Cum erau demonizaţi chiaburii în presa comunistă. Ţăranii, îndemnaţi să-i demaşte pe cei care nu dau cota statului
0Ţăranul care deţinea o bucată de teren şi animale a devenit un duşman aprig al colectivizării. Cu ajutorul unor procese mai mult de formă, aceştia erau condamnaţi la jumătate de an sau chiar ani buni de muncă în lagărele partidului. De parcă nu era suficient, „chiaburii“ erau şi demonizaţi în presa vremii, unde ceilalţi oameni erau îndemnaţi să îi „demaşte”.
Comuniştii au reuşit să spargă solidaritatea socială din mediul rural susţinându-i pe ţăranii săraci şi îndreptându-se împotriva celor mai înstăriţi. Pentru a compensa lipsa de alimente din oraşe, dar şi necesitatea plăţii de despăgubiri de război Uniunii Sovietice a fost introdus sistemul cotelor.
Practic, după cum explică şi Alexandru Dărăban în lucrarea „Chiaburul, ca sursă a tuturor relelor – oglindit în presa comunistă a regiunii Rodna”, ţăranii erau obligaţi să predea statului o parte semnificativă din producţia gospodăririlor lor. Dimensiunea acestui impozit în natură a variat. Nu de puţine ori, ţăranii erau lăsaţi doar cu sămânţa pentru anul următor sau nici cu atâta.
Întreg sistemul era sprijinit destul de puternic de ziarele vremii, în care se relatau faptele acestor „chiaburi”, care, în disperare de cauză, nu de puţine ori au refuzat să dea parte din producţie statului.
„În primii ani după instaurarea regimului comunist, „duşmanii” poporului erau cei mai vrednici cetăţeni ai satelor. Unii dintre ei, înfieraţi chiar în presa vremii, apar în documentele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în special ca „mici burghezi” sau „chiaburi”, explică istoricul Alexandru Dărăban.
După anul 1952, aproape 30.000 de români sunt trimişi în unităţi sau colonii de muncă, după ce şi-au încălcat îndatoririle către stat şi fie nu au oferit cantităţile cerute, fie au refuzat pur şi simplu să mai lucreze pământurile sau au încercat să ascundă o parte din recoltă.
Chiaburii, numiţi „vipere” şi „ticăloşi” de jurnaliştii vremii
Corespondenţii ziarelor de partid nu se fereau de expresii jignitoare atunci când venea vorba despre chiaburi. Aceştia erau numiţi în articole „vipere”, „lipitori” sau „ticăloşi”.
„În articolul «Nu prind crezare vorbele chiaburilor», se menţiona că în timp ce ţăranii muncitori din comuna Rebrişoara dau cu drag la colectare, chiaburii caută prin toate mijloacele să saboteze. Lipitoarea de chiabur Doboca Macedon se plângea, la cine avea timp să-l asculte, că n-are bob de grâu, că n-are de unde da cota. Dar vorbele chiaburului n-au prins crezare. Ţăranii muncitori, îndrumaţi de partid, ştiu câte parale plăteşte vorba veninoasă a chiaburului. Cât de tâlhar este chiaburul s-a dovedit la controlul care i s-a făcut. Avea chiaburul grâu dosit în fân. Întreaga cantitate a fost confiscată, iar chiaburul - înaintat justiţiei. Ţăranii muncitori din comună au demascat fapta mârşavă a chiaburului Doboca Macedon în faţa comunei întregi”, mai notează istoricul.
Şi pedepsele primite de aceşti proprietari de teren erau făcute cunoscute tot în presă. Astfel, dintr-un alt articol aflăm că un chiabur care trebuia să predea peste 1.000 de kilograme de porumb, peste 1500 de kilograme de fân şi 381 de alte produse a fost condamnat la jumătate de an de închisoare şi 20.000 de lei amendă.
Tot prin intermediul presei, partidul obişnuia să îi ameninţe pe chiaburi, îndemându-i totodată pe ţărani să îi demaşte. La fel erau tratate şi femeile, pentru care se foloseau aceleaşi apelative.
„Să ştie toţi chiaburii că nu le merge cu ticăloşiile lor, că ţăranii muncitori educaţi de partid vor pune capăt pentru totdeauna fărădelegilor ticăloşilor de chiaburi”, precizează unul dintre reporterii ziarului „Lupta Rodnei”.
Se încarcă comentariile...
