert Conquest arată că s-ar fi depăşit de fapt 10 milioane de morţi. În orice caz atrocităţile din lagărele sovietice şi naziste sunt cunoscute publicului larg prin abundenţa de imagini terfiante, documentare şi cărţi de popularizare sau de specialitate.
Cu siguranţă toată lumea ştie de atrocităţile de la Dachau, Auschwitz sau din gulagul rusesc. Puţin cunoscute sunt însă originile acestui cumplit sistem şi cum rând pe rând au fost perpetuate până la cea mai hidoasă formă de exterminare inventată de rasa umană. De fapt ideea lagărului de concentrare începe undeva la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea.
Lagărele o inveţie veche de aproape 200 de ani
Culmea ideea de lagăr de concentrare nu este o invenţie nazistă sau sovietică, ci una mult mai veche. A fost elaborată parţial, în mod paradoxal de cei care au luptat contra Germaniei naziste şi care au condamnat declarativ ororile din sistemul gulag. Mai precis este vorba de britanici. Concentrarea în tabere presupunea izolarea şi introducerea în sisteme de detenţie cu muncă forţată a adversarilor şi a indezirabilor. Apare în lumea colonială.
”Primele locuri de acest gen apar în timpul războaielor coloniale din secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX lea, ca răspuns militar brutal la războiul de guerillă. Puterile coloniale doreau să înfrângă pe insurgenţii locali prin „internarea” în masă a civililor necombatanţi în sate, oraşe sau tabere, o tactică folosită de spanioli în Cuba, de Statele Unite în Filipine şi de britanici în Africa de Sud( de unde termenul de tabere de concentrare a căpătat o largă circulaţie). Ineptitudinea şi indiferenţa autorităţilor coloniale au dus la foamete în masă, boală şi moarte în rândul celor închişi în aceste lagăre”, scria Nikolaus Wachsmann în ”KL: A History of the Nazi Concentration Camps”. Totodată specialistul precizează că aceste prime lagăre de concentrare erau totuşi diferite ca formă şi organizare, dar şi ”industrializare” a morţii faţă de formele consacrate şi sadic dezvoltate în cadrul regimului nazist. De altfel şi Germania oferise un model de exterminare crunt în cadrul acestor tabere între 1904 şi 1908 în Namibia, acolo unde indigenii au fost efectiv masacraţi. Cu alte cuvinte aceasta ar fi originea lagărelor de concentrare în opinia specialiştilor.
De altfel în cartea ”Gulag: A history”, a lui Anne Applebaum, se precizează că cei care au făurit lagărele de concentrare naziste şi au făcut experimentele inumane pe oameni din ”taberele morţii“ s-au inspirat sau au fost educaţi în lagărele de concentrare coloniale, mai ales cele germane din Namibia.
„Primul comisar imperial al Africii Germane de Sud-Vest a fost doctorul Heinrich Goering, tatăl lui Hermann, cel care a făcut primul lagăr nazist în 1933. În aceste tabere africane au fost deasemenea profesorii lui Joseph Mengele, Theodor Mollison şi Eugen Fischer, cei care au făcut primele experimente pe oameni, făcute pe tribul Herrero”, arată autoarea. Sistemul a fost ”perfecţionat” de regimurile de extrem în preajma celui de-al doilea război mondial, devenind eficiente ”tabere ale morţii”. Totodată lagărele de concentrare s-au dezvoltat în timpul primului război mondial,cu atrocităţi greu de închipuit îndreptate împotriva prizonierilor de război.
Originile gulagului rusesc
Prima experienţă europeană în materie de lagăre de concentrare apropiate de forma clasică, bine cunoscută a avut loc în Rusia. Mai precis este vorba de gulagul rusesc, sistemul de tabere corecţionale îndreptate împotriva celor percepuţi ca inamici ai regimului.
Chiar înainte de instaurarea puterii sovietelor la începutul secolului XX. Rusia ţaristă arată Applebaum a derulat o amplă politică de exterminare asupra populaţiilor locale întâlnite în drumul lor către est. ”Imperiul Rus, care a fost chiar eficient în a şterge de pe faţa pământului populaţiile native în marşul lor către este, nu a fost o excepţie. În timpul unei dintre petrecerile care aveau loc în nuvela lui Leo Tolstoi, ”Anna Karenina”, soţul Annei, care avea era însărcinat oficial cu ”Triburile Native”, susţinea ideea absorbţie culturilor inferioare de către cele superioare”, scrie aceasta în ”Gulag: A history”.
Cu alte cuvinte ceea ce s-a întâmplat în Rusia sovietică nu a venit de nicăieri ci a fost o acumulare de experienţe în domeniul ”concentrării„ şi a exterminării de lungă durată. Adevăratul gulag şi „taberele morţii” din Rusia s-a dezvoltat după 1918, atunci când adversarii regimului sau „indezirabilii„ au început să ajungă în numeroasele tabere de muncă forţată de pe teritoriul Rusiei. ”A luat forma modernă şi mult mai familiară după Revoluţia Rusească, devenită o parte integrantă a sistemului sovietic. Teroarea în masă îndreptată împotriva adversarilor reali sau bănuiţi a fost o parte integrantă a revoluţiei încă de la începuturi când din vara lui 1918, cerea ca „elementele declasate„ să fie lagăre de concentrare în afara marilor oraşe.
O masă de aristrocraţi, negustori şi alte categorii definite ca ”duşmani„ erau închişi. Până în 1921, erau deja 84 de lagăre în 43 de provincii, majoritatea construite pentru a ”reeduca” aceşti primi inamici ai poporului.„, scrie Anne Applebaum. Totodată specialistul arată că după 1929 aceste lagăre au căpătat deja o nouă semnificaţie. Stalin elaborase un plan diabolic prin care milioanele de deţinuţi din lagăre trebuia să suţină industrializare Uniunii Sovietice prin muncă susţinută în condiţii greu de imaginat. ”În acel an, Poliţia Secretă Sovietică a preluat controlul asupra sistemului penal sovietic, luând sub jurisdicţia lor majoritatea taberelor şi a puşcăriilor. Ajutaţi de arestările în masă din 1937 şi 1938, taberele au intrat într-o perioadă de de expansiune rapidă.„, se arată în ”Gulag: A history”. Acesta a fost debutul şi expansiunea gulagului mergând mai apoi către forma extrem de cunoscută şi mediatizată în care au murit milioane de oameni.
Începutul lagărelor naziste
Practic aşa cum arată Anne Applebaum nemţii aveau o oarecare experienţă cu întemeierea taberelor de concentrare încă din timpul epocii coloniale. Experienţă hiperbolizată şi redefinită în timpul regimului nazist. Primele lagăre naziste au apărut în 1933 în luna ianuarie chiar după ce Adolf Hitler devine cancelar al Germaniei. Trupele SA, SS şi poliţia au făcut numeroase tabere de detenţie pentru adversari politici. Primul lagăr în adevăratul sens al cuvântului a fost înfiinţat însă la Dachau lângă Munchen în 1933 şi era destinat iniţial adversarilor politici sau „subversivilor”. Motive de altfel asemănătoare cu cele folosite în Rusia sovietică. Alte câteva lagăre au mai apărut, cu acelaşi scop la Lichtenburg sau Columbia Haus. Începutul muncii terifiante de „exterminare„ era pe punctul de a fi atins după 1934, când Hitler se descotoroseşte de SA, iar trupele SS, ”copii„ săi de suflet devin principala forţă care va controla şi coordona ”taberele morţii„.
Mai precis în 1934, Hitler îl autorizează pe Himmler, şeful SS să creeze o reţea eficientă de lagăre de concentrare. Totul trebuia sistematizat şi organizat. Himmler îl alege pe generalul Theodor Eicke fost comandat la Dachau să se ocupe de această sarcină. În 1937 erau doar patru lagăre de concentrare la Dachau, Sachsenhausen, Buchenwald şi Lichtenburg, special creat pentru femei. Nu se ajunsese încă la forma cruntă de exterminare bine cunoscută. Dar erau paşi siguri. În orice caz se diversificaseră şi categoriile „indezirabilor”.
De altfel modelele create de Eicke ca şi organizarea unui lagăr au fost folosite după 1939, când lagărul de concentrare şi exterminare a devenit cunoscut întregii umanităţi. În această perioadă de fapt 1934-1937 s-au născut modelele de lagăr de concentrare ce vor fi folosite în „perioada clasică„ a exterminării. După 1939 şi odată cu războiul şi cuceririle teritoriale, lagărele se înmulţesc considerabil iar deja categoriile de prizonieri ajung la forma bine cunoscută. Sunt închişi homosexualii, adversarii politici dar mai apoi romii şi evreii. Pentru Anne Applebaum sistemul gulag şi cel al lagărelor de concentrare nazistă au asemănări izbitoare, mai ales ca origini şi evoluţie. „În Germania nazistă, primele ţinte erau persoanele cu handicap şi cu retard. Mai târziu naziştii s-au concentrat pe ţigani,homosexuali şi mai presus de toate pe evrei. În URSS victimele au fost la început, ”fostul popor”, suporterii fostului regim şi mai târziu „inamicii poporului”, un termen nebuneşte definit care va ajunge să cuprindă nu doar indezirabili politic dar şi anumite grupuri naţionale şi etnii”, precizează specialistul.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
