Visul nebunesc al lui Ceauşescu: voia o naţie care să consume 2.800 de calorii pe zi, femei de cel mult 67 de kilograme şi bărbaţi de maximum 80,5 de kilograme

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto arhivă
Foto arhivă

Ceauşescu s-a erijat la începutul anilor 80 în nutriţionistul şef al românilor, inventând ”Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”. Poporul trebuia să consume zilnic maxim 2800 de calorii. Dictatorul stabilise atât standarde de greutate pentru bărbaţi şi femei, cât şi cantităţile maxime de carne, ulei, lapte sau zahăr  pe care un român putea să le consume anual.

La începuturile  anilor 80, regimul comunist a  impus poporului un consum cu porţia. Ceauşescu voia să facă economii pentru a acoperi găurile provocate de investirea în exces în proiecte grandioase precum Casa Poporului şi visa să achite datoria externă în avans.

Dictatorul a vrut  să facă economii dând românilor mâncare cu porţia şi a stabilit, printr-o serie de decrete legale, adoptate sub forma unor programe cu nume pompoase, cât şi cum trebuie să mănânce românii.

Regimul a fost impus de Ceauşescu în mai multe etape, din 1980 până în 1984, printr-o serie de decrete. În 1980 a  a apărut legea privind   ”constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei cu carne, lapte, legume şi fructe”. Actul normativ împiedica circulaţia produselor agro-alimenare între judeţe. Fiecare consuma ce producea, în limitele stabilite, iar surplusul de alimente era livrat fondului de stat.

Printr-un alt decret dat în 1981, Ceauşescu a stabilit şi pedepsele celor care nu se supunea regulilor de partid şi de stat. Decretul „privind măsurile pentru prevenirea şi combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populaţiei”, stabilea pedepse cu închisoarea pentru românii care cumpărau cantităţi de produse alimentare mai mari decât consumul prevăzut de program.

Greutate standard

În 1982  a fost inventat ”Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei”, o găselniţă care crea cadru legal economiilor pe care intenţiona să le facă reducând consumul populaţiei. Se spune că programul care stabilea necesarul de calorii şi standardele de greutate ale românilor a fost elaborat de Iulian Mincu.

 Potrivit programului, necesarul zilnic de calorii al românilor, indiferent de sex, a fost stabilit la 2700-2800 de calorii. Acelaşi program prevedea şi o greutate standard pentru bărbaţi şi femei, în funcţie de vârstă.

Un bărbat de 1,65 m înălţime, cu vîrsta cuprinsă între 30 şi 39 de ani,  trebuia să aibă 67,5 kg. Un bărbat cu o înălţime de 1,80 m şi cu vîrsta cuprinsă  între 40 şi 49 de ani,  trebuia să cântărească 80,5 kg. 

După standardele impuse femeilor de acelaşi program, mai toate româncele ar fi trebuit să fie slabe. O femeie cu înălţimea de  1,57 m  şi vîrsta cuprinsă între 30 şi 39 ani  trebuia să aibă 56,6 kg. La o înălţime  de 1,68 m şi vârsta cuprinsă între 40 şi 49 de ani, greutatea trebuia să fie de  66,9 kg. 

Porţia maximă pe un an

Acelaşi program prevedea şi cât trebuie să consume un român, maxim, pe an  din fiecare categorie de alimente, pentru a avea o viaţă sănătoasă. Astfel, românii aveau voie la maxim: 60-70 de kilograme de carne şi produse din carne, 8-10 kilograme de peşte şi produse din peşte, 210-230 litri de lapte sau produse din lapte, 260-280 de ouă, 16-18 kilograme de grăsimi, ulei, margarină, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi , 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe, 22-26 de kilograme de zahăr.

Maximul de făină, orez sau mălai care putea fi consumat într-un an era de 120-140 de kilograme.

Doi ani mai târziu, în 1982, programul se modifică , iar porţiile se reduc şi mai drastic. Noul standard alimentar adoptat prin decret în 1984 a fost de 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte şi 166 de kilograme de legume, consum maxim pe an.

Proviziile de alimente erau considerate speculă

Decretul Consiliului de Stat 306 privind ”măsuri pentru prevenirea şi combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populaţiei”  din octombrie 1981 stabilea pedepse pentru românii care făceau provizii de mâncare. 

 ”Constituie infracţiune de speculă şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului Penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani cumpărarea de la unităţile comerciale de stat şi cooperatiste, în scop de stocare, în cantităţi care depăşesc nevoile consumului familial pe o perioadă de o lună, de ulei, zahăr, făină, mălai, orez, cafea, precum şi de alte produse alimentare a căror stocare afectează interesele celorlalţi cumpărători şi buna aprovizionare a populaţiei”,  prevedea articolul 1 al decretului 306.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţiona şi cumpărarea de pâine pentru hrana animalelor, aici fiind vizaţi îndeosebi ţăranii din mediul rural.

De pedepse erau pasibili nu doar cei care cumpărau mai multă mâncare decât prevedea regimul, ci şi cei care vindeau peste norma de hrană stabilită. ”Personalul unităţilor comerciale este obligat să vândă cumpărătorilor produsele alimentare prevăzute la art. 1 numai în cantităţile şi condiţiile stabilite de consiliile populare. Nerespectarea prevederilor alin. 1 constituie infracţiune şi se pedep-seşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”, arata articolul 4 al decretului.

Alexandria



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite