Un tânăr nevăzător depăşeşte limitele şi luptă cu viaţa cântând la tobe: „O să bat tobele atât cât o să pot. Cât o să mă lase Dumnezeu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Norbert Stenczel
Norbert Stenczel

Norbert Stenczel, un tânăr de doar 18 ani din Baia Mare, este hotărât să depăşească toate barierele societăţii şi să demonstreze că pentru pasiunea de a cânta poate trece orice obstacol.

Adolescentul Norbert Stenczel (18 ani) dă dovadă de o voinţă de fier care a reuşit să-i impresioneze până acum atât pe medicii care l-au tratat, cât şi pe membrii familiei, prin încăpăţânarea cu care învaţă să cânte la tobe. Multă lume ar putea crede că a cânta la tobe nu este o realizare chiar aşa de mare şi că există tineri talentaţi care au învăţat singuri să folosească acest instrument. Însă, spre deosebire de ei, Norbert Stenczel este nevăzător.

Probleme de la naştere

Băiatul s-a născut cu această deficienţă şi, chiar dacă este capabil să distingă unele lumini sau umbre, viaţa lui a fost de la bun început o condamnare. Familia lui n-a acceptat însă această situaţie, astfel că, încă din primele luni de viaţă  părinţii au făcut totul pentru ca Norbert să înceapă terapia de recuperare.

„La început ne-am dus cu el în Ungaria. Acolo am aflat că, probabil din cauza faptului că s-a născut la 7 luni şi cu această malformaţie vasculară complexă, care îi afecteaza şi motricitatea, nu va vedea niciodată. Mai mult, medicii ne-au avertizat că băiatul va fi o legumă toată viaţa lui“, povesteşte Adela Stenczel, mama băiatului. Din păcate, tratamentul în Ungaria a fost costisitor, iar după câţiva ani l-au întrerupt. Dar au încercat să-l continue pe plan local. Aici, însă, lucrurile nu au mai mers atât de bine, iar în scurt timp, băiatul a făcut şi epilepsie.

„De mai mulţi ani mergem la Cluj, unde am dat de un medic foarte bun, dar care ne-a explicat că nu trebuie să ne aşteptăm la o revenire spectaculoasă. Ceea ce face el acum, faptul că a învăţat să cânte la tobe, spun medicii, este o minune. Lor nu le vine să creadă, iar noi nu înţelegem cum poate să facă asta“, mai spune ea.

A cântat la teatrul din Baia Mare

De bătut tobele s-a apucat în urmă cu aproximativ cinci ani. De fapt, mama lui spune că încă de mic îi plăcea să bată ritmul. „De fiecare dată când  auzea o melodie, el îi asculta ritmul şi o reproducea“, explică ea. Astfel, părinţii s-au gândit că un set de tobe i-ar prinde bine băiatului. Şi chiar dacă preţul nu a fost unul foarte mic, oamenii au reuşit să facă un efort pentru a-i oferi băiatului ceea ce îşi dorea. De altfel, în ciuda tuturor necazurilor care s-au abătut peste familia Stenczel, veselia este prezentă mereu în casa lor, în special când vin cei doi prieteni chitarişti ai băiatului şi încep să cânte. Alături de ei a şi avut deja câteva apariţii pe scenă, pe care Norbert le consideră vise devenite realitate.

„De mic îmi spunea că el vrea să cânte pe o scenă când va fi mai mare. Am trecut odată pe lângă scena din mall şi mi-a spus că acolo i-ar plăcea să cânte. Mă gândeam atunci că nu va fi posibil, dar în urmă cu un an, acest lucru s-a întâmplat“, povesteşte mama lui. Minunea a avut loc la evenimentul numit „Imperfect e perfect“, ce s-a desfăşurat anul trecut, dedicat persoanelor cu dizabilităţi. La fel s-a petrecut şi cu scena Teatrului Municipal din Baia Mare. Când i-a spus mamei sale că el îşi doreşte să cânte acolo, femeia nu l-a încurajat
deloc.
 

„Mă gândeam că nu are cum să ajungă să cânte la teatru, dar acum s-a întâmplat şi asta“. Spectacolul a avut loc în urmă cu două săptămâni şi a fost susţinut de copiii şi tinerii asistaţi de Asociaţia Esperando, organizaţie neguvernamentală ce oferă servicii de asistenţă persoanelor cu dizabilităţi. Deocamdată, cei doi prieteni îl ajută şi cântă cu el cu orice ocazie. Nu a fost refuzat niciodată, dar aşteaptă să fie şi el chemat la evenimentele băieţilor. „Mie îmi place să cânt. Eu doar atât vreau să fac în viaţă, să cânt. O să bat tobele atât cât o să pot. Cât o să mă lase Dumnezeu“, spune Norbert. Băiatul a luat şi ore de muzică de la un profesor, timp de un an. Lecţiile însă au fost întrerupte temporar, dar Norbi, cum îi spun apropiaţii, aşteaptă cu nerăbdare să le reia. 

Mentalitatea, duşmanul celor cu deficienţe

Contrar aşteptărilor medicilor şi ale tuturor celor din jur, Norbert este aproape independent şi duce o viaţă aproape normală. Din păcate, însă, răul cu care se luptă mama lui Norbert nu este numai afecţiunea acestuia, ci o mentalitate adânc înrădăcinată în societatea românească. „Încă ne lovim de aceeaşi mentalitate, în care oamenii cu dizabilităţi ar trebui ascunşi, ţinuţi acasă. Dar eu cred că, dimpotrivă, trebuie să mergem cu ei peste tot, să îi scoatem la evenimente, să se obişnuiască să trăiască normal“, spune ea. Aşa se face că băiatul a fost confirmat (n.r. – similar cu prima împărtăşanie la catolici) în urmă cu doi ani, la Biserica Reformată, de care aparţin. A fost primul tânăr cu deficienţe care a avut curajul de a face acest pas şi a fost chiar un deschizător de drumuri. „Înaintea noastră, părinţii erau mai închişi în ceea ce priveşte dusul copiilor cu probleme la biserică. Nu cred că vreun preot ar fi refuzat pe cineva, dar trebuie să fie cineva în faţa căruia poţi să-ţi deschizi sufletul. Am ştiut că se vor uita toţi ciudat la el, pentru că este vizibilă dificultatea cu care se mişcă, dar mi-am spus că nu mă interesează. Ba, mai mult, după noi au mai avut curaj şi alţii să facă acest pas“, completează ea.

„Are o înclinaţie specială“

Psihologii spun că ceea ce îl ajută pe Norbert să bată ritmul, împotriva deficienţei sale, este talentul. „În orice etapă a dezvoltării umane, este posibil de a descoperi noi talente şi abilităţi. Cele două noţiuni sunt diferite, deoarece talentul se moşteneşte la naştere, iar abilităţile se dobândesc pe durata vieţii, în funcţie de factori gen educaţie, mediu, cultură etc. Uneori, datorită unor împrejurări favorabile, talentul sau abilitatea specială poate ieşi la suprafaţă. Această teorie este întărită de neuropsihologie, conform căreia anumite zone din creier, responsabile cu anumite sarcini care îşi îndeplinesc mai greu aceste atribuţii, compensează o altă parte care se dezvoltă mai mult: astfel, un nevăzător îşi dezvoltă simţurile mai mult, aceste combinaţii conferind unicitate, iar în acest caz vorbim de o înclinaţie specială, de talent“, explică Dana Crişan, psiholog clinician din Baia Mare.

Mai puteti citi:

INTERCEPTĂRI Ordinele lui Radu Mazăre: Pune reporterul să spună că Mazăre se bate şi vrea să scadă preţul gigacaloriei

Familia afaceristului nenorocit pe viaţă, în scandalul de la poalele Retezatului: „Coşmarul nostru nu se mai sfârşeşte”

Baia Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite