Afacerea săracilor. Povestea femeii care, de 40 de ani, trăieşte din cules fructe de pădure şi ciuperci: „Odată, am dat nas în nas cu un urs”
0
În această perioadă, drumurile care traversează zonele împădurite sunt “păzite” de ciupercari ori culegători de fructe de pădure. Recoltele sunt afişate la marginea drumului şi deseori pot fi văzuţi copii ori tineri întinzând găletuţele cu ”oferta”. Unii dintre ei sunt veniţi cu cortul şi îşi petrec acolo întreaga vară, cu toată familia. Dacă e un an bun, poate se fac şi ceva provizii pentru iarnă.
Este şi cazul Mihaelei Bărăscu, o femeie cu trei copii din Cavnic, care de 40 de ani trăieşte din ceea ce-i oferă pădurea. Pe Mihaela şi pe fiica ei, Gabriela, am găsit-o în zona pârtiilor de schi, unde iarna eşti norocos dacă prinzi un loc de parcare. Acum, locul e ocupat doar de câţiva comercianţi de ocazie, culegători de orice creşte în pădure.
De când a început sezonul afinelor, treaba ei zilnică este să meargă pe munte, unde alături de unu sau doi dintre copiii (cei mai mari) ei se apucă de treabă. ”Azi am fost doar aici, aproape de oraş. Un pic mai sus, pe munte. Cu asta ne ocupăm pe timp de vară”, începe femeia, arătând înspre fiica ei de 17 ani ce ţine în mână două găletuţe cu zmeură proaspăt culeasă. ”Avem la cine să o ducem, avem clienţii noştri. Astea sunt pentru cineva anume, de-aici din Cavnic. Ne-a cerut să-i aducem şi în seara asta trebuie să i-o predăm”, mai spune femeia. Găletuţele de câte cinci litri sunt vândute cu 60 de lei fiecare, ceea ce e mulţumitor pentru o zi. Dar se poate şi mai bine.
”Doar două găletuţe mici am reuşit să culegem pentru că nu prea mai este. E pe terminate sezonul pentru zmeură, dar anul ăsta, oricum, a fost un an sărac. Nu s-a făcut zmeura”, continuă ea cu explicaţiile. De altfel, femeia plângându-se de recolta slabă dovedeşte un ridicat simţ al responsabilităţii în faţa naturii şi critică neglijenţa celor neavizaţi. ”Vin cei care nu sunt pricepuţi, care merg o singură dată la cules şi nu le pasă, o distrug. Merg aşa ca proştii prin zmeur, rup crengi şi apoi nu mai poţi culege, că nu mai face”, justifică ea.
Femeia spune că are ajutor în meseria asta, alături de ea este de astă dată fiica de 17 ani. ”Mai am un copil de 18 ani şi unul mai mic, de opt ani. Dar numai cei doi mai mari mă ajută la cules”, mai spune ea. Apoi dă de înţeles că pădurea nu e tocmai un loc uşor accesibil tuturor şi nici unul lipsit de pericole. Astfel, începe o istorisire despre o întâlnire mai puţin dorită. ”Am întâlnit de toate în pădure. Odată am dat nas în nas cu un urs. Vă daţi seama că m-am speriat. Am luat-o la fugă, ce era să fac. Dar ursul şi-a văzut de treaba lui. Cred că era sătul”, mai are ea putere să glumească. Apoi povesteşte despre alte întâlniri la fel de periculoase cu şerpi şi alte sălbăticiuni.
Întrebată cum se descurcă din ce câştigă, răspunsul vine repede. ”Se trăieşte destul de bine... decât deloc... acum avem pentru mâncare, pentru haine la copii, rechizite, că începe şcoala. Trăim destul de bine”, spune ea.
Mihaela a încheiat sezonul zmeurei, dar continuă cel al afinelor, apoi urmează coacăzea şi, în toamnă, ciupercile: hribi şi ghebe, la final de sezon. Poate, până la terminatul culesului, reuşeşte să pună şi ceva de-o parte pentru lemnele de foc la iarnă. E unul dintre planuri. ”Din asta trăiesc de 40 de ani. Nu am servici, am doar ajutor social. Dar ne descurcăm destul de bine”, mai spune ea, fără pretenţii.
În cârje, al cules de afine
Ceva mai sus, pe vârful dealului dintre Cavnic şi Budeşti, într-o curbă unde se opresc majoritatea turiştilor să guste afinele direct de pe tufă, un alt grup de culegătoare de profesie. Trei femei şi o tânără fac asta mai mult din pasiune, nu neapărat de nevoie. Iar dacă din asta poate să iasă şi puţin profit, e cu atât mai bine. La găleţile lor cu afine sunt deja cumpărători, nişte drumeţi din Botoşani, care se gândesc deja la afinata pe care o vor gusta în câteva luni. Femeile, însă, sunt mândre de pasiunea lor. ”Noi culegem doar cu mâna, nu cu hreabănul (dispozitiv asemănător cu un pieptene, cu un recipient la bază, cu ajutorul căruia se colectează mult mai uşor fructele de pe tufă, n.r.). De aceea, mai explică femeia, nu sunt de acord să le vândă la Centrul de recoltare al Direcţiei Silvice. ”Ne dau doar şapte lei pe kilogram. Dar cu mâna se culeg foarte greu şi nu merită să le dăm pentru şapte lei. Mai bine le vindem noi, că avem la cine să le dăm şi primim 10 lei pe un litru de fructe”, continuă justificările una dintre ele. Apoi arată că folosind dispozitivul de cules, fructele nu mai sunt la fel de curate şi, deci, calitatea nu mai e aceeaşi.
Cele trei femei şi tânăra care le însoţeşte nu au mult timp la dispoziţie, pentru că o maşină vine imediat să le ia. ”Ne plătim maşină să ne aducă în fiecare zi şi să ne ducă înapoi acasă”, completează una dintre ele. Morica, Ibolyca şi Viorica spun că vin zilnic la pădure, pentru că asta e pasiunea lor, chiar dacă una dintre ele se deplasează cu ajutorul unei cârje. La fel ca şi alţi ”culegători de meserie”, cele trei aşteaptă să încheie sezonul afinelor şi să treacă la coacăze, iar apoi la ciuperci. ”Noi suntem doamnele pădurencele”, spune cea mai în vârstă dintre ele, urcând în maşină, apoi ţine să mai precizeze că ele fac asta an de an. În aceeaşi echipă. ”Chiar şi doamna care îi mai bolnavă, vine cu botele şi culege cu noi”, mai spune ea, apoi închide uşa maşinii.
Zece tone de afine şi două de mure vor merge spre Germania
Centrul de recoltare al Direcţiei Silvice Maramureş are posibilitatea de a colecta recoltele de la cei care culeg singuri, dar recoltează şi în regie proprie ori prin firme concesionare. ”Anul acesta am colectat, deocamdată, 10 tone de afine şi trei tone de mure. Le congelăm, le ambalăm şi se face o semiprelucrare, apoi le livrăm pe piaţa occidentală, în general în Germania”, spune Marcel Cosma, responsabilul de achiziţionarea fructelor de pădure din cadrul Direcţiei Silvice Maramureş. El mai arată că zmeura nu este printre ”preferate”, fiind un produs foarte perisabil şi, în plus, e foarte puţină în ultimii ani. Acesta, însă, are o altă explicaţie pentru recolta slabă la zmeură. Potrivit lui, zmeura creşte în locurile în care au loc tăieri de păduri. Deşi tăierile au fost numeroase, acestea s-au făcut pe suprafeţe mici, iar în aceste condiţii, arbuştii de zmeură nu au găsit condiţiile optime pentru a se dezvolta.
Mai puteti citi:
Cum se prepară cea mai în vogă cafea, mai tare decât un espresso: metoda „syphon“ - secretul reţetei
Se încarcă comentariile...
