Cum au ajuns naziştii la putere. Au promis că vor scăpa lumea de evrei, au speculat sărăcia naţiei şi imobilitatea opozanţilor

Cum au ajuns naziştii la putere. Au promis că vor scăpa lumea de evrei, au speculat sărăcia naţiei şi imobilitatea opozanţilor

Adolf Hitler este imaginea simbol a nazismului FOTO Adevărul

Nazismul a fost doctrina care a schimbat faţa lumii. S-a născut într-o Germanie cu mari probleme economice, sociale şi politice. Ridicarea la putere a partidului nazist şi a extremismului a fost justificată de numeroşi factori, în special economici şi sociali, şi a condus la mari atrocităţi, dar şi la pierderea a zeci de milioane de vieţi omeneşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Primul Război Mondial a răvăşit Europa. Era un conflict armat cum nu mai cunoscuse lumea în istorie. Germania unul dintre statele care a pornit în căutarea gloriei şi extinderii teritoriale a fost învinsă de armatele aliaţilor.

Marele stat militarist prusac era umilit şi trecut în tabăra vinovaţilor şi a învinşilor. Germania era obligată să plătească o uriaşă despăgubire de război, una pe care nu şi-o permitea. Marele kaiser german, Wilhelm al II lea, stăpânul celui de-al doilea Reich, a abdicat şi a fugit în Olanda. În anul 1919, Germania era o ţară aruncată în haos. 

Diferite facţiuni politice îşi disputau puterea,economia era la pământ măcinată de datorii dar şi de efortul de război iar societatea bulversată. Mii de soldaţi demobilizaţi nu-şi mai găseau rostul şi trăiau cu frustrarea înfrângerii. Se simţeau trădaţi şi înjunghiaţi pe la spate de marile puteri dar şi de Guvernul socialist care transformase Imperiul într-o republică datoare vândută, umilă şi incapabilă să răspundă problemelor economice şi sociale.

În acest context s-a ridicat o grupare politică de extrem, condusă de un lider ce va schimba istoria lumii. Se numea Adolf Hitler şi era pe cale să ofere tuturor soluţia ieşirii din criză, răzbunarea dorită şi pe deasupra să găsească şi vinovaţii pentru starea în care se afla Germania. Lumea se afla în faţa ridicării la putere a celui mai cumplit dictator. Un om care prin ideile sale extremiste dar şi prin fanatism a reuşit să se facă vinovat de moartea a milioane de oameni. Într-o Germanie devastată de război se ridica Partidul Nazist.

Preludiul extremismului

Imediat după plecarea împăratului prusac Wilhellm al II lea, Germania a înregistrat un vid de putere. Era o ţară învinsă şi a nimănui. Au început imediat luptele politice. Primii care au reuşit să se impună au fost socialiştii germani, cei care au proclamat republica, renumita Republică de la Weimar. Totodată ei sunt cei care au semnat capitularea necondinţionată a Germaniei pentru a evita o invazie a ţării.

Efortul de război dar şi semnarea armistiţiului prin care Germania se recunoştea învinsă, plus despăgubirile uriaşe impuse statului german, au aruncat ţara în haos. În 1919, spartakiştii, un soi de bolşevici germani au declanşat o revoltă. Mai precis au încercat să pună mâna pe putere. Au eşuat lamentabil iar liderii lor  Karl Liebknecht şi Rosa Luxemburg au fost asasinaţi. 

Ţara era minată de astfel de conflicte politice şi sociale. În anii ce-au urmat Primului Război Mondial au fost organizate numeroase puciuri şi revolte dar şi încercări de lovituri de stat. În 1919 Adunarea Constituantă reunită la Weimar a adoptat o constituţie prin care Germania devenea republică federală, împărţită în landuri şi condusă de Reichstag, un parlament.

Friedrich Ebert era preşedintele noii republici. Germania era departe de a fi o ţară stabilă însă. Politic şi social fierbea. Pe de o parte guvernul nu a fost capabil să rezolve gravele probleme economice apărute după război. Numărul şomerilor creştea, puterea de cumpărare era automat scăzută, iar foştii soldaţi nu erau împăcaţi cu ideea capitulării. Tot mai mulţi germani se îndatorau la bănci şi în final ajungeau la sapă de lemn.

Era o criză totală, în care cămătăria, corupţia şi extremismul începeau să-şi facă tot mai mult loc. De altfel evreii şi alte naţionalităţi începeau să devină ţapi ispăşitori pentru toată sărăcia şi degringolada. Totul a culminat în 1923 cu ocuparea regiunii Ruhrgebiet de către Franţa. Provincia era bogată şi pe lângă reparaţiile de război era o adevărată catastrofă economică. Germania se lupta cu inflaţia iar foametea făcea ravagii.

Spionul devine şef de partid extremist

În aceste condiţii nemulţumirea populaţiei faţă de republică şi liderii ei era evidentă. În special foştii soldaţi care se simţeau trădaţi de socialiştii care au încheiat pacea şi au acceptat înfrângerea erau puşi în permanenţă pe mişcări sociale şi pe lovituri de stat. Tot ce-şi doreau era răzbunarea, redresarea economică şi găsirea unor vinovaţi.

În aceste condiţii a fost fondat Partidul Muncitoresc German de către un meseriaş care împărtăşea aceleaşi sentimente revanşarde şi anti-guvernamentale ca mulţi dintre muncitorii germani. Partidul era unul anti-semit, care deja găsise ţapii ispăşitori pentru soarta Germaniei, în străinii care doreau să facă rău tuturor nemţilor. Totodată denunţau tratatul de la Verssailles prin care Germania era obligată să plătească nişte despăgubiri pe care nu şi le permitea şi care au adus populaţia la sapă de lemn. 

La această mişcare aderă şi jurnalistul Karl Harrer însărcinat cu propaganda şi care transmitea acest mesaj naţionalist şi antisemit. Cum partidul prin mesajul său extremist devenise oarecum periculos, Guvernul confruntat cu numeroase turbulenţe politice, decide să-l supravegheze. A fost ales şi omul potrivit. În mai-iunie 1919 din spitalele militare ieşea Adolf Hitler un veteran la Primului Război Mondial.

A fost trimis ca agent în Munchen pentru a se inflitra în Partidul Muncitoresc German. Propriu-zis era un spion al armatei, care trebuia să supravegheze activitatea partidului. Culmea, Hitler cu puternice opinii anti-semite şi nemulţumit de capitulare a descoperit că partidul pe care trebuia să-l spioneze i se potrivea ca o mănuşă. În 1920 îşi dă demisia din armată şi se înscrie ca un membru fervent. A devenit renumit pentru discursurile sale înfocate cu tentă anti-semită. Mai mult decât atât devine deosebit de faimos prin programul său. 

Munchen, acolo unde activa era locul propice pentru lansarea acestui partid. Era un loc de adunare pentru militarii nemulţumiţi care nu doreau să se întoarcă în civilie şi să se răzbune pentru umilinţa înfrângerii. Tot acolo se adunau complotiştii şi muncitorii sărăciţi şi nemulţumiţi de guvern.

Hitler îi ungea la suflet cu discursurile sale. Milita pentru alungarea evreilor din ţară, vinovaţi din punctul său de vedere pentru problemele economice ale Germaniei, oprirea imigraţiei către Germania şi totodată instaurearea drepturilor doar pentru cei cu sânge german. Hitler vorbea despre anularea tratatului de la Versailles şi răzbunarea pe toţi cei care au umilit Germania.

Totodată promova ideea de purism etnic german şi de expansiune. Hitler a devenit atât de popular încât în 1921 devine liderul Partidului Muncitoresc German. Mai mult decât atât îi schimbă şi numele în Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc German, insistând pe latura naţionalistă şi elaborând o platformă ideologică cu 25 de puncte, cu măsur inclusiv extremiste, revanşarde şi anti-semite. Partidul avea deja în 1920, peste 3000 de membri.

Bătăuşi şi forţe teroriste folosite pentru a pune mâna pe putere

Hitler a continuat să reorganizeze partidul încercând să-l transforme într-o forţă redutabilă. Doctrina sa prindea într-o germanie răvăşită şi mai ales în zona Bavariei, acolo unde acţiona. A început pe lângă simpli membrii şi ideologi mărunţi să adune şi elemente ce ar fi putut oricând fi considerate teroriste.

Mai precis, bătăuşi şi foşti militari cu vederi de extremă dreaptă dar şi soldaţi din renumitele Freikorps, trupe paramilitare germane. Astfel, Hitler începe colaborarea cu Ernst Ruhm, ofiter in cadrul comandamentului districtual al armatei. Acesta în 1921, organiza batalioane de asalt special instruite în aşa numitul corp Sturmabteilung sau pe scurt SA.

Erau acele grupări folosite de Hitler pentru a-şi intimida opozanţii şi pentru a semăna teroare în rândul comuniştilor declaraţi la fel ca şi evrei duşmani naţionali. Totodată a fost recrutat şi Hermann Goering, unul dintre oamenii de încredere ai lui Hitler.  Pe scurt Hitler şi-a format ideologia, a atras oameni prin discursurile sale înfocate, a găsit ţapii ispăşitori şi a reuşit să-şi facă şi o ”armată” brutală, pentru a deveni cât mai convingător. 

Cu aceşti oameni încă din 1923 Hitler şi-a dorit să pună mâna pe putere în Germania. Astfel în noiembrie 1923 s-a produs aşa numitul Puci de la Berărie. Mai precis Hitler a reuşit să-i convingă pe Eric Ludendorff, fostul comandant al Armatei Germane să proclame o revoluţie naţională în Bavaria şi să dea o lovitură de stat. Mai precis să pună capăt Republicii de la Weimar, iar Hitler să devină şef al statului. Urmau să fie luate şi primele măsuri, evreii şi comuniştii erau primii arestaţi.

Lucrurile nu au mers bine însă pentru Hitler şi partidul său. Împreună cu trupele sale paramilitare, Hitler porneşte dintr-o berărie din Munchen şi mărşăluieşte pe străzi. Era însoţit de 3000 de simpatizanţi. La  Odensplatz însă a fost aşteptat de Poliţie. Fiindcă nu au refuzat să oprească la somaţie, Poliţia a deschis focul. Au fost ucişi pe loc aproape 21 de nazişti. Hitler s-a aruncat la pământ, îţi dizlocă umărul, se pierde cu firea şi o ia la fugă.

Ceilalţi membri îi urmează exemplul. Sunt prinşi şi condamnaţi. Inclusiv Hitler. Culmea, la proces, Adolf Hitler reuşeşte să-i convingă pe judecători că a fost mai mult o manifestaţie politică şi primeşte doar 5 ani de puşcărie. Va executa doar 9 luni în castelul Landsberg din Munchen.

Naşterea unei ideologii criminale

Aici în prizonierat Hitler îşi va definitiva planul său ideologic şi politic. Aici la Landsberg se va naşte Mein Kampf, celebra sa lucrare.  Cartea, o mixtură de autobiografie cu idei politice şi propagandă a conturat de fapt crezul Partidul Nazist după preluarea puterii în Germania. Hitler a precizat clar că pentru el, rasa germană, sau ariană cum o numea, era superioară tuturor. O credinţă pe care o va inocula populaţiei.

”Fiecare manifestare a culturii umane, fiecare produs artistic,ştiinţific şi tehnic pe care îl putem vedea asstăzi este produsul exclusiv al creativităţii ariene”, scria Hitler în Mein Kampf. Totodată Hitler, spunea că evreii sunt vinovaţi de tot ceea ce se întâmplă rău în lume. Şi în special în Germania. Îi acuza inclusiv de propagarea pornografiei şi prostituţiei. Tot el sublinia că evreii sunt responsabili pentru pierderea Primului Război Mondial şi că poporul german riscă să fie înghiţit de această populaţie, culmea care reprezenta la aceea dată doar 1% din populaţia Germaniei.

Hitler argumenta cu faptul că evreii conduc cele mai importante companii din Germania, principalele ziare şi sunt infiltraţi în conducerea Republicii de la Weimar. Totodată considera că 75 % dintre comunişti sunt evrei. Mai mult decât atât afirma necesitatea Germaniei de a se extinde teritorial în detrimentul statelor slabe, împărţea populaţia lumii în rase superioare şi inferioare. Dorea purificarea etnică a ţării şi unificarea tuturor statelor de origine germană. Cu această ideologie bine structurată, Hitler ieşea din puşcărie şi se pregătea pentru preluarea puterii. Era o ideologie pe care o va impune tuturor germanilor şi va încerca să impună şi întregii lumii prin intermediul războiului.

Naziştii insignifianţi dar maeştrii în propagandă

Când a ieşit din închisoare, Hitler a găsit o altă Germanie. Sau mai precis economia s-a redresat într-un anumit fel,populaţia devenise mai mulţumită, iar discursurile lansate cu fanatism şi mesajele anti-semite şi naţionaliste nu mai prindeau. Guvernul democrat începuse să-şi câştige credibilitatea prin creşterea economică, datorată şi celebrului Planul Daves prin care a fost redusă mult datoria de război a Germaniei dar şi prin intermediul unei reforme monetare. În aceste condiţii, partidul nazist a devenit insignifiant. Mai mult decât atât liderului său îi era interzis să mai ţină discursuri în public. Atunci Hitler a intrat în legalitate cu acest partid şi a dorit să intre în cursa electorală cu celelalte partide. A fost un adevărat dezastru pentru nazişti. 

La alegerile din 1924, au reuşit să obţină doar 14 mandate, faţă de 131 ale socialiştilor şi 45 ale partidului comunist german. În 1928, mai puţin de 3 % dintre germani i-au votat pe nazişti.  În schimb Hitler a cooptat oameni pe măsura lui. Adică anti-semiţi, naţionalişti şi fanatici. Printre aceştia s-a aflat şi Joseph Goebbels dar şi Heinrich Himmler.Hitler era impresionat de ideile acestuia iar Himmler îl considera pe Hitler un fel de Mesia german. Propaganda a fost pusă în mişcare iar numărul membrilor a crescut constant, chiar dacă succesul politic era inexistent. Mai mult decât atât Hitler a continuat să adune trupe de şoc, oameni dispuşi să folosească violenţa pentru a se impune şi mai ales pentru a oferi o armată de intimidare în favoare naziştilor. Mai precis este vorba de SD şi mai apoi de Schutz Staffeinel (SS), o gardă de elită a partidului condusă de Himmler. 

Criza economică aduce extremismul la putere

Momentul în care Hitler şi naziştii au ajuns la putere a fost marcată de criza economică începută în 1929 şi terminată în 1933. A fost o criză mondială, care a afectat cumplit inclusiv Germania. Toate reformele începute de Republica de la Weimar au fost pur şi simplu anihilate. Germanii o duceau din rău în mai rău. Nu mai puţin de patru milioane de şomeri erau în Germania. Ţara era în colaps. A fost momentul naziştilor. Cu un discurs la fel de fanatic dar mult mai bine ţintit şi bazat pe ideile conturate în Mein Kampf, Hitler reuşeşte să obţină adeziunea maselor.  Le promite creştere economică, onoare şi hrană. Le arată ţapii ispăşitori pentru toate mizeriile pe care le îndură şi totodată îi asigură că-i va pedepsi. În jurul lui Hitler creşte o adevărată armată. Trupele SA ajung să aibă nu mai puţin de 400.000 de membri, în anii 30, de patru ori mai mulţi decât armata regulată a Germaniei. La alegerile din 1930, partidul Nazist devine al doilea partid din Germania. 

Era de altfel munca lui Hitler de un deceniu, prin îndoctrinare,intimidare şi asigurarea unei forţe de şoc armate, capabile să pună mâna pe putere. În 1931 avea loc actul final. Paul von Hindenburg preşedintele german era un bătrân de 82 de ani. Hitler decide să candideze împotriva lui. Hitler pierde alegerile dar se impune fizic prin trupele sale de asalt. Deşi Heinrich Bruening, cancelarul german a încercat să interzică Partidul Nazist, înfricoşat de efectivele sale militare şi de mesajul lor extremist, Paul von Hindeburg îl înlocuieşte pe Bruening cu Franz von Papen un simpatizant al naziştilor. Probabil la presiunile lui Hitler şi ale trupelor sale de asalt. Hitler îi cere imperios lui Hindemburg să-l numească cancelar. Acesta refuză şi alege în schimb pe Kurt von Schleicher. Urmează un val de violenţe fără precedent. Trupele SA terorizează efectiv pe toţi oponenţii politici. Un tânăr a fost înjunghiat în faţa mamei sale, iar altuia i-au fost scoşi ochii cu un tac folosit la biliard. Şi toatea acestea fiindcă erau simpatizanţi fie ai socialiştilor, fie ai comuniştilor. În acele moment Hitler era să piardă sprijinul popular. Îi speriase pe germani. 

 Tocmai de aceea la alegerile din 1932 Partidul Comunist German a câştigat nu mai puţin de 100 de mandate. Hitler a jucat însă până la ultima carte. I-a convins pe industriaşi de pericolul instaurării unui regim bolşevic. A reuşit prin mijloace de propagandă să sădească o astfel de temere, cu naţionalizări, gulaguri şi alte asemenea temeri. Cu siguranţă s-a folosit şi de intimidare prin intermediul SS şi SA. În cele din urmă Adolf Hitler a lansat prin toate canalele proapagandistice că se pregăteşte o Revoluţie Bolşevică în Germania în aceea perioadă şi că numai NSDAP sau partidul Nazist o poate opri.În acele momente sfidând opţiunile electoratului german, un grup de industriaşi proeminenţi care se temeau de o asemenea revoluţie au trimis o petiţie lui Paul von Hindeburg prin care i-au cerut alegerea lui Hitler în funcţia de cancelar. Hindenburg a acceptat. În acel moment Germania intra cu adevărat în mâinile naziştilor. 

Vă recomandăm să mai citiţi:


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările