Drama ciobanilor din Maramureş: „Pe vremea lui Ceauşescu, vindeai lâna de la o mie de oi şi-ţi luai maşină. Azi nu plăteşti nici mâncarea şi ţigările celor ce le tund“
0
La Moisei, crescătorii de oi aruncă lâna. Nu au la cine s-o vândă. Şi, din păcate, aceeaşi nenorocire din Maramureşul vestit pentru sumanele din lână se petrece în toată ţara, spre supărarea oierilor.
Crescătorii de oi din comuna maramureşană Moisei plătesc an de an pentru tunderea oilor, iar apoi, aruncă lâna la gunoi. Mai mult, ei spun că şi, dacă ar vinde-o, ar da-o în pierdere. La la un calcul simplu se vede că mai mult costă tunsul oii decât suma pe care ar obţine-o pe lână, având în vedere preţul pieţei care este foarte scăzut, iar asta e valabil în toată ţara, cel puţin asta susţine reprezentantul Asociaţiei Crescătorilor de Oi din Maramureş, Gheorghe Buda.
”Anul ăsta aşa e peste tot, nu doar în Maramureş. Dar ne merităm soarta, pentru că nimic din ce facem noi nu-i bun. Anul ăsta foarte puţini au reuşit să vândă. Pe vremea lui Ceauşescu, vindeai lâna de la 1.000 de oi şi-ţi luai maşină. Acuma nu plăteşti nici măcar mâncarea şi ţigările celor ce le tund”, spune Gheorghe Buda.
Lâna aruncată într-o vale adâncă
Vasile Tomoiagă (38 de ani) este crescător de oi din tată-n fiu. Cu asta s-au ocupat toate generaţiile dinaintea lui şi nu ştie ce altceva ar putea să facă, la fel ca şi patru dintre fraţii săi. Totuşi, omul spune că, dacă nu ar avea subvenţiile, oieritul nu ar mai fi rentabil şi ar trebui să renunţe la asta.
”Noi, în total, avem vreo 700-800 de oi şi anual avem cam două tone de lână. Dar, din păcate, o aruncăm, că n-avem cui s-o dăm. Şi dacă o vindem, am da-o aproape de pomană, cu 1 leu kilogramul. Dar am avut ani când am dat şi cu 8 bani, numai să o dăm”, spune el.
Bărbatul face apoi un calcul rapid şi ne explică cum stă cu rentabilitatea: ”Nu putem tunde singuri toate oile primăvara, aşa că ne mai ajută oameni din sat. Un om tunde cam 20-25 de oi pe zi şi îi dăm cam 80-100 de lei pe zi. Vine cam 4 lei pe oaie, iar de la o oaie avem cam 2-2,5 kilograme de lână. Şi vindeam lâna cu 1 leu kilogramul, dacă o vindem”, socoteşte el rapid. Mai zice că, acum, o parte din lâna din acest an o mai au depozitată în saci, dar cea mai mare parte a fost aruncată.
”A venit cineva (posibil cumpărător, n.r.), s-a uitat şi a zis că va veni, dar nu a mai venit. Noi am pus o parte (din lână, n.r.) în saci, dar am şi aruncat”, completează el.
Crescător de oi: Nu avem o strategie pe agricultură
Toader Hojda este un alt crescător de oi din localitate şi, la fel ca şi generaţiile dinaintea lui, nu a vrut să renunţe la această activitate. Chiar dacă o face doar pentru a păstra obiceiul familiei (având altă activitate de bază), omul spune că e total nemulţumitde situaţie. ”De la cele 250 de oi am cam 700-800 de kilograme de lână pe an. Din păcate, în ultimii doi-trei ani a devenit o problemă să valorificăm lâna şi e foarte trist că nu putem să facem nimic. Nici măcar nu arde, că i-aş fi dat foc”, spune el supărat.
Cu acelaşi calcul, Toader Hojda confirmă faptul că, dacă ar vinde-o cu 1 leu pe kilogram, ar da-o tot în pierdere. Dar chiar şi aşa, consideră el, cea mai proastă variantă este să fie aruncată la gunoi.
”Sunt a patra generaţie de crescători de oi, de aceea mă mai şi ocup de meseria asta, ca să nu se piardă şi ca familia mea să mănânce ceva mai natural. Dar e ceva atât de trist, cum nu a mai fost niciodată. Şi nici cu mieii nu a fost mai bine, pentru că mulţi dintre tovarăşii mei care au avut câte 300-400 de miei, au rămas cu ei şi nu i-au putut vinde. Din punctul meu de vedere, pe domeniul aricol nu avem o strategie pentru noi, cei care vrem să mai cultivăm sau să mai facem ceva în ţara asta ca să n-ajungem chiar slugile Europei”, comentează el.
Bărbatul spune că lâna din această primvară o mai păstrează o vreme într-un şopru, înainte de a fi aruncată sau folosită la izolarea vreune clădiri. Nu ar fi prima dată când ar fi folosită la aşa ceva.
”Am izolat un grajd de vaci cu lână, că am luat vată de sticlă şi am văzut că nu dă randament. Aşa că am folosit 10 cm de vată şi am completat cu 10 cm de lână. E o realitate. Toată lumea se confruntă cu aşa ceva la Moisei”, conchide el.
Lâna, material izolator în construcţii
De altfel, ideea cu folosirea lânii ca izolator în construcţii nu e prima şi, potrivit primarului, s-ar putea chiar să fie salvarea crescătorilor de oi de pe Valea Izei şi Valea Vişeului. Toader Şteţcu, primarul comunei, a arătat că a înfiinţat un Grup de Acţiune Locală prin care doreşte să obţină finanţare pentru înfiinţarea unui centru de colectare şi prelucrare a lânii. Lâna nu va ajunge în industria textilă, ci în cea a construcţiilor, unde va fi folosită ca şi material izolator.
”În Moisei avem cam 5000 de oi, iar asta înseamnă cam 10.000 de kilograme de lână pe an. Dar am putea colecta de pe toată Valea Izei şi Valea Vişeului, nu doar de la Moisei. Vrem să facem acest centru de prelucrare a lânii şi să facem saltele, materiale izolante în construcţii. De cea mai bună calitate. Chiar avem deja promisiuni şi pentru piaţa de desfacere”, explică Toader Şteţcu.
Primarul mai arată că anul viitor, în primăvară, dacă totul decurge conform planului, s-ar putea accesa fondurile, urmând apoi construcţia centrului. ”Lâna va fi colectată şi prelucrată. Se spală, se usucă şi se presează cu o substanţă specială şi se face ca o saltea, ca şi vata minerală. Este cel mai bun izolant şi nu intră insecte, carii şi nu arde, sau arde foarte greu”, completează primarul.
Cu ani în urmă, zona Maramureşului istoric era vestită pentru portul popular, în care hainele de iarnă erau confecţionate din lâna pe care o prelucrau în regim propriu. Cergile de la Săpânţa sunt acum mai cunoscute turiştilor, pentru că doar prezenţa şi interesul lor mai ţine vie această activitate. De asemenea, sumanele din lână, ţinuta obişnuită a unui maramureşan de odinioară, astăzi se mai poartă doar la sărbători.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
