VIDEO Prietenie cu tigrii din Thailanda! La Kanchanaburi, temutele felinele se comportă ca nişte animale de companie

Animal Planet, celebra televiziune care transmite documentare despre animale, consideră că tigrii sunt cele mai iubite animale de pe planetă. Nu e părerea realizatorilor americani, care-şi au cartierul general în Maryland, ci e concluzia unui studiu făcut împreună cu BBC în 73 de ţări.

Aşa a reieşit că tigrii sunt, pe plan mondial, mai iubiţi decât câinii şi caii, animale mult mai apropiate omului. Iubiţi, admiraţi, dar temuţi.N-am auzit pe nimeni să spună ca are prieten vreun tigru şi nici că împarte apartamentul ori curtea cu el, iar de călărit nici atât. Tocmai de aceea tentaţia de a vedea locul în care tigrul e prietenul declarat al omului a fost mare. Mai ales că din Bangkok şi până la Kanchanburi nu sunt decât vreo 200 de kilometri.„Templul Tigrilor“, unde poţi ţine felinele în braţe, reprezintă una dintre atracţiile de top ale Thailandei. Odată aflat în îndepărtata ţara asiatică, nu e deloc greu de ajuns acolo. Agenţiile de turism aflate la fiecare colţ de stradă gem de oferte cu excursii.
 

15 EURO, EXCURSIA DIN BANGKOK

Preţul e destul de mic, în jur de 600 de bahti (15 euro). Pachetul include şi alte două obiective turistice: o piaţă plutitoare şi o vizită la podul Kwai. Cel mai bine e să apelaţi la o agenţie de pe Khao San Road, pitoreasca zonă a Bangkokului. Eu l-am luat pe Mister Thai, un asiatic, mic dar vioi, care avea biroul la parterul hotelului Rambutrri Inn, unul dintre cele mai căutate hoteluri din oraş, deoarece oferă condiţii bune la preţuri mici.Mister Thai seamănă destul de bine cu Chow, nebunul din filmul „Marea mahmureală“. Am trecut zâmbind peste faptul că omul mi-a repetat întruna că am faţă de ungur şi că el e sigur că sunt din Ungaria. Degeaba i-am zis de România, habar n-avea de Hagi, Nadia, Năstase, ştia doar de Dracula, dar o ţinea una şi bună că Dracula e ungur. Ca şi mine!În fine, i-am plătit lui Mr. Thai toată excursia, că aşa e regula, mi-a tăiat o chitanţă cât o foaie A4 şi a rămas ca a doua zi să vină microbuzul să mă „pescuiască“ de la hotelul la care stăteam. Evident, undeva în zonă, pentru că altfel ar fi trebuit să vin eu la un loc de întâlnire, aproape de bază.

ATENŢIE LA OFERTELE UMFLATE ARTIFICIAL!

Precizare: thailandezii sunt oameni foarte deschişi, veseli, dar să nu vă închipuiţi vreodată că lasă vreun sfanţ de la ei sau că ies în pierdere cu vreun cent. Ba din contră, dacă nu eşti atent şi informat, „te curăţă“ cu o agilitate demnă de invidiat.Ca exemplu, excursia pentru care am plătit 600 de bahţi mi-a fost recomandată de câţiva şoferi thailandezi ca fiind de nerefuzat la preţul de 3.000 de bahţi. Motivul? „Alea de 600 de bahţi sunt la negru. Trebuie să iei una de la Oficiul Naţional de Turism“, sună recomandarea lor către agenţiile cu care au „blatul“.  Aşadar, dimineaţa, la 6.45, m-am postat în faţa hotelului, râcâit, recunosc, de întrebarea: „Vine microbuzul sau m-a ars Mr. Thai de nişte bani?“. Temerile s-au risipit în scurt timp. Maşina a venit, am urcat, a mai pescuit nişte turişti de pe drum şi într-o jumătate de oră intram pe autostrada care iese din Bangkok, în direcţia Myanmar, ţara vecină.

NAVIGÂND PRIN MLAŞTINI

Prima oprire a fost la vreo 80 de kilometri de mers, la piaţa plutitoare. Arată exact
ca-n filmele cu Rambo, în care Sylvester Stallone îi fugăreşte şi-i bate pe toţi şi pe apă, şi pe uscat. Doar că are poleială turistică, subţire totuşi calitativ.Concret, şapte-opt inşi urcă într-o luntre manevrată de un localnic cu ajutorul unei cârme şi împinsă de la spate de un motoraş şi navighează puţin pe nişte canale. Apa e de o mizerie desăvârşită, ar infecta şi penicilina, iar când creşte ambiţia „pilotului“ de a demonstra cât de priceput e să ia curbele în regim de viteză, câţiva stropi îţi sar pe faţă şi pe haine. După ce se termină slalomul de prezentare începe plimbarea propriu-zisă, care se face cu alte bărcuţe, de data asta fără motor, ci cu vâsle, multe dintre ele conduse de femei.

CUMPĂRĂTURI PE APĂ

Ideea pieţei plutitoare e că poţi veni de acasă cu barca şi-ţi poţi face cumpărăturile fără să te dai jos, luând cele necesare din alte bărci sau de la mal, de la tarabele localnicilor. E un soi de bazar în care găseşti fructe, legume, orez, mirodenii, suvenire, prezervative, lanţuri, tricouri, magneţi, evantaie şi multe altele.

Interesant, să zicem fascinant, dar consider că e genul de experienţă care nu merită repetată. Singurul avantaj al acestui prim episod al excursiei mi s-a părut că la doar 5 minute de mers cu maşina de piaţă e o fermă de elefanţi, unde poţi să te plimbi cu blândele pachiderme. Dacă doriţi să faceţi asta, solicitaţi şoferului să vă ducă acolo. O va face gratis. Călăritul animalelor nu e însă gratis, costă 400 de bahţi (10 euro) şi include două tururi dintr-un circuit care cuprinde nişte cărări de pădurice, dar şi o mlaştină în care elefanţii intră până aproape de gât. În mijlocul acesteia „şoferul“ se va opri şi în timp ce tu stai încordat ca nu cumva animalul să facă vreo mişcare greşită şi să te arunce peste bord, el va scoate din buzunar o cutiuţă cu cercei şi inele de fildeş pe care visează să şi le vândă.

Preţul e pe măsura peisajului în care ţi se oferă marfa, dar refuzul nu înseamnă că acolo se termină călătoria ta. Trebuie să ajungi la mal ca să primeşti pozele profesionale făcute de nişte puşti cocoţaţi prin copaci, care costă 200 de bahţi (5 euro) şi reprezintă o amintire plăcută. Nu eşti obligat să le iei, thailandezii doar încearcă să scoată nişte bani, dar la astfel de obiective turistice nu sunt nici pe departe agresivi. Nu trag de tine şi nu-şi schimbă comportamentul dacă-i refuzi politicos. Odată terminată treaba cu piaţa plutitoare şi elefanţii, urmează a doua etapă, „Templul Tigrilor“, în fapt, ţinta principală a excursiei. Până acolo, e timp de un prânz, care intră în preţul pachetului, nici  prea-prea, nici foarte-foarte: orez, legume, omletă, un pic de carne, apă plată, ca să te răcoreşti puţin, şi aia e.

„Templul Tigrilor“ e un parc întins pe câteva hectare. A apărut în 1999, când nişte călugări budişti au luat în îngrijire doi tigrişori, care rămăseseră fără mamă. În timp, tot mai mulţi tigri-pui scăpaţi de braconieri au ajuns aici, la maturitate s-au împerecheat, iar acum în templu sunt în jur de 100 de tigri, hrăniţi şi îngrijiţi de călugări.

POZE CU TIGRUL ÎN BRAŢE

Intrarea costă tot 600 de bahţi (15 euro), cât toată excursia, şi se face sub forma unor bileţele pe care îţi treci numele şi adresa de mail, pentru a intra în baza de date şi a te regăsi între cei care au donat bani pentru acest proiect. Peisajul e genial. În faţa casei de bilete am găsit două capre, pe lângă care trebuie să te strecori ca să-ţi iei tichetul. Apoi, parcul mai cuprinde tot felul de copitate, de la vaci şi antilope la bivoli, porci, vreo doi urşi încarceraţi, nişte păsări, ponei parcă şi, sincer, nu mai ţin minte.

Evident, punctul forte este un canion plin cu tigri, vreo 15 la număr, în care turiştii intră şi se pozează. Animalele sunt legate cu un lanţ de gât şi supravegheate de voluntari şi călugări. Intrarea se face pe rând, iar fotografiile ţi le fac voluntarii. Niciodată, turistul nu va sta în faţa unui tigru, deoarece aceste animale atacă doar din spate. Există două feluri de poze, poze obişnuite şi poze mai spectaculoase, de genul celor cu capul tigrului în braţe. Diferenţa dintre ele e de 500 de bahţi (12,5 euro). Oricât de zmeu te a-i da şi oricât de mult te-ai baza pe faptul că nimeni n-a fost omorât în templu, apropierea de ditamai felina îţi taie respiraţia. Singura recomandare e ca atunci când pui mâna pe el să o pui hotărât, nu să-l mângâi ca pe o pisică, deoarece rişti să-l gâdili. Animalele par într-o stare de semi-conştienţă, dar garantat sunt vii. Respiră ca şi cum ar dormi şi dau din când în când din coadă.

N-am stârnit nicio felină să văd cum ar reacţiona, dar asociaţiile pentru protecţia animalelor spun că tigrii lângă care faci poze sunt sedaţi şi condamnă cu desăvârşire acest aspect. Călugării se apară, spunând că e ruşinoasă această acuzaţie. Ei susţin că tigrii de aici sunt obişnuiţi de mici cu oamenii, cresc printre oameni, sunt hrăniţi doar cu carne fiartă, pentru a nu simţi miros de vânat, plus că sunt aduşi la pozat doar după orele amiezii, după ce sunt îndopaţi şi alergaţi bine, ca să fie epuizaţi. Mai mult, în apărarea lor argumentează şi cu faptul că tigrii sunt animale nocturne şi că omul nu este privit ca o hrană de aceste feline, care ar prefera alt fel de carne decât cea a noastră.

UN ZOO COMERCIAL

N-aş putea spune care variantă e adevărată şi din punct de vedere turistic contează mai puţin. Templul e singurul loc din lumea asta în care poţi pune mâna pe un tigru ca pe un câine blând. Cine vrea altă variantă n-are decât să ia la pas jungla Asiei îndepărtate, să caute vreun tigru bengalez şi să-l roage să stea la o poză-două cu el.

Templul are şi programe speciale. Pentru bani în plus poţi sta o zi întreagă acolo, să participi la hrănitul tigrilor, la bălăcirea lor, poţi să-i plimbi în lanţ şi să faci mii de fotografii cu ei. Un bilet all-inclusive costă cam 100 de euro. Exceptând canionul principal, unde să zicem că e studioul foto, cu cei mai mulţi tigri, în parc mai găseşti câte un călugăr trăgând după el un tigrişor zvăpăiat, „fiert“ să rupă lanţul. Şi aceştia sunt disponibili la poze. Trebuie doar puţină atenţie pentru că nici micuţii nu-s cu pedichiura făcută şi zgârie puternic.

Un tur obişnuit nu ţine mai mult de o oră, dar cei care-şi închipuie că „Templul Tigrilor“ e ceva sacru, desprins din vechile legende budiste, se înşală amarnic. E un zoo, să-i zicem mai aparte, clădit şi sprijinit pe tentaţia a milioane de oameni dornici să supună din atingeri şi priviri o specie de animal, în mod normal
intangibilă.

ULTIMA HALTĂ: PODUL PESTE RÂUL KWAI

La întoarcerea spre Bangkok, se mai face o oprire la podul peste râul Kwai, a cărui construcţie a fost ecranizată la Hollywood în 1957. E podul construit de prizonierii britanici din Myanmar, ţinuţi în lagăr de japonezi în 1943, un pod încărcat de istorie şi care a făcut mii de victime omeneşti.

Podul este folosit pentru circulaţia feroviară, iar în apropierea staţiei se află un muzeu pentru a cărui vizitare se plăteşte separat. Tot în zonă funcţionează şi un bazar, cu tot felul de suveniruri. Revenirea în capitala Thailandei se face spre seară, întreaga excursie durând în jur de 12 ore.

NU PUNEŢI MÂNA PE CAPUL MICUŢILOR BUDIŞTI!

În „Templul Tigrilor“ se întâlnesc adesea grupuri de călugări budişti. Locuiesc acolo şi se ocupă de îngrijirea tigrilor. Printre ei se numără şi copii, puştii asiatici raşi în cap şi îmbrăcaţi cu straie tradiţionale fiind extrem de simpatici. Oricât de mare ar fi tentaţia, nu mângâiaţi pe cap un astfel de copil, deoarece e ofensa maximă ce i se poate aduce. În rest, micuţii sunt deschişi la orice solicitare de a face fotografii.

Sfaturi turistice
 În Thailanda e o căldură sufocantă aproape tot timpul anului, aşa că ar trebui să aveţi mereu o sticlă cu apă la îndemână. La 0,5 litri, ea costă 1 baht.

Un disconfort poate veni şi din faptul că toate microbuzele au aer condiţionat, pe care şoferul îl ţine pe maximum 20 de grade, de-ţi clănţăne dinţii în gură.

Pentru amatorii de shopping, orice se negociază. Vânzătorii pun adesea un preţ de trei ori mare faţă de ce vor accepta la final.

La „Templul Tigrilor“ există restricţii de îmbrăcăminte adresate femeilor. Acestea trebuie să aibă bluze şi pantaloni lungi şi să nu fie îmbrăcate în culori stridente precum portocaliu ori roz, deoarece ar atrage privirile călugărilor asupra lor, ceea ce contravine orientării lor religioase.

 Pentru mai multe informaţii despre programele şi ofertele Templului, accesaţi tigertemplethailand.com

Vinul de tigru valorează o avere

În Asia se găsesc tot felul de medicamente despre care se spune că au legături cu tigrii. Oferta e largă, de la alifii analgezice şi licori afrodisiace, până la renumitul „vin de tigru“. Acesta este o băutură care conţine oase de tigru ţinute la macerat şi costă incredibil de mult. O sticlă se vinde la negru, pentru că produsul e interzis, cu 250 de euro, iar un vin de colecţie costă şi 800 de euro. Principala cauză a braconajului asupra acestei specii este valoarea oaselor, care se vând foarte bine pe pe piaţa neagră. În mitologia popoarelor asiatice, tigrul reprezintă puterea, iar cine bea astfel de vin va deveni mult mai puternic. Teoria a fost contrazisă de specialişti, care consideră că această practică are cel mult efect de placebo.