Botoşani: PORTRET/ Octavian Faier, bancherul de pe banca de antrenor

Octavian Faier a pus umărul la toate promovările echipelor din judeţ, dar existenţa şi-o câştigă într-o instituţie bancară. Octavian Faier a iubit fotbalul de mic. Nu era lună în care să nu fie pedepsit pentru că a spart un bibelou din casă cu mingea de fotbal.

La terminarea ciclului primar, s-a înscris la cursurile Liceului cu Program Sportiv. „Perioada de juniorat a fost cea mai frumoasă. I-am avut colegi pe Vali Bordeanu şi Marius Luca, iar antrenori pe Tibi Honciuc şi Cristi Frumuz. Erau antrenamente plăcute“, a povestit Faier. După terminarea liceului, tânărul fotbalist a încercat să ajungă la formaţii cât mai titrate din fotbalul local şi a reuşit de fiecare dată să ajute la promovarea echipelor pentru care a evoluat.

Şi-a încercat norocul în Capitală

„După liceu am avut o periodă când am jucat numai la echipe de liga a patra. Cel mai înalt nivel a fost la liga a treia la FC Botoşani şi la Bucovina Rădăuţi“, îşi aminteşte botoşăneanul. Între 2000 şi 2002, Octavian Faier a încercat să-şi găsească o formaţie la care să evolueze în Bucureşti. A fost ajutat în tot acest timp de prietenii săi din liceu, care jucau pentru echipe de pe prima scenă fotbalistică.

Întors de la Bucureşti, Octavian a jucat la toate formaţiile din campionatul judeţean. „Am promovat cu toate echipele posibile, cu Unirea Botoşani, FCM Dorohoi, ASA Zimbru, Suliţa, Albeşti. Cele mai frumoase meciuri sunt cele în care am obţinut promovarea“, mai spune Faier. Acum este legitimat de patru ani la Avântul Albeşti, formaţie al cărei antrenor a devenit în urmă cu un an.

Este nemulţumit de faptul că job-ul pe care îl are într-o instituţie bancară nu-i permite să participe la toate antrenamentele formaţiei. „Din păcate, din fotbal nu poţi să trăieşti. Nu prea se pupă meseria de bancher cu cea de antrenor“, a adăugat Faier.

Profil

Născut: 8 martie 1977, Botoşani.
Studii: Facultatea de Finanţe-Bănci, Bucureşti.
Familie: Necăsătorit.

Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cea mai frumoasă perioadă ca jucător?
La Rădăuţi. Era o echipă mică, dar în anul în care am jucat acolo am întâlnit formaţii precum Ceahlăul Piatra Neamţ şi FC Vaslui. 
Cum a fost trecerea de la joc la antrenorat?
Nu am renunţat la jocuri. Intru câteodată în teren pentru a-mi ajuta elevii. La început nu mă luau în seamă, însă acum mă respectă şi mă ascultă şi în teren, chiar dacă meciul se vede mult mai bine de pe bancă.
Este vreun antrenor pe care îl ai ca model?
Ca pedagog îl apreciez pe Tiberiu Honciu de la Liceul cu Program Sportiv.