Cei zece români căutaţi la 60 de ani după ce au fost executaţi de comunişti. „Cel mai important lucru care se mai poate face este descoperirea gropii comune“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează începând de marţi, 8 mai, o acţiune de investigaţii arheologice în Cimitirul Pomenirea din Arad. Arheologii speră să recupereze rămăşiţelor pământeşti a zece oameni executaţi prin împuşcare de comunişti pe 1 septembrie 1958.

O echipă de cercetători de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează, de marţi, 8 mai, o acţiune de investigaţii arheologice în Cimitirul Pomenirea din Arad sperând să găsească rămăşiţele pământeşti a zece persoane împuşcate de comunişti pe 1 septembrie 1958. Cei zece au fost executaţi în urma unei condamnări penale pentru fapte îndreptate împotriva regimului comunist.

Acuzaţia principală adusă acestora a fost de uneltire împotriva securităţii interne şi externe a Republicii România.

Echipa de cercetători este alcătuită din arheologi de la IICCMER, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj, Complexul Muzeal Arad, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii Aiud. Membrii echipei: Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu, Horaţiu Groza, Peter Hugel, Victor Sava şi Florin Mărginean.

Aceste investigaţii vor avea loc în prezenţa unui procuror militar de la Parchetul Militar Timişoara, instituţie sesizată de IICCMER. Acţiunea se desfăşoară în colaborare cu TVR, Primăria Arad şi Complexul Muzeal Arad.

Cei 10 oameni căutaţi:

     1. Szoboszlay Aladár - născut la 18 ianuarie 1925 în Timişoara, fiul lui Aladár şi Iosefina; preot catolic, necăsătorit, fără copii.
    2. Huszár Iosif - născut la 9 martie 1913 în Viena (Austria), fiul lui Ladislau şi Maria; fost moşier, ultima ocupaţie geamgiu, divorţat, fără copii.
    3. Kónya Ştefan - născut la 4 ianuarie 1915 în mun. Gheorgheni, jud. Harghita, fiul lui Emeric şi Ana; avocat, căsătorit, fără copii.
    4. Lukács Ştefan - născut la 20 februarie 1920 în oraşul Pecica, jud. Arad, fiul lui Ştefan şi Vilma; fost contabil, ultima ocupaţie comerciant-gestionar, căsătorit cu trei copii.
    5. Tamás Imre - născut la 7 septembrie 1907 în satul Iscroni, oraş Aninoasa, jud. Hunedoara, fiul lui Ioan şi Iuliana; învăţător, divorţat, trei copii.
    6. Tamás Dezideriu - născut la 16 mai 1901 în Bărbătenii de Jos, oraş Lupeni, fiul lui Ioan şi Susana; funcţionar, căsătorit cu doi copii.
    7. Orbán Ştefan - născut la 20 august 1900 în com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, fiul lui Petru şi Terezia; funcţionar, căsătorit, doi copii.
    8. Orbán Carol - născut la 6 iulie 1888 în com. Mădăraş, jud. Harghita, fiul lui Gheorghe şi Şarolta; fost moşier, ultima ocupaţie contabil, necăsătorit, trei copii.
    9. Ábrahám Árpád - născut la 16 februarie 1914 în com. Bixad, jud. Covasna, fiul lui Ioan şi Carolina; preot catolic, necăsătorit.
    10.  Fîntînaru Alexandru - născut la 25 martie 1895 în com. Semlac, jud. Arad, fiul lui Nicolae şi Elisabeta; avocat pensionar, divorţat, un copil.

Imagine indisponibilă

„După moartea lui Stalin, intervenită în martie 1953, în unele ţări ale lagărului socialist au existat anumite tendinţe spre unele deschideri şi transformări social-politice sau de intensificare a opoziţiei împotriva regimurilor comuniste, iniţiate de anumite persoane sau organizaţii.

În România, în cursul anului 1955, mai multe persoane de etnie maghiară şi română au pus bazele unei organizaţii clandestine de tip laburist-creştin, concretizată într-un partid politic, numit Partidul Muncitoresc Creştin. După cum rezultă din documentele Securităţii, scopul invocat al acestei mişcări politice anticomuniste a fost declanşarea unei lovituri de stat pentru răsturnarea prin mijloace violente a ordinii sociale existente şi reinstaurarea vechiului regim politic, această acţiune fiind preconizată a se înfăptui în cursul lunii august 1956.

Organizaţia a avut un program ideologic concretizat într-un manifest de partid, care a fost conceput şi redactat în cea mai mare parte de către Szoboszlay Aladar, un preot catolic născut la Timişoara dar legat de zona Aradului unde a slujit în câteva parohii. Szoboszlay a fost liderul recunoscut al acestei formaţiunii politice, care, alături de alte persoane de încredere, a reuşit în condiţii de clandestinitate să adune mulţi aderenţi ce s-au organizat în grupuri subversive în mai multe zone din ţară. În cadrul filialelor teritoriale ale partidului au predominat membrii de etnie maghiară, ponderea românilor fiind de circa 15%“, se precizează într-un comunicat al ICCMER.

În programul Partidului Muncitoresc Creştin - se mia arată în documentul IICCMER - se acredita ideea creării unui stat confederal româno-maghiar şi chiar paneuropean, fiind propusă o structură de guvernământ bazată pe nişte principii de funcţionare ce urmau să conducă la rezolvarea definitivă a diferendelor istorice româno-maghiare. Asta înseamnă: introducerea sistemului pluripartidist în viaţa politică, organizarea societăţii după nişte principii care nu nu aparţineau nici comunismului şi nici capitalismului.

Aceste idei au dus la destructurarea organizaţiei şi arestarea multor membri. securitatea i-a acuzat pe membrii organizaţiei de ştirbirea suveranităţii ţării şi subminarea regimul popular, atentat la  cuceririle revoluţionare ale poporului român şi calomnie la adresa Uniunea Sovietică.

Organizaţia din Arad a urmărit o colaborare cu anumite grupări şi persoane din Ungaria, implicate în pregătirea Revoluţiei maghiare împotriva dictaturii bolşevice. După înăbuşirea revoltei populare din Ungaria, organizaţia şi-a suspendar în mare parte activitatea.

„Între timp, Securitatea a început să adune informaţii despre această formaţiune politică clandestină precum şi despre persoanele implicate sau care au avut cunoştinţă despre aceasta. Arestările au început abia în toamna anului 1957, primul reţinut fiind chiar Szoboszlay Aladar, iar în lunile următoare au mai fost arestate şi încarcerate aproape 200 de persoane. După terminarea anchetei, Securitatea a trimis în judecată număr de 57 de persoane, acest lot de inculpaţi primind numele de lotul Szoboszlay, după organizatorul şi ideologul partidului. Procesul a început în ziua de 17 aprilie 1958 la Timişoara în faţa Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară Cluj, completul de judecată fiind prezidat de Macskasi Pavel, ajuns maior de justiţie fără a fi absolvent al vreunei facultăţi de drept. Instanţa a hotărât prin sentinţa penală nr. 719 din 30 mai 1958, pronunţată în dosarul de judecată nr. 357/1958, condamnarea a 10 persoane la pedeapsa capitală, ceilalţi 47 de membri ai lotului fiind condamnaţi la pedepse grave cu închisoarea, dispunându-se şi confiscarea averii pentru toţi inculpaţii“, se arată în comunicatul IICCMER.

Acuzaţii au făcut recurs, apoi au adresat cereri individuale de graţiere către Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R.P.R., care au fost respinse în şedinţa din 22 august 1958. Toţi cei 10 condamnaţi la moarte au fost executaţi în ziua de 1 septembrie 1958.

După căderea comuniştilor, rudele şi urmaşii celor executaţi au început să facă demersuri pe la diferite instituţii ale statului ca să afle unde le sunt îngropate rudele ca să le poate înhuma creştineşte.

Gestul surorii căpeteniei organizaţiei din Arad

Szabo Emilne Alexandra, sora lui Szoboszlay Aladar, în prezent decedată, a solicitat, în 2010, revizuirea sentinţei pronunţată de Tribunalului Militar Cluj din 30 mai 1958. După multe tergiversări, cauza a intrat în cele din urmă spre soluţionare pe rolul Curţii de Apel Cluj.

Pe 13 mai 2010, instanţa anulează sentinţa din 1958 şi îi achită pe toţi cei 57 de condamnaţi din lotul Szoboszlay. Dispune şi restituirea averilor confiscate.

„Despre locul execuţiei, de-a lungul timpului au circulat mai multe variante după care aceasta a fost făcută la Jilava, în pădurea Macea din împrejurimile Aradului, în subsolul clădirii Securităţii din Arad, în poligonul oraşului Arad sau în incinta Penitenciarului Timişoara. Din procesele verbale de execuţie reiese că de organizarea acestei acţiuni s-a ocupat în mod direct Direcţia Regională de Securitate Timişoara cu implicarea penitenciarul din oraş. În ceea ce priveşte locul unde au fost îngropaţi morţii, de asemenea au existat mai multe păreri după care înhumarea s-ar fi făcut la Jilava, în Arad, în pădurea Macea sau undeva în Timişoara. Varianta cea mai plauzibilă a fost că trupurile victimelor au fost înhumate într-o groapă comună, săpată undeva în cimitirul Pomenirea din Arad. Această ipoteză este susţinută şi de o mărturie făcută prin anii 60 ai secolului trecut de un fost ofiţer la Miliţia oraşului Arad, care a indicat cu aproximaţie unei cunoştinţe locul mormântului“, mai arată cei de la IICCMER.

Această informaţie a ajuns în 2013 la istoricul Karoly Vekov, cercetător ce a studiat şi cunoaşte foarte bine speţa. Karoly a sesizat, anul trecut, IICCMER despre locul unde s-ar afla mormântul comun.

Anul trecut, cu sprijinul unei firme din Ungaria specializată în prospecţiuni geofizice, s-a efectuat o verificare a terenului cu tehnică de detecţie non-invazivă a solului, fiind vizată o parcelă a cimitirului neocupată încă de morminte contemporane şi unde se presupune că s-ar afla mormântul comun. Specialiştii spun că s-au depistat anomalii în structura solului în trei locuri. Urmează săpătura arheologică.

„Dacă din punct de vedere juridic persoanele executate au fost declarate nevinovate în urma rejudecării cazului, viaţa lor însă nu a mai putut fi restituită. Singurul şi cel mai important lucru care se mai poate face ca reparaţie morală pentru memoria acestor victime, este descoperirea gropii comune şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale acestora“, mai susţin reprezentanţii IICCMER.

Mai puteţi citi:

„Vânătorii“ de securişti reiau săpăturile. Caută cu cei de la Parchetul Militar din Cluj două victime ale comuniştilor din Bistriţa-Năsăud


                                                                    

Arad



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite