Cardinalul Lucian Mureşan: "Numirea mea onorează întreaga naţiune română" FOTO

Lucian Mureşan, Cardinal al Bisericii Catolice

Arhiepiscopul Major Lucian Mureşan, Mitropolit al Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma, este, de sâmbătă, Cardinal. Numirea acestuia vine după o viaţă întreagă pusă în slujba credincioşilor greco-catolici din România, care i-a adus opresiunea regimului comunist.

„Numirea din partea Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea de a fi cardinal al Sfintei Biserici Catolice, onorează Biserica Catolică din România, în mod cu totul deosebit Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, precum şi întreaga naţiune română. Această demnitate reprezintă un semn al recunoaşterii importanţei Bisericii Române Unite şi a rolului ei în formarea conştiinţei naţionale şi în promovarea valorilor creştine în sânul neamului nostru”, a declarat pentru Adevărul, Preafericitul Lucian Mureşan.

„Cu toată prigoana, nu am renunţat la visul de a deveni preot”

Noul Cardinal român al Bisericii Catolice s-a născut în urmă cu 80 de ani în comuna Ferneziu, astăzi cartier al municipiului Baia Mare. A fost al zecelea din cei 12 copii ai familiei Mureşan. A simţit opresiunea securităţii comuniste încă din perioada satisfacerii stagiului miliar. Fiind considerat indezirabil, a fost transferat de la aviaţie la detaşamentul de muncă de la Bicaz, la construcţia primei hidrocentrale din ţară.

În anul 1955 a fost primit de Episcopul Márton Áron, alături de alţi patru tineri greco-catolici, la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba Iulia. A fost exmatriculat prin ordin al Departamenului Cultelor în anul al IV-lea de studii fără nicio explicaţie, dar şi-a continuat studiile în clandestinitate şi a reuşit să susţină şi examenul de licenţă.

Click pe poză pentru galerie foto de la crearea noilor cardinali

“După ce în anul IV de studii la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba Iulia, aveam să fiu convocat de către rectorul institutului, comunicându-mi-se că sunt exmatriculat de către Departamentul Cultelor şi că în timp de 24 de ore eram obligat să părăsesc nu numai Institutul, ci şi oraşul, această exmatriculare a coincis pentru mine cu începutul persecuţiei şi cu urmărirea de către Securitate. După un an de încercări, în care mi se refuza peste tot angajarea  pe motiv că am fost teolog catolic, am reuşit să mă încadrez ca muncitor necalificat în cariera de piatră Limpedea din Ferneziu, unde am lucrat aproape 10 ani. Cu toată prigoana, şi în ciuda intimidărilor şi a ameninţărilor nu am renunţat la visul de a deveni preot, continuându-mi studiile în clandestinitate, cu profesorii rămaşi în libertate de la fostele Academii Teologice Greco-Catolice. Visul de a fi preot mi se va împlini pe 19 decembrie 1964, când, după eliberarea episcopilor din închisori prin decretul de graţiere din 1964, aveam să fiu hirotonit preot de către Episcopul auxiliar al Maramureşului, Dr. Ioan Dragomir. În toate situaţiile şi conjuncturile din viaţa mea, plăcute sau mai puţin plăcute, L-am binecuvântat pe Domnul; în toţi cei pe care i-am întâlnit, am descoperit intr-un fel sau în altul, prezenţa Sa mântuitoare”, rememorează Lucian Mureşan perioada cea mai dificilă din viaţa sa.

Pastoraţie în clandestinitate

În 1970, Lucian Mureşan s-a angajat la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, în cadrul Consiliului Judeţean Maramureş, unde a lucrat 20 de ani, până la pensionare, în iunie 1990. A lucrat aici ca tehnician normator, având sarcina de a împărţi atribuţiile muncitorilor pe teren. 

„După hirotonirea întru preoţie din 19 decembrie 1964, prin punerea mâinilor Episcopului Maramureşului Dr. Ioan Dragomir, mi-am început pastoraţia în clandestinitate, cu predilecţie spre tineret şi spre cei ce doreau să devină preoţi. Noaptea, vizitam parohiile, celebram nocturn Sf. Taine în casele credincioşilor noştri, îi îndemnam pe toţi să rămână tari în credinţă şi încredinţaţi că va veni şi ceasul eliberării Bisericii noastre Române Unite. Din însărcinarea IPSS Alexandru Todea, am fost numit la 25 aprilie 1985, după trecerea la Tatăl a episcopului Ioan Dragomir, în funcţia de Ordinarius provizoriu al Eparhiei de Maramureş, funcţie în care mă găseam în timpul evenimentelor din decembrie 1989, şi de unde am fost numit ca Episcop de Maramureş în luna martie a anului 1990. Clandestinitatea, persecuţia, a făcut parte dintotdeauna din istoria Bisericii lui Cristos. Mulţumesc Domnului că ne-a învrednicit să fim şi noi părtaşi Cireneului, ducând povara crucii Mantuitorului în toţi aceşti ani”, a mai declarat noul Cardinal al Bisericii Catolice.

„Este povară în adevăratul sens al cuvântului”

Ascensiunea în cariera teologică a venit de la sine şi a culminat în anul 1990, când a fost consacrat Episcop la Maramureşului. În 1994 a fost numit de către Papa Ioan Paul al II-lea Arhiepiscop al Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. În 2005 a fost ridicat de Papa Benedict al XVI-lea la demnitatea de Arhiepiscop Major. 

“Este povară în adevăratul sens al cuvântului, pentru oricine, oricine ar fi fost numit de către Sfântul Părinte – desigur, la inspiraţia de Sus. Cât mă priveşte personal, niciodată nu am putut să gândesc aşa ceva, dar nici acum nu realizez în suficientă măsură că am fost găsit de către Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea să îmbrăţişez această cruce. Dar din respectul pe care l-am avut de mic copil şi toată vremea vieţii mele faţă de Biserica lui Cristos, şi în mod particular faţă de Biserica în care Domnul a hotărât să vin la viaţă, într-o familie de doisprezece copii, realizez ce mare dar din partea Proniei Cereşti este acesta, mai întâi pentru Biserica martirizată, Biserica Greco-Catolică, care, este ştiut, în 1948 cu brutalitate a fost suprimată, arestaţi fiind toţi Episcopii în viaţă, şi dintre aceştia, în cea mai mare parte, şi-au găsit sfârşitul în temniţele cele mai grele din România”, a spus Lucian Mureşan pentru Radio Vatican cu o zi înainte de a fi creat Cardinal.