Dispută pentru moşie în urmă cu 558 de ani, în cel mai vechi document de la Arhivele Naţionale Alba

Dispută pentru moşie în urmă cu 558 de ani, în cel mai vechi document de la Arhivele Naţionale Alba

Documentul este păstrat la Arhivele Naţionale Alba

Cel mai vechi document existent în cei 8,2 kilometri de arhivă la Arhivele Naţionale din Alba Iulia este datat 17 octombrie 1455. Personajele principale la care se face referire în text îşi dispută o moşie din fostul comitat Turda.

Ştiri pe aceeaşi temă

Documentul emis în urmă cu 558 de ani se păstrează într-un fond numit Haller. Potrivit istoricului Cosmin Popa-Gorjanu de la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, scrisul în limba latină este pe alocuri şters şi ilizibil, motiv pentru care este dificil de întregit „literă cu literă“.
 
Mărul discordiei: un sfert din moşia Agrişul de sus
 
Actul este în esenţă o hotărâre a vicevoievozilor Transilvaniei, prin care s-a fixat data de 13 ianuarie 1456 pentru prezentarea unei scrisori de zălogire, termen similar cu cele din zilele noastre de „amanetare“, „garanţie“. În discuţie era un sfert din posesiunea Agrişul de sus (FelsewEgres), din fostul comitat Turda.
 
„Posesiunea fusese zălogită de către un anume Ladislau cel mic de Pethlend lui Ioan fiul lui Toma de Agriş. Cel de pe urmă a arătat în chip de protest înaintea vicevoievozilor că i se cuvine acel sfert de posesiune în virtutea scrisorii de zălogire, solicitând de la un Ioan fiul lui Anton eliberarea acelei moşii. La rândul său Ioan fiul lui Anton a cerut de la vicevoievozii Transilvaniei, Gheorghe, fiul lui Ricalf, de Tărcaia şi Bronislav acordarea unui soroc pentru examinarea scrisorii de zălogire invocate“, se arată în actul de acum 558 de ani, potrivit lui Cosmin Popa-Gorjanu, cel care a tradus documentul redactat în limba latină.  
 
Certificatul de deces al „Crăişorului“ munţilor
 
La Arhivele Nationale Alba pot fi cercetate  şi alte documente de mare importanţă pentru istoria Romaniei. Printre ele certificatul de deces al eroului naţional Avram Iancu, unul dintre conducătorii Revolutiei de la 1848 din Transilvania. Documentul este de fapt o datare din perioada 29 august - 1 septembrie 1872, consemnată în „Protocolul Morţilor“,  al Parohiei Ortodoxe Române Vidra de Sus. Actul a fost scris de preotul local Vasile Gomboşiu, care consemna decesul lui Avram Iancu pe 29 august 1872, iar înmormantarea în 1 septembrie 1872. 
 
La numarul curent 42 din respectivul protocol, preotul a notat la numele celui decedat „Avram Iancu, Eroul Românilor", care la data decesului avea 44 de ani si era „june". Vasile Gomboşiu a specificat că decedatul a fost împărtăşit, iar moartea a fost „firească". Preotul a precizat şi locul în care a fost înmormântat trupul lui Avram Iancu: Biserica din Ţebea. Un document de mare valoare este un bilet de liberă trecere, emis de „generalul Avram Iancu, pentru Ioan Lemeni, dregător împărătesc, pentru a putea să meargă la Zlatna". Potrivit directorului instituţiei, Dana Zecheru, documentul datează din anul revoluţionar 1848. De asemenea, aici există şi o gravură reprezentandu-l „Crăişorul“ munţilor în uniformă militară de general maghiar, aflat călare în fruntea oştirilor sale.
 
Un alt înscris important este „Raportul lui Tiron Dragos", arhidiaconul greco-catolic al districtului Alba Iulia, înaintat pe 15 februarie 1785 episcopului greco-catolic Ioan Bob din Blaj. Ultimul era înştiinţat că unul dintre fruntaşii Răscoalei de la 1784-1785, Crişan, s-a sinucis în închisoarea din Cetatea ridicată de austrieci la Alba Iulia. Tot la Arhivele din Alba Iulia pot fi cercetate  o „scrisoare a Societăţii Academice Romane“ adresată lui Timotei Cipariu despre tipărirea Tratatului de gramatică a limbii romane, şi „Manifestul tinerimii române“.  Documentul intitulat „Popor Român!" îi îndemna pe români să vină la Cluj pentru a fi alături de cei judecaţi în procesul „Memorandumului". Astfel de documente pot fi cercetate la sala de studiu a instituţiei doar în copie, din raţiuni de siguranţă. 
 
Cel mai vechi document în limba română anunţa invazia turcilor
 
La Câmpulung-Muscel, vechea capitală a Ţării Româneşti, a fost redactat in anul 1521 primul document scris în limba română: „Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung“. Actul conţine un secret de mare importanţă. Judele Braşovului este prevenit despre o invazie a turcilor asupra Ardealului şi Ţării Româneşti, ce tocmai se pregătea la sudul Dunării.
 
Potrivit cercetătorilor, limba  română din document este foarte puţin deosebită de cea vorbită astăzi. Expresivitatea limbii române în „Scrisoarea lui Neacşu“ este datorată şi elementelor latine. Fondul latin, arată lingviştii care se ocupă cu statistica, reprezintă 92,31%, cu o frecvenţă absolută de 89,47%. (Text scris de Nicu Neag)

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările