Frumuseţile Văii Vinului, „raiul” din Munţii Rodnei care a îmbogăţit cu minereurile sale nobilii din Transilvania
0
Localitatea Valea Vinului cu puţin peste 200 de locuitori, situată la intrarea în Parcul Naţional Munţii Rodnei te cucereşte din prima cu natura „crudă” care oferă peisaje spectaculoase. Peisajele superbe se „împletesc” ca într-un vis cu legende care sunt şi acum amintite de locuitorii acestui sat ce a reuşit să îmbogăţească nobilii din Transilvania în vremuri de demult.
Localitatea Valea Vinului, care aparţine de comuna Rodna, este situată la 70 de kilometri de Bistriţa, la un pas de intrarea în Parcul Naţional Munţii Rodnei. A fost atestată documentar în anul 1853, cu numele Borpatakhoz, fiind la origine un mic sat maghiar catolic.
Ulterior, numele a fost schimbat în Valea Vinului, denumirea venind de la râul arămiu-gălbui, care traversează localitatea. De asemenea, localnicii asociază numele localităţii şi cu savoarea apei minerale care se găseşte în zonă, care este la fel de gustoasă ca şi vinul.
Micuţul sat cu peisaje ameţitoare a fost în urmă cu mai bine de un secol una dintre cele mai importante localităţi miniere. Astfel, sub munţii care dezvăluie frumuseţi care-ţi fac ochii să zâmbească stau ascunse galerii miniere care se întind pe zeci de kilometri.
De aici se extrăgeau aur, argint, zinc, cupru şi plumb. În perioada Austro-Ungară, din minele amenajate la Valea Vinului ar fi fost extrase 2000 de tone de argint, 60 de tone de cupru, 300 de tone de zinc, 100 de tone de plumb şi 2-3 kilograme de aur.
Gură de mină de la Valea Vinului (Foto: Bianca Sara)
Istoricii spun că minele din jurul comunei Rodna au îmbogăţit mai mulţi nobili maghiari din Transilvania şi chiar domnitori, care au profitat de bogăţiile din Munţii Rodnei. Metalul preţios descoperit în inima Ardealului ajungea în ţările din sud şi sud-vest, unde erau căutate şi apreciate înainte ca românii şi înveţe să profite de aceste bogăţii.
În perioada în care întreaga vale a Rodnei a fost stăpânită de către domnitorii moldoveni, din 1529 şi până în 1552, se ştie că aceştia au exploatat aurul şi argintul din zonă, desemnând chiar şi un „aurariu domnesc” la Rodna pentru a supraveghea exploatările.
În acea perioadă, minele rodnene aveau o valoare însemnată, dovadă fiind faptul că acestea au devenit un mijloc de garanţie sau ipotecare utilizat de diferiţi conducători ai Transilvaniei şi Moldovei.
O legendă ne explică cum au dispărut bogăţiile de la Valea Vinului
Potrivit legendei, când Rodna era locuită de păgâni, în zonă trăia un principe care voia să-i creştineze pe locuitori. Neavând bani pentru a construi biserici, principele a plecat în căutarea aurului, care să-i asigure fondurile necesare.
Alături de însoţitorii săi a cercetat toate pădurile şi stâncile, dar n-a găsit decât plumb. Odată, plimbându-se la poalele Vârfului Ineu, zăreşte un castel strălucitor, iar pe coridoarele castelului o femeie fermecătoare torcând.
Principele observă imediat că firul pe care-l modela femeia era din aur, manifestându-şi atunci dezamăgirea cu privire la faptul că nu reuşeşte să găsească aur. Auzindu-i nemulţumirile, femeia îi spune că îl va face bogat cu condiţia ca niciodată să nu întrebe cine este şi dispare, arătându-i principelui „stânca dracului”.
Principele şi cu cei care-l însoţeau au început să sape şi au găsit atât aur încât abia l-au putut transporta. Zilnic principele se întorcea la femeia fermecătoare şi-i povestea despre bisericile pe care le zideşte folosindu-se de aurul găsit.
Curios cu privire la cea care îl vrăjise cu frumuseţea ei, principele începe să se intereseze despre ea prin zonă. O femeie îi spune că frumoasa este Zâna Dealurilor, Izora.
Văzând că numărul bisericilor creşte cu fiecare zi, dracii, care nu suportau mirosul de tămâie şi nici glasul clopotelor, încep să îi pună beţe în roate principelui. Încep prin a-i închide drumul cu stânci. Principele văzând că drumul este închis a crezut că aceasta este răzbunarea zânei, pentru că s-a interesat despre ea, deşi îi interzisese acest lucru.
Dezamăgit principele a plecat din zonă, iar zâna a crezut că principele a părăsit-o şi şi-a distrus palatul strălucitor, dar şi minele în care se găsea aur. Localnicii cred că blestemul zânei s-a împlinit, în minele din zonă nemaigăsindu-se aur şi argint de zeci de ani.
Rebreanu, Coşbuc, Blaga sau Sadoveanu se relaxau la Valea Vinului
O altă bijuterie care aşteaptă să fie descoperită în satul Valea Vinului este „Casa Scriitorilor”, compusă din două clădiri şi un foişor, sub care se păstrau la rece băuturile cu care erau stropite întâlnirile de la Valea Vinului.
Şi nu au fost puţine, având în vedere faptul că pe acolo au poposit Liviu Rebreanu, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu sau Lucian Blaga. Clădirile au fost construite în jurul anilor 1900, localnicii susţinând că acestea ar fi aparţinut Casei Regale a României. De asemenea, locaţia ar fi fost preferată şi de către Dimitrie Gusti, părintele sociologiei româneşti, care ar fi locuit în casa cu pricina, pe perioada desfăşurării cercetărilor de la Şanţ.
Casa scriitorilor (Foto: Bianca Sara)
Deşi nu este păzită, accesul fiind totuşi restricţionat, cel puţin în interiorul clădirilor, acestea pot fi admirate din curte, unde se poate ajunge foarte uşor. Clădirile, cu o importantă încărcătură istorică, sunt alte nimănui, alterându-se cu fiecare an.
Iubitorii de munte şi de trasee montane vor fi mai mult decât bucuroşi să ajungă în Valea Vinului, asta pentru că satul este plasat strategic, întretăind mai multe trasee care te conduc pe crestele Munţilor Rodnei.
Vă mai recomandăm:
FOTO VIDEO În drumeţie pe tărâmul minelor de mult uitate care i-au îmbogăţit pe nobilii din Transilvania. Legenda Stâncii Dracului din Rodna
La puţin peste 70 de kilometri de municipiul Bistriţa ne aşteaptă ascunse bine sub Munţii Rodnei, minele care odată au îmbogăţit nobilii din Transilvania. Misterul lor este completat de un peisaj pitoresc ce-ţi taie respiraţia, dar şi de un complex care are una dintre puţinele pârtii de schi din judeţ şi singurul parc de aventuri.
La doi paşi de Parcul Naţional Munţii Rodnei, în satul Valea Vinului, mai multe clădiri impozante par să piardă lupta cu timpul. Degradate, vandalizate şi furate, clădirile unde odată s-au odihnit Liviu Rebreanu, George Coşbuc sau Mihail Sadoveanu au fost abandonate de către Uniunea Scriitorilor.
FOTO Moştenirea grofului Bethlen şi viile împărăteşti de la Lechinţa
La jumătate de oră de mers cu maşina din Bistriţa şi tot atât din Beclean, pe Valea Şieului, stă ascunsă după dealurile odată cocoşate de struguri şi pline de muncitori veniţi din toată ţara să contribuie la fabricarea „vinului împăratului“ comuna Lechinţa. În drum se află moştenirea lăsată de familia grofului Bethlen care „stăpânea“ cândva întreaga zonă.
Se încarcă comentariile...
