FOTO DOCUMENT „Pianta d’Alba Iulia“, cea mai veche imagine a oraşului şi Cetăţii medievale

Prima imagine cunoscută a Cetăţii medievale din Alba Iulia o datorăm unui  italian anonim şi este datată în 1687. Planul stampă ne înfăţişează oraşul şi incinta Cetăţii în linii generale, dar precise, susţin istoricii care au cercetat izvorul cartografic. Forma fortificaţiei este aceeaşi cu a castrului ridicat de romani aici, în anticul Apulum (Alba Iulia).

„Pianta d’ Alba Iulia“ ne aduce în faţă o Cetate în formă pătrată, cu două bastioane(lucrare de fortificaţie la  colţurile unei fortăreţe), ridicate, după 1613, în vremea principelui Gabriel Bethlen.

Cetatea cu porţi gemene

O descriere a acestor lucrări avem de la cronicarul Wolfang Bethlen. „Cetatea are un zid vechi de şase-şapte secole, zidit din ruinele fostului oraş Apulum. Împăratul Ferdinand începuse odinioară un şanţ în faţa zidului, pe care l-a continuat Gabriel Bethlen. Acesta a mai zidit la cele două colţuri ale cetăţii bastionare mari şi regulate umplute cu pământ. Cetatea are două porţi gemene. Una către răsărit, care priveşte spre Mureş şi spre râul Ampoi, având faţă de acesta 1.000 de paşi. Se numeşte poarta Sfântului Gheorghe, întărită cu o barbacană. Cealaltă poartă priveşte spre apus şi spre oraş şi poartă numele Sfântului Mihail, având un interval faţă de dealul viilor tot de 1.000 de paşi“, notează cronicarul.

În planul-stampă de la 1687, porţile la care face referire cronicarul mai sus „sunt marcate într-un

 fel pe care-l cunoaştem numai din acest cartografic“, apreciază istoricul Gheorghe Anghel. Pe laturile de sud, vest şi nord apare reprezentat un şanţ de apărare. Era traversat de trei poduri prin care se asigura legătura cu exteriorul. „Primul pod se afla în faţa porţii Sfântului Mihail, spre oraş; altul pe aceeaşi latură, mai la sud, în dreptul Bisericii-Catedrale, iar al treilea pe latura de sud, în dreptul Palatului Princiar. Ultimele două deserveau doar Palatul Princiar“, susţine istoricul Gheorghe Anghel.

Pe planul-stampă, în interiorul Cetăţii figurează  Catedrala Romano-Catolică şi Palatul care i-a găzduit pe principii Transilvaniei.  Timp de 17 decenii, între 1541-1711, Alba Iulia a fost capitala Principatului autonom al Transilvaniei.  Pe „Pianta d’ Alba Iulia“ mai apar, cel mai probabil, Palatul Apor, casa Bethlen şi casa oaspeţilor saşi.

„Ceea ce trezeşte un interes deosebit este forma pătrată a Cetăţii, care, evident, era aceea a castrului roman, cât şi sistemul de porţi flancate de câte două turnuri interioare, ce erau tot din epoca romană. Erau plasate pe centrul laturilor, pe poarta praetoria la est şi decumana la vest“, concluzionează istoricul.

Planul lui Visconti din 1711

La 24 de ani după „Pianta d’ Alba Iulia“  a fost întocmit, potrivit istoricului citat, cel mai important plan topografic care ne permite cunoaşterea oraşului şi Cetăţii Alba Iulia. Documentul topografic, realizat în 1711, poartă semnătura  italianului  Giovani Morando Visconti. Fortificaţia este reprezentată tot sub forma unui patrulater, flancată în colţuri de două bastioane. Porţile sunt altfel marcate decât în planul din 1687: Sfântul Mihail, spre oraş, este marcată sub forma literei M, iar Sfântul Gheorghe în forma literei U. „Acest lucru înseamnă că sistemul porţilor a fost modificat în cele trei decenii care s-au scurs de laun plan la altul“, subliniază Gheorghe Anghel.

În planul lui Visconti sunt bine conturate clădirile din interiorul Cetăţii: Palatul princiar cu cele trei curţi interioare, Catedrala şi o construcţie care le înconjura pe cele două-Kenderwar. Pentru ultima, arhitectul dă următoarea explicaţie „linie de fortificaţie executată pentru apărarea magazinelor din Palat“.

Dintre clădirile care populau Cetatea medievală Alba Iulia se mai păstrează cele două bastioane ridicate între 1618-1628, în vremea Principelui Gabriel Bethlen, în colţurile de sud-est şi sud-vest. Tot din fortificaţia medievală au mai rămas zidurile de piatră pe latura de sud, dar şi ancadramentele porţilor secundare. Pe latura de nord, în peretele palatului Apor se află o poartă marcată în exterior de un ancaframent, iar pe latura de sud mai pot fi văzute ancadramentele unuei porţi ce deservea Palatul Princiar.

1686, Cetatea este predată habsburgilor

Din 1686, Cetatea este predată habsburgilor. Este momentul în care clădiri emblematice ale fostei capitale a Transilvaniei, precum Palatul Princiar, Colegiul Academic, vor fi transformate în cazărmi şi depozite militare. Tot austriecii vor ridica la Alba Iulia, între 1715-1738, cea mai importantă fortificaţie bastionară din Transilvania. După 298 de ani de la începutul lucrărilor de construcţie, Cetatea pe care o vedem şi astăzi la Alba Iulia rămâne un mare monument de arhitectură militară, unică în România.(Articol scris de NICU NEAG)