Alba: Valeria Dumitru croşetează, brodează şi ţese din copilărie

Valeria Dumitru trăieşte la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Alba Iulia şi a impresionat de-a lungul timpului multă lume cu pasiunea ei pentru brodat, croşetat şi ţesut.

Profil:
Data şi locul naşterii: 2 februarie 1938, Straja, Alba
Studii: Şcoala primară din Berghin
Familie: văduvă

Valeria Dumitru a crescut muncind pământul, iar astăzi se regăseşte în lucrul manual. A mers la şcoală doar patru ani după care părinţii au dus-o la munca câmpului. Atunci când nu muncea pământul Valeria era acasă sau la şezătoare învăţând să croşeteze şi să teasă.  „La vremea aceea munca era mai importantă decât şcoala. Mama mă punea când veneam de la câmp să torc, să croşetez, să ţes. Era o lecţie obligatorie pentru o tânără la acea vreme“, a povestit femeia.

La 15 ani a ales să meargă servitoare la o familie înstărită din Alba Iulia unde avea grijă de un copil şi de grădină. A părăsit viaţa de la oraş şase ani mai târziu. În tot acest timp a fost crescută de bunici pentru că părinţii erau plecaţi să muncească la Bucureşti. „Mama se angajase ca servitoare, iar tata muncitor ca să poată câştiga mai mulţi bani“, şi-a amintit tanti Valeria, cum îi spun apropiaţii.

După ce s-a întors în satul natal s-a căsătorit. A plecat de acasă cu o zestre de valoare la acea vreme. „Cearceafuri, feţe de masă, prosoape, veste, mileuri toate făcute de mine şi de mama erau zestrea cu care am plecat de acasă“, a spus femeia. După căsătorie s-a angajat la o interprindere din Alba Iulia unde a lucrat 22 ani. „În tot acest timp acul şi aţa nu mi-au căzut din mâini. Am lucrat mult pentru că mi-a plăcut să le ofer şi celor de lângă mine“, a spus Valeria Dumitru. Nu s-a gândit niciodată să-şi vândă munca, iar soarta a făcut că nici copiii să nu-i supravieţuiască, motiv pentru care a oferit cât a putut prietenilor şi vecinilor.

Cu ce vă umpleţi timpul la Căminul pentru Persoane Vârstnice?
D.V.: „Sunt aici de doi ani pentru că am rămas singură şi fără posibilităţi de a mă întreţine. Norocul meu a fost că ştiu să lucrez lucru manual: să croşetez, să fac broderii, să fac dantelă şi mileuri. Poate ar trebui să îi mulţumesc şi mamei care m-a învăţat şi obligat să fac această muncă pentru că acum la bătrâneţe timpul trece altfel. Am făcut de toate, dar cel mai mult îmi place să croşetez“.

De unde vă procuraţi aţa şi cât lucraţi la ceea ce faceţi?
D.V.: „Merg în magazinele ieftine sau de mâna a doua de unde cumpăr pluovere pe care apoi le spăl şi le desfac. Din aţă fac ceea ce îmi doresc: veste, ciorapi, pluovere, fuste, orice am nevoie sau ce consider că aş putea oferi vreodată cuiva. Lucrez de la câteva zile la câteva săptămâni, depinde de cum mă simt“.