Stima de sine scăzută, cauza unor comportamente nesănătoase
0
Stima de sine scăzută este mai importantă decât am crede la prima vedere şi ne poate afecta comportamentul în mod negativ.
Stima de sine scăzută îşi are orginile în copilărie şi poate avea efecte grave în viaţa ca adult. Psihologul clinician Dana Crişan spune că stima de sine scăzută provine din copilăria mică, prin nesatisfacerea nevoilor inconştiente (afecţiune, atenţie, validare).
„Practic, în copilărie se învaţă nişte tipare. Copilului i se arată cum să se poarte în societate, cum să se raporteze la el însuşi sau la alţii, de fapt, acolo sunt primii muguri de raportare la univers. Este rădăcina credinţelor de mai târziu”, explică ea. Prin nesatisfacerea acestor nevoi, în viaţa ca adult, apar nişte sincope. „În momentul în care se dezechilibrează, apar neclarităţi cu privire la cine sunt, ce vreau să fac, cui vreau să fac pe plac, cum mă raportez la alţii etc. Dacă la copil îi spui mereu: nu eşti bun de nimic, de ce nu poţi fi ca şi fratele tău etc, el se va simţi descurajat, este erodată stima de sine. Apar sentimentele de vină şi ruşine”, mai spune ea.
Ca adult, apar efectele acestui tratament din copilărie, mai arată psihologul. „Adultul cu stima scăzută de sine din copilărie va simţi nevoia de evadare, pentru a-şi satisface aceste nevoi inconştinte: de a poseda (a deţine posesiuni), de putere sau sexuală. Acestea îi vor crea pe moment o satisfacere, o plăcere, însă pe termen lung va cădea în capcana dependenţelor, a unui comportament adictiv”, mai explică psihologul.
Panta spre un comportament dezechilibrat e foarte alunecoasă, cu un grad mare de periculozitate. „Poate începe să simtă nevoia de a-şi face rău fizic, aceasta fiind legătura cu momentul din copilărie în care primea atenţie. Această trăsătură se întâlneşte la persoanele încadrate în tipologia anxiosului ezitant şi dezorganizat”.
Tot astfel, poate începe să apeleze la diferite substanţe (alcool, droguri etc), jocuri de noroc, sex, mâncat compulsiv, shoping, operaţii estetice exagerate ca număr sau frecvenţă etc. Toate acestea îi creează iluzia de putere, de atingere a scopului. Practic, în aceste adicţii este transpusă satisfacerea nevoilor inconştiente”, explică psihologul.
Satifacerea iluzorie a acestor nevoi poate fi privită şi din perspectiva neurobiologică. „Atunci când există un dezechilibru la componenta neurotransmiţători (disfuncţionalitatea centrilor plăcerii din creier), căutăm să compensăm această lipsă, în diferite moduri. Atunci corpul simte plăcerea iluzorie pe moment şi e foarte uşor să se instaleze dependenţele”, mai spune Dana Crişan.
Ca exemplu, psihologul a arătat cum se explică acceptarea unei relaţii de cuplu toxice, abuzive, din care victima nu vrea să iasă. „Un exemplu este acela în care în copilărie există un model de părinte abuziv, iar altul victimă. Este tiparul perfect pentru un viitor adult care va sta într-o relaţie nesănătoasă, în care va fi abuzat. Este vorba de teama de abandon, stima de sine scăzută, mediul în care este victimă sau este abuzat este cel familiar, cunoscut, confortabil”, mai spune ea.
Primul pas este identificarea nevoilor nesatisfăcute, conştientizarea problemei, după care, psihologul va elabora un plan de intervenţie. Terapia este de lungă durată şi necesită suportul tuturor celor implicaţi (familie, etc). „Sunt rezistenţe întâmpinate în plan psihic personal al pacientului, ruperea lanţului vicios necesită acţiuni bine gândite şi coerente”, mai spune psihologul clinician.
Mai puteţi citi:
Hollosy Simon, fondatorul Şcolii de pictură băimărene, omagiat de armenii maramureşeni
Se încarcă comentariile...
