Bistriţa:Lucreţia Silvia Cârcu din Rebrişoara împlineşte astăzi o sută de ani

Femeia a trecut prin două războaie mondiale şi patru dictaturi: cea a lui Carol al II-lea, hortistă, stalinistă şi ceauşistă. Deşi este slăbită şi nu mai vede bine, Lucreţia Silvia Cârcu este pasionată de cărţi şi o pune pe nora ei să-i citească

 Născută în 7 august 1910 femeia are o familie numeroasă care numără  22 de nepoţi şi vreo 40 de strănepoţi. Chiar dacă nu o să ajungă toţi la aniversare casa tot îi va fi plină: „ Nu ştiu dacă vor veni toţi, că tare grele sunt vemurile, dar câţiva or veni. Sunt o samă de nepoţi ce vor să o bucure cu un tort special, cu ceva frumos. Vom vedea", explică nora centenarei, Raveca Cârcu. Femeia care a trecut prin ambele conflagraţii mondiale este singura centenară din comuna Rebrişoara, şi una dintre cei din tot judeţul Bistriţa-Năsăud, potrivit datelor Direcţiei Judeţene de Statistică.

A trecut prin două războaie mondiale

Născută în urmă cu 100 de ani, Lucreţia Silvia Cârcu are  amintiri chiar şi despre sfârşitul primului război mondial:" Au fost unii din sat care au fugit peste munţii cei mari şi au luptat alături de rege şi regină, la Mărăşeşti s-a întâmplat asta", spune Lucreţia Cârcu. Despre perioada interbelică, centenara îşi aminteşte că „au fost vremuri tare bune, dar după ce ne-o dat la unguri, or început să ne chinuiască, mai rău ca pe hoţii de cai (...) Ăia de aveau pene de cocoş umblau după bărbaţii din sat să-i ducă la lucru în Ungaria. Eu l-am ascuns pe al meu şi l-am îmbrăcat în catrinţă şi broboadă, dar tot l-au găsit, l-au băgat între furci şi l-au dus tuma lângă Pesta", îşi aminteşte femeia. Cu toate acestea, perioada cea mai neagră şi mai grea pare să fi fost cea a ocupaţiei sovietice:" No, ruşii, ăia or fost cei mai răi. Ne-o luat tot, tot, iar eu aveam de crescut şase copii. Mi-or luat şi oala cu untură, şi laptele copiilor şi vaca. Rău de tot a fost  şi cu comuniştii, aveam cote mari de dat, dar eram tânără şi nu simţeam aşa de tare greutăţile", povesteşte centenara. Despre vremurile de acum nu vrea să vorbească, fiindcă spune că nu mai înţelege nimic din ce se întâmplă: „Mă mai uit şi eu la televizor , dar nu ştiu de ce e atâta gâlceavă." Iar trupul, măcinat de ani o apasă: „ Amu îi mai rău: îs tare bătrână şi moartea aia numai vine după mine", vorbeşte tot mai încet centenara.Timpul trece greu acum, mai ales că vederea a cam lăsat-o. Din când în când, când are vreme nora, Raveca, îi mai citeşte: „am luat pentru copii cărţile astea de la Adevărul şi când am vreme îi mai citesc. Cel mai mult i-a plăcut Coliba Unchiului Tom. Nu prea am timp, însă dumneaei insistă", explică zâmbind nora. Centenara nu are un regim special de viaţă însă crede că mâncarea sănătoasă de la munte şi lipsa viciilor i-a dat vitalitate: „io la viaţa mea nici că am băut, nici c-am duhănit (fumat). Am mâncat ce-avem pe-aici: lapte proaspăt, brânză, ce mănâncă oamenii de la noi. Şi n-am pus la suflet tăte supărările ", povesteşte femeia.