Utimele dorinţe ale Mariei Tănase: cum şi-a dorit să fie înmormântată şi ce a cerut să se contruiască după moartea ei

Maria Tănase

„Pasărea Măiastră a muzicii româneşti“, „Privighetoarea Bucureştiului” sau „Edith Piaf a României”, aşa a fost supranumită Maria Tănase. Artista considerată prima divă adevărată a României a fost un fenomen unic în muzica românească. S-a spus despre ea că şi-a trăit viaţa aşa cum a dorit, fără să ţină cont de reguli şi prejudecăţi. La fel a vrut să-şi facă trecerea spre moarte, dincolo de toate prejudecăţile vremurilor.

Sfârşitul îndrăgitei interprete a venit mult prea devreme. A aflat că suferă de cancer în 1963, când încă se afla în apogeul carierei. Artista era în turneu şi medicii care au diagnosticat-o i-au spus că ar mai avea o şansă să scape dacă întrerupe turneul şi se operează. Maria Tănase a refuzat, convinsă că nu va scăpa de moarte, şi şi-a dus turneul la bun sfârşit. 

Pe 19 iunie 1963 a avut ultimul spectacol, la Hunedoara. La ultimul concert susţinut înainte să moară, Maria Tănase a căzut pe scenă şi gurile rele din public au spus că artista ar fi beată. În realitate, trilurile Mariei Tănase fuseseră întrerupe de boala galopantă care a pus-o la pâmânt. Pentru ultima dată, vocea Mariei Tănase s-a auzit la spitalul unde fusese dusă după căderea de pe scenă. Sprijinită pe pernă, în spitalul în care şi-a petrecut ultimele zile din viaţă, Maria Tănase le-a cântat asistentelor „Lung îi drumul Gorjului”.

Le-a cerut nepoţilor să nu fumeze

Şi-a aşteptat moartea cu aceeaşi atitudine demnă cu care obişnuise să urce pe scenă. Când a simţit că i se apropie sfârşitul, a chemat notarul şi i-a dictat testamentul. În testament, şi-a implorat nepoţii să nu fumeze niciodată. ”Nepoţilor mei, celor trei copiii ai fratelui meu şi celor trei copii ai surorii mele, le las toată dragostea mea de mamă. Pe băieţii fratelui meu şi sorei mele precum şi pe soţul Ştefaniei îi implor cu cuvânt de moarte să nu fumeze de aci încolo şi să-l iubească pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine şi cum eu i-am iubit pe ei. Las cu cea mai aprigă dorinţă a mea ca ritualul înmormantarii mele să nu formeze obiectul vreunei vulgare acţiuni, ci să fie sobru”, a scris Maria în testament.

A vrut să fie înmormântată în cămaşă şi ciorapi albi

A cerut să nu i se transforme înmormântarea într-un circ. „După moarte, corpul nescăldat, numai şters cu alcool să fie la dispoziţia medicilor dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie. Una dintre cele două cămăşi albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găseşte la spital şi care se butonează în spate. Pe cap să-mi puna pichetul de colţar alb, iar în picioare ciorapi albi scurţi”, a scris Maria Tănase în testament.

N-a vrut să i se pună în picioare pantofii care au chinuit-o toată viaţa pe scenă. N-a vrut parastase şi mascaradă: ”Nu vreau mascaradă. Sa nu mi se faca parastas decât la şase săptămâni. Să-mi care apa cu cofa şi să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de şase săptămâni. Să nu vină la slujba mea religioasă niciun popa afară de preotul şi părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Balcescu, căruia îi sarut mâinile pentru ultima dată că, atunci când mamei şi tătalui meu le era greu, s-a oferit să-mi fie tată şi mamă”.

Fântână pe un drum secetos

În testamentul încheiat pe patul de moarte, Maria Tănase a cerut ca în meoria ei să se ridice o fântână pe un drum secetos. „Dacă se va putea şi nu va fi greu, aş vrea ca pe un drum secetos şi dornic de apa să se facă o fântână şi în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student şi o studentă cu plata cantinei sau a posibilităţilor de masă şi să nu fie nimeni trist. Le doresc viaţă lungă şi sănătate tuturor acelora pe care i-am cunoscut, chiar dacă unora le-am stat greu în drum şi au considerat să mă cunoască după placul lor şi nu după caracterul şi firea mea. Îmbrătisez pe toţi şi doresc să le fie viaţa îmbelşugată, liniştită, sănătoasă şi în voie bună!”, au fost ultimele cuvinte scrise de Maria Tănase. „Pasărea Măiastră a României” a plecat pe 22 iunie 1963 să cânte în ceruri.

„Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată”

Maria Tănase a fost soţia lui Clery Sachelarie timp de 13 ani, până în ziua morţii. Dincolo de relaţii amoroase pasagere, care au continuat chiar şi după căsătorie, Maria Tănase şi-a iubit soţul. I-a mărturisit-o de pe patul de moarte, într-o scrisoare:

„Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui. Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată. Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare. Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa. Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră. Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară şi galbene în  toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoţie: Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…”.

Averea i-a lăsat-o soţului şi surorii sale: ”Las toata averea mea mobilă, ce se va găsi în patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tanase şi soţului meu Clerah Sachelarie, cu acelaşi domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog să ia hotărâri numai împreună privind averea rămasă. Daca fratelui meu Ştefan Francois Tănase îi va face plăcere vreun obiect, indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea şi soţul meu să i-l daruiască spre caldă şi duioasă amintire".

Fântâna de la Cârţa

Una dintre dorinţele Mariei Tănase a fost îndeplinită chiar în comuna Cârşa, judeţul Sibiu, locul de unde era originară mama artistei. Aici a fost ridicată în urmă cu trei ani, într-o intersecţie, o fântână, în memoria celebrei artiste. Inaugurarea fântânii nu s-a făcut cu fast, iniţiatori acţiunii ţinând cont de faptul că Mariei Tănase i-a plăcut modestia.