Traian Nedelcuţă, procurorul care prinde criminali

  Deşi nu a avut pe nimeni în familie care să fi avut o carieră în domeniu, şi-a dorit încă din facultate să se facă procuror criminalist.

  Traian Nedelcuţă este singurul procuror criminalist din judeţ şi cu toate că ambii părinţi au lucrat în domeniul medical, el a dorit să se facă criminalist. „Tatăl meu a fost medic în psihiatrie infantilă, iar mama asistentă la chirurgie. Eu zic că un pic meseria de procuror criminalist interferează şi cu medicina, pentru că trebuie să ai câteva cunoştinţe medicale. Pasiunea pentru criminalistică mi-a fost insuflată de Emilian Stancu, profesorul de la facultate”, a spus procurorul. Nedelcuţă nu a fost de la început procuror criminalist şi după ce a terminat şcoala, s-a angajat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea. „În 1994, am început activitatea la Parchetul Zimnicea, iar după doi ani, am dat definitivatul, moment în care m-am transferat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi de la 1 februarie 1998 sunt procuror criminalist la Parchetul Teleorman”, a mai spus Traian Nedelcuţă. Procurorul îşi aminteşte cu lux de amănunte începutul său ca şi anchetator şi spune că deşi atunci nu investiga crime, îşi dorea să devină procuror criminalist. „Începutul carierei mele, când eram la Zimnicea a fost cea mai plăcută perioadă. Nu aveam cauze complexe de rezolvat, dar eu îmi doream să ajung procuror criminalist, pentru că mi se pare că menirea unui procuror este să facă anchetă”, a adăugat Nedelcuţă. Acesta mai spune că cel mai greu examen din viaţa sa i s-a părut cel de definitivat. „Am avut şi şase examene într-o zi. Cred că examenul de definitivat a fost cel mai dur. Şi mai era o chestiune, la vremea aceea dacă nu luai DEF-ul a doua oară, nu mai aveai voie să profesezi”, mai spunea procurorul.

 Îşi aminteşte şi acum primul caz de crimă
La aproximativ o lună de când a devenit procurorul criminalist, Traian Nedelcuţă se confruntă şi cu primul caz de crimă din cariera sa. „Primul caz din activitatea mea de procuror criminalist s-a întâmplat pe 19 martie 1998, în comuna Răsmireşti. Stan Regulatu, căci aşa se numea agresorul, care locuia împreună cu mama sa, pe fondul consumului de alcool, i-a suprimat acesteia viaţa. A primit 11 ani. Un lucru care mi s-a părut interesant, o coincidenţă a fost că anul trecut, omul a fost eliberat şi pe 19 martie 2010 a fost găsit decedat în locuinţa sa, în condiţii suspecte. Ulterior, s-a stabilit că acesta consumase alcool, se dezechilibrase şi căzuse într-un geam. Cauza decesul a fost hemoragia”, a povestit procurorul. În ceea ce priveşte cauzele de omor complexe, procurorul spune că au fost multe astfel de cazuri şi nu poate nominaliza unul anume. Pentru activitatea prestată în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, Nedelcuţă a primit mai multe disticţii din partea superiorilor săi. „Ultima diplomă am primit-o săptămâna trecută. A fost acordată de procurorul general al României în semn de recunoştinţă a eforturilor depuse în activitatea de investigare a infracţiunilor contra vieţii persoanelor”, a mai spus procurorul. De câteva luni este şi purtător de cuvânt al Parchetului Teleorman.

PROFIL
Născut: 23 mai 1967, în Turnu Măgurele
Studii: Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, promoţia 1993
Familie: căsătorit, un copil

ÎNTREBĂRI

Aţi fost ameninţat vreodată de vrun infractor?
„S-a întâmplat odată, când eram la Turnu. Aveam un caz de proxenetism. Proxeneţii erau de prin Bucureşti. Bine, că ameninţările nu erau neapărat la adresa mea, dar nu mi-a fost frică”

Nu este greu să fiţi în alertă 24 de ore din 24?
„Da. Au fost diferite evenimente, cum ar fi revelion, paşte sau altele, când am fost chemat la serviciu. Spre exemplu, ultimele două Revelione le-am făcut la muncă”

Ce-i place
„Îmi place să conduc maşina şi să ascult un anumit gen de muzică lentă. Îmi place istoria. Cred că ar fi fost a doua facultate pe care mi-aş fi dorit să o fac”

Ce nu-i place
„Nu-mi place să fiu minţit, restul mai pot tolera, dar asta nu. Dacă ar fi să mă refer la profesia mea, de anchetator, cred că în fiecare zi sunt minţit, dar eu aici vorbesc de cei apropiaţi mie”