Relaţiile homosexuale acum 2.000 de ani: bisexualitatea era considerată o dovadă de civilizaţie şi o strategie politică în Roma şi în Grecia Antică

Relaţiile homosexuale acum 2.000 de ani: bisexualitatea era considerată o dovadă de civilizaţie şi o strategie politică în Roma şi în Grecia Antică

Homosexualitatea ea acceptată ca un fapt normal în Grecia Antică FOTO patheos.com

În lumea antică, a fi bisexual era un lucru perfect normal. Legislaţia nu pedepsea aventurile homosexuale şi nici nu erau condamnate de soţii. Din contră, bisexualitea era politică de stat în Grecia, iar în Roma o dovadă de civilizaţie, heterosexualii fiind percepuţi ca oameni conservatori şi cu o cultură limitată.

În secolul XXI, practicile homosexuale sau pur şi simplu relaţiile bisexuale au împărţit lumea în două tabere. A celor care doresc legalizarea acestor practici, dar şi a celor care le doresc interzise. De altfel, oficial bisexualitatea a fost interzisă atât prin lege, cât şi condamnată moral încă de acum aproape 1.500 de ani. 
 
De atunci şi până astăzi, relaţiile homosexuale au fost practicate, însă nu în văzul lumii şi condamnate atunci când erau descoperite. În urmă cu peste 2000 de ani însă, vechea Europă dar şi o bună parte din Asia era un adevărat rai al relaţiilor sexuale de toate tipurile, între persoane de acelaşi sex, pedofilie şi chiar zoofilie. 
 
În special bisexualitatea era general acceptată şi chiar încurajată în lumea Greciei Antice şi mai apoi în Japonia medievală. În Roma antică, a fi bisexual era apanajul oamenilor bogaţi şi civilizaţi, spre deosebire de ţăranii consideraţi prea conservatori şi inculţi. 
 
În Grecia Antică era încurajată pedofilia
 
În Grecia, bisexualitatea era o normalitate incontestabilă. Nu existau legi şi norme morale care să pedepsească homosexualitatea de exemplu, relaţiile sexuale ale soţului cu un alt bărbat nu erau privite ca o infidelitate de către soţie. De altfel sistemul grecesc în mare parte limita mult drepturile femeii, care era mai mult o persoană destinată să facă copii, să procreeze. Bărbatul în schimb, cap al familiei, era liber să facă ce dorească. 
 
De altfel, iubirea putea fi împărţită între soţie şi un partener de acelaşi sex. Regulile în mare parte a Greciei Antice, erau bine stabilite şi încurajau ceea ce conform legilor şi normelor morale de astăzi ar fi catalogat drept pedofilie. Mai precis erau încurajate relaţiile, chiar sexuale între bărbaţi maturi, trecuţi de 25 de ani, consideraţi experimentaţi cu băieţi cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani. Se presupunea că stând lângă aceşti bărbaţi maturi într-o relaţie amoroasă, ei vor deprinde înţelepciunea şi vor învăţa de la amanţii lor ”experimentaţi”, tot ce trebuie să ştie în viaţă.
 
De exemplu în lucrarea ”Sypmposium” a lui Plato, unul dintre personajele sale, Phaedrus, spune că ”Iubirea serioasă între bărbaţi este atunci când este vorba de iubirea unui bărbat mai vârstnic pentru un bărbat mai tânăr”. Totodată, acelaşi lucru îl spune şi Pausanias, un alt personaj din lucrarea lui Plato care adaugă ”un tânăr onorabil ar trebuie să accepte favorurile numai unui bărbat mai în vârstă, care să-i fie şi mentor în căutarea virtuţii şi a înţelepciunii”. Mai precis, este vorba de tinerii care până la vârsta de 18 ani deveneau amanţii bărbaţilor mai în vârstă, transformaţi şi în mentori. 
 
Cuplu homosexual în Grecia Antică FOTO wikipedia
 
După această vârstă, tânărul nu se mai putea lăsa ”penetrat”, urmând să se căsătorească cu o femeie şi apoi dacă se va îndrăgosti de un tânăr să îl ia sub aripa sa protectoare ca amant şi ca învăţăcel. „Astfel de practici erau încurajate la Atena, Eleusis şi în Beoţia. Un exemplu concludent este cel al marelui legiuitor Solon, un bărbat căsătorit, dar care tânjea şi după iubirea tinerilor. În tinereţe, Solon, scria şi poezii. Unul dintre versuri vorbea despre dragosta unui tânăr pentru un băieţandru, «dorindu-i coapsele şi gura sa delicioasă». Dar cele mai semnificative, mărturii ale iubirii pentru bărbaţi apar printre versurile gnomice care au fost un standard în educaţia tinerilor atenieni grupate în colecţia numită Theogonida“, scrie istoricul Louis Crompton în lucrarea sa ”Homosexualitate şi Civilizaţie”. 
 
Acelaşi autor precizează că, în Atena, ”dragostea dintre bărbaţi nu era o sursă simplă de plăcere, ci juca şi un important rol în politica ateniană”. Iar exemplul este cel al bătrânului Solon, îndrăgostit nebuneşte de Pisistrare, care mai târziu va deveni unul dintre tiranii Antenei şi rivalul fostului amant. Pisistrate ar fi beneficiat în perioada ”relaţiei” de înţelepciunea şi învăţătura lui Solon. Şi alte personaje celebre au avut relaţii bisexuale. 
 
Pintre aceştia şi Aristogeiton şi amantul său Harmodius, pentru care a declanşat un adevărat război civil. Şi asta din cauza geloziei. Amantul lui Aristogeiton era curtat de tiranul Atenei Hipparch. Aproape nu exista personaj cunoscut în Grecia Antică care să nu fi avut pe lângă soţie şi un amant, aşa cum spunea tradiţia, un adolescent. Inclusiv Alexandru Macedon l-a avut ca amant pe Bagoas, fiind în acelaşi timp căsătorit.
 
Frăţiile de războinici ”gay”
 
Bisexualitatea devenise politică de stat în Grecia Antică, în regiuni precum Lacedemonia şi Beoţia, respectiv în oraşele-state exponenţiale ale lor Sparta şi Teba. Xenophon, în Scripta Minora, vorbeşte de constituţia spartană şi reformele lui Lycrug şi pomeneşte de iubirea pe care şi-o purtau tinerii între ei, care putea fi de orice natură. Antrenaţi în cazarmă şi luptând împreună în falangă, o formaţie compactă, ei deveneau de multe ori iubiţi. 
 
După vârsta de 20 de ani, aceeaşi lege îi obliga să se căsătorească cu femei şi să procreeze, relaţiile fizice homosexuale fiind interzise, îngăduită fiind doar iubirea platonică pentru un camarad sau altul, după cum arată acelaşi Xenophon. În Teba, a fost înfiiţat un batalion ”gay” în toată regula. ”Liderul teban Gorgidas a înfiinţat o companie de 300 de oameni, compusă din perechi de îndrăgostiţi. Erau cunoscuţi ca «batalionul sacru al Tebei»”, precizează şi B.R. Burg autorul lucrării ”Gay warriors”. 
 
Mai precis batalionul a fost înfiinţat în 378 ÎHR şi a repurtat numeroase victorii precum cele de la Tegyrae şi Leuctra, fiind distrus de armata macedoneană a lui Filip cel Orb, tatăl lui Alexandru Macedon. Soldaţii au fost găsiţi morţi , unii dintre ei îmbrăţişaţi.
 
Bisexualitate o modă la romani
 
”Nu era un subiect tabu, aşa cum s-a întâmplat în perioada creştinătăţii. Şi într-adevăr primii autori latini au tratat această temă chiar fără inhibiţii. Unul dintre personajele comediei lui Plaut, «Soldatul lăudăros», din anul 200 ÎHR, avea o plăcere deosebită pentru tinerii frumoşi, dar şi pentru femei la fel”, spune Louis Crompton. După cum arată şi specialiştii, spre deosebire de greci, care vedeau în iubire şi o metodă de mentorat în care un vârstnic îl învaţă în timpul unei relaţii şi percepte morale şi filosofice, la romani, totul este marţial şi sexual. 
 
La romani este o chestiune de dominaţie. Bărbaţii căsătoriţi după legea romană aveau şi relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, dar doar în anumite condiţii. ”Pentru romani, relaţiile homosexuale nu erau în sine rele sau bune. Dar să fii penetrat însemna să fii ”feminizat” şi umilit.”, preciza Crompton. Mai precis romanul liber trebuia să joace rolul personajului viril care pentrează, iar victima de acelaşi sex, cel umilit, era în cele mai multe cazuri un sclav sau o persoană cu statu inferior şi mai ales fără cetăţenie. Era umilitor ca şi cetăţean să joci rolul amantului ”pasiv”. 
 
Marele general Iuluis Caesar era ridiculizat de trupe, după ce s-a aflat zvonul că ar fi fost ”penetrat” de Nicomedes, tânărul rege al Bhytiniei pentru care făcuse o pasiune. ”Cezar a cucerit Galia, dar Nicomedes l-a cucerit pe Cezar”, spuneau soldaţii. În general bisexualitatea era apanajul, spuneau romanii, oamenilor civilizaţi, culţi şi bineînţeles cu dare de mână, care-şi permiteau sclavi tineri, pe lângă neveste costisitoare. De exemplu Cato cenzorul se plângea în anul 200 îHR că un sclav tânăr şi arătos costă la fel de mult ca o fermă. Exista doar o singură lege, prin care era pedepsită bisexualitatea, sau mai precis homosexualitatea în particular. 
 
Erau pedepsiţi cei care întreţineau relaţii sexuale cu tinerii cetăţeni. Era permis doar cu sclavii. ”Quintilian în lucrarea sa «Instituţiile», spune că amenda pentru seducerea unui cetăţean roman, om liber, era de 10.000 de sesterţi”, se arată în lucrarea ”Homosexualitate şi civilizaţie”. Autorul estimează că amenda era comparabilă cu 2000 de dolari. Existau clase speciale de sclavi sau cetăţeni decăzuţi ai Romei, care erau amanţi au bărbaţilor căsătoriţi. Cei mai căutaţi şi cei mai scumpi, spun istoricii erau ”puerus delicatus”, sclavi copii, transformaţi în jucării sexuale de romanii bogaţi. 
 
Aceşti copii erau efeminaţi şi ţinuţi în lux, numai pentru a satisface plăcerea stăpânilor. Cel mai cunoscut este Porus, ”jucăria sexuală” a lui Nero, care s-a şi căsătorit cu acest copil-sclav. Totodată l-a şi castrat pe Porus, pentru a-i menţine frumuseţea feminină. Tradiţiile bisexuale ale romanilor au continuat cu orgiile împăraţilor romane, descrise de Suetonius. În multe cazuri s-a renunţat la bisexualitate, rămânând doar în sfera homosexualităţii, cum a fost cazul împăraţilor Tiberius, Caligula, Traian sau Hadrian. Clasele cosmoplite şi bogate ale Romei continuau însă să practice, cum zice şi Crompton, bisexualitatea, până la reformele morale ale primilor împăraţi creştini.
 
Pentru samurai era ceva normal să aibă un amant
 
Bisexualitatea era privită ca o normalitate şi practicată în văzul lumii, fără legii restrictive sau impedimente morale şi în Asia. Mai precis în Japonia. Mărturiile unor călugări creştini aflaţi în vizită în Japonia medievală sunt concludente. Samuraii, celebrii războinici japonezi, aveau neveste, dar şi amanţi bărbaţi, aşa cum practicau şi grecii, adolescenţi, care nu au atins vârsta maturităţii. Francis Xavier, un misionar portughez, a ajuns în Japonia în secolului al XVI lea şi a rămas înmărmurit de practicile sexuale ”sodomite” ale nobilimii japoneze. Acesta se afla la curtea Shogunului când a văzut cum se delectau nobilii japonezi.
 
 Un japonez se sărută cu iubita în prezenţa amantului FOTO wikipedia
 
A rămas înmărmurit când a văzut că şi călugării Zen, pe care i-a văzut la mănăstirea Hakata, practicau ”lucruri diavoleşti“. ”Vicii abonimabile contra firii sunt atât de populare în aceste locuri încât le practică fără ruşine”, spune Francis Xavier. Totodată misionarul iezuit a aflat că bisexualitatea este o practică obişnuită în toată ţara şi că era chiar încurajată: ”Iezuiţii au aflat în scurt timp că nu este o tradiţie locală, ci naţională. Una pe care japonezii o considerau normală şi chiar meritorie”.
 
Un alt misionar iezuit, Alessandro Valignano, a vizitat Japonia între 1579 şi 1603 şi a trimis câteva rapoarte şocante, privind sexualitatea samurailor şi în general a clasei nobile. ”Chiar mai rău decât adulterul, ei cad în păcat în aşa mod încât nici nu pot rosti. Este aşa de obişnuit la ei că băieţii care trăiesc împreună cu bărbaţi vorbesc despre ceea ce fac cu atâta uşurinţă, fără măcar să se ascundă. Şi asta fiindcă şi preoţii îi învaţă că aceste lucruri (n.r. bisexualitatea) nu sunt păcate, cu lucruri fireşti şi chiar meritorii. Chiar şi preoţii lor le practică”, scria înmărmurit iezuitul. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 
 
citeste totul despre: