Moara-muzeu de la Balomir. Locul din Alba unde ţăranii îşi aduc grânele, încă de la 1886 VIDEO

Moara-muzeu de la Balomir. Locul din Alba unde ţăranii îşi aduc grânele, încă de la 1886 VIDEO

Morarul Nicolae şi sita veche de 150 de ani. Foto: Facebook/ Dana Ogrean

În satul Balomirul de Câmp din Alba funcţionează de peste 100 de ani o moară care ar putea fi oricând o atracţie turistică.

Ştiri pe aceeaşi temă

Moara Balomir este un veritabil simbol pentru satul din lunca râului Mureş, cu aproximativ 500 de locuitori. De mai bine de 100 de ani, oamenii de aici, dar şi din alte sate învecinate, vin cu grâul şi porumbul pentru a obţine făină.
 
Utilajele morii din Balomir datează din anul 1886 şi funcţionează şi astăzi la fel ca acum 100 de ani. Diferenţa este dată doar de modul de alimentare cu energie. În trecut,  se făcea de la un motor alimentat cu motorină, iar acum este folosită energia electrică. 
 
Angrenajul morii este impresionant şi este dispus pe trei etaje. Sus, în pod sunt sitele dintre care una datează de 150 de ani. la primul etaj este moara propriu-zisă, iar jos, la parter, motoarele care alimentează instalaţia.
 
Marca care arată anul de fabricaţie: 1886, la Budapesta. Foto: Facebook/ Dana Ogrean
 
”Măcinăm grâul la fel ca în urmă cu un secol, iar făina rezultată este de trei categorii: nulă, albă şi neagră, la care se adaugă tărâţele. Preţul de măcinare pentru un kilogram de grâu este de 30 de bani, iar pentru un kilogram de porumb - 25 de bani”, spune morarul Nicolae, cel care se ocupă de moara de la Balomir.
 
 
”Moara a fost o afacere de familie, fiind susţinută ani la rând de către domnul Relu Moraru. Astăzi se mai deschide doar de câteva ori pe săptămână şi este deservită de către un domn foarte cumsecade, domnul Lae, ginerele vechiului morar. Este cea mai sigură şi curată faină pe care am putea să o avem. Nu se adaugă «chimie». Ba mai mult, dacă duci grâu, mănânci pâine din făina rezultată. Privirea morarului în palmele sale spune totul despre dragoste şi pasiune pentru «pâinea noastră cea de toate zilele»”, afirmă Daniela Ogrean, fost locuitor al satului, în prezent stabilită la Timişoara.
 
Foto: Facebook/ Dana Ogrean

”Până în anul 1988, când a fost electrificată, moara a funcţionat cu un motor diesel într-un piston. Fiind un motor cu turaţie scăzută, în momentul exploziei, gazele erau direcţionate pe o ţeavă care în capăt avea un capac. Gazele de evacuare loveau cu viteză capacul şi se producea un «şuierat» care putea fi auzit din satele de pe dealurile din apropiere. Aşa ştia lumea de pe dealuri că «merge» moara de la Balomir”, spune Radu Badiu, fiul cel mic al morarului Relu Badiu.
 
Relu Moraru (în mijloc, în salopeta albită de făină), cel care a ţinut moara Balomir ”în viaţă”, într-o imagine de arhivă, cu alţi morari şi clienţi. Foto: Facebook/ Dana Ogrean
 
Astfel de mori, care să păstreze utilaje de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, sunt foarte rare în Transilvania. În zona Apusenilor morile foloseau apa ca sursă de energie. La şes au existat astfel de instalaţii care acum sunt conservate ca muzee.
 
Foto: Facebook/ Dana Ogrean


Citiţi şi:

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările