REPORTAJ Lavazza, Fiat, Vermut şi multă istorie! Torino, oraşul Bătrânei Doamne, nu înseamnă doar Juventus

REPORTAJ Lavazza, Fiat, Vermut şi multă istorie! Torino, oraşul Bătrânei Doamne, nu înseamnă doar Juventus

Imagine panoramica din Torino

Al patrulea cel mai mare oraş al Italiei prezintă poveşti de istorie, cultură, artă şi gastronomie, care îl fac o destinaţie reuşită de city-break în orice anotimp al anului.

Ştiri pe aceeaşi temă


Nu e monden ca Milano, nici încărcat de istorie precum Roma, n-are farmecul napoletan sau eleganţa Florenţei, însă Torino nu e nici pe departe o destinaţie pe care să o treci cu vederea. Ba din contră, e un oraş în care poţi vedea multe şi de toate, fără a fi călcat pe picioare de valuri de turişti, în care poţi vizita şi deopotrivă te poţi odihni, iar dacă eşti fascinat de munte şi pasionat de sporturile de iarnă, Alpii italieni cu ale lor culmi semeţe, care se văd chiar din oraş, pot fi un atu în plus în programarea unui city-break aici.

Torino s-a consacrat în secolul XX ca un puternic centru industrial al Italiei, graţie fabricii de automobile Fiat, înfiinţată de familia Agnielli în 1899, dar de-a lungul istoriei a avut un cuvânt important de spus în definirea Italiei, ca una dintre cele mai importante ţări europene. La Torino a avut cartierul general puternica dinastie de Savoy, care a vrut un oraş rival cu Paris sau Viena. Apoi, după ocupaţia franceză a lui Napoleon, între anii 1798-1814, Torino a devenit centrul mişcării de unire a Italiei, într-o perioadă cunoscută sub numele de Risorgimento. După ce s-a reuşit asta, Torino a fost capitala Regatului Italian între 1861 şi 1865, când din Piemonte se dădea ora exactă în toată peninsula. După numai patru ani însă, capitala a fost mutată pentru scurt timp la Florenţa şi finalmente la Roma, în 1870. Pierderea importanţei politico-administrative a fost o lovitură dură pentru oraş, care a trebuit să se reinventeze ca centru manufacturier şi industrial.

Dincolo de asta şi de renumele de oraş muncitoresc, Torino e un centru elegant, care te poate fascina prin muzee, catedrale şi piaţete elegante, care oferă alternative de shopping, un important centru gastronomic italian şi, nu în ultimul rând, e casa marelui Juve, una dintre cele mai importante echipe de fotbal din lume.

Mole Antonelliana, clădirea simbol a oraşului

Toate ghidurile turistice recomandă, pentru început, o vizită la Mole Antonelliana, clădirea-simbol din Torino, cu turnul său care iese în evidenţă de pe orice culme a oraşului. Iniţial, ea fusese proiectată să fie o sinagoga, dar acum găzduieşte Muzeul Cinematografiei (6,50 euro - intrarea), iar pentru alţi 4,50 euro poţi urca până în vârf ca să ai parte de o panorama a oraşului. Călătoria spre vârf în liftul de sticlă este o experienţă aparte, deoarece oferă o privire ameţitoare spre Muzeul Naţional de Cinematografie, care ocupă interiorul clădirii. Există însă şi alte locuri de unde Torino poate fi văzut de sus, fără a plăti niciun ban, aşa că nu e musai să folosiţi această variantă. Denumirea de Mole Antonelliana provine de la numele arhitectului Alessandro Antonelli şi de la ”mole”, care în italiană însemnă o ”ceva” de proporţii monumentale.

În topul obiectivelor de vizitat, după impunătoarea Mole Antonelliana, şi deloc departe de aceasta, se află Catedrala Sf. Ioan (San Giovanni Battista), primul exemplu de arhitectură renascentistă din Torino, construită între 1492 şi 1498. E locul unde se află “Giulgiul din Torino”, o pânză de in despre care tradiţia creştină spune că ar fi fost purtată de Isus în timpul crucificarii. Giulgiul a fost furat de cavalerii cruciaţi din Constantinopole în 1204, iar din 1758 se află la Torino. Catedrala este un loc unde anual vin sute de mii de pelerini să se închine, astfel că e posibil să fie aglomerat în anumite momente.

Toate drumurile duc în centru

San Giovanni Battista este foarte aproape de centrul oraşului, unde sunt concentrate mai toate toate punctele principale de atracţie, incluzând Palatul Regal, care a fost casa familiei de Savoy, şi care acum este parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, Palazzo Madama si Palazzo Carignano, eleganta Piazza San Carto, cea mai frumoasă piaţă din oraş şi Palazzo dell'Acaademia delle Scienze, un palat din secolul al XVII-lea proiectat de Guarini, care găzduieşte principalele muzee ale orasului: Galleria Sabauda şi Muzeo Egizio. Poate nu vă aşteptaţi, dar la Torino se află un muzeu egiptean (Muzeo Egizio -7,5 euro intrarea), care are colecţii comparabile cu cele de la Londra şi Cairo.
Nici amatorii de shopping nu vor fi dezamăgiţi, deoarece Torino este străpuns de două artere comerciale bogate în oferte. Via Garibaldi are magazine cu preţuri accesibile tutoror, în vreme ce Via Roma se adresează celor mai cu dare de mână, găzduind magazine de firmă cu vitrine ademenitoare dar şi preţuri pe măsură. Cele două se întâlnesc în Piazza Castello, cea mai mare din oraş.

Muzeul Naţional de Automobile merită vizitat

De pe lista e must-see a oraşului piemontez nu trebuie să lipsească casa istoriei automobilistice italiene, adică Muzeul Naţional de Automobile, care prezintă un periplu cuprinzător al dezvoltării autovehiculului, acordând o atenţie deosebită producătorilor de autoturisme de la Torino, dar nu numai lor. Colecţia de maşini antice şi clasice este remarcabilă şi merită alocat cel puţin două ore pentru a o parcurge pe îndelete.


Pentru o vedere panoramică asupra oraşului, Superga, un deal situat pe malul de sud al râului Pad, la est de Torino, este o variantă inspirată. Aflat la 672 de metri deasupra nivelului mării, este unul dintre cele mai proeminente dealuri care îmbracă oraşul într-un amfitreatru. Este cunoscut pentru locul în care îşi au mormintele regii din dinastia de Savoia, pentru Basilica Superga, dar şi pentru tragedia aeriană din 1949, când, într-un accident, a murit aproape întreaga echipă de fotbal AC Torino şi despre care trebuie menţionate câteva cuvinte, deorece reprezintă un capitol din istoria cutremurătoare a oraşului.

Tragedia fotbalului Italian

Pe 4 mai 1949 un avion care transporta echipa cunoscută sub numele de Il Grande Torino, s-a prăbuşit pe dealul Superga, decedând toate cele 31 de persoane de la bord, incluzând cei 18 jucători, oficialii clubului, jurnaliştii care însoţeau echipa şi echipajul avionului. Echipa se întorcea de la un meci demonstrativ jucat la Lisabona, contra clubului Benfica. De vină a fost vremea, care oferea o vizibilitate redusă, sub 40 de metri, avionul lovind unul dintre zidurile Basilicii. Urmele impactului sunt vizibile şi acum, deoarece s-a decis ca ele să fie lăsate intacte. La înmormântarea victimelor accidentului au participat aproape un milion de persoane, impactul fiind devastator în rândul fanilor italieni, deoarece jucătorii care au murit făceau parte dintr-o echipă legendară, care câştigase cinci titluri consecutive (1944, 1946–1949). La momentul accidentului, Torino A.C. se afla pe locul I în Serie A, mai având de jucat doar patru meciuri până la finalul campionatului. Din lotul de seniori, doar trei fotbalişti au supravieţuit, deoarece nu au făcut deplasarea, din diferite motive. Ulterior accidentului, clubul a trimis pe teren echipa de tineret şi, în semn de respect, cluburile adversare din aceste meciuri (Genoa, Palermo, Sampdoria şi Fiorentina) au jucat tot cu echipele de tineret. Torino A.C. a câştigat toate aceste meciuri, precum şi titlul de campioană. Dezastrul aviatic a slăbit mult echipa naţională de fotbal a Italiei care includea 10 jucători de la Torino A.C. De atunci, în fiecare an, pe 4 mai, se oficiază o liturghie în memoria victimelor.
 

Borgo Medievale- satul medieval


Dacă v-aţi săturat de palate somptuoase şi arhitectură grandioasă, de bulevarde largi şi alei pietruite, puteţi schimba peisajul, alegând o plimbare spre râu în Parcul Valentino. Aici se află un sat complet "medieval complet, cu propriul castel, studiouri artizani şi magazine. Construit pentru o expoziţie în 1884, borgo-ul a devenit un loc favorit pentru localnici, municipalitatea ţinând foarte mult la menţinerea lui în forma iniţială. Borgo Medievale este foarte aproape de centrul istoric şi de afaceri, fiind uşor accesibil.

 

Casa Bătrânei Doamne

Torino este un oraş bine ancorat în sport. Aici a avut loc Olimpiada de iarnă din 2006, dar dincolo de asta, oraşul piemontez este casa celei mai titrate echipe de fotbal din Italia. Şi cum italienii sunt mari amatori de calcio, emblema lui Juventus e ca o carte de vizită. Juve, sau Bătrâna Doamnă, cum i se spune, are 35 de titluri, aproape cât au la un loc marile rivale Inter şi Milan, care au câştigat câte 18 campionate.

Juve a fost înfiinţată în 1897 de un grup de studenţi iar din 1906 a dezvoltat o rivalitate locală cu AC Torino, echipă mai puţin titrată, fondată de o aripă rebelă a lui Juve, jucători şi antrenori, care a rupt rândurile la începuturile secolului trecut.

Derbyul local se numeşte Derby della Mole, după numele celei mai înalte clădiri din oraş, Mole Antonelliana, iar Juventus conduce detaşat în palmaresul meciurilor directe. Cum AC Torino nu s-a ridicat la nivelul faimei rivalei Juventus, Bătrâna Doamnă şi-a tăiat porţia leului şi în ceea ce priveşte turismul sportiv. Mulţi dintre cei care vin să viziteze oraşul nu ratează un meci al echipei sau măcar un tur al muzeului (15 euro) ori muzeu plus stadion (25 euro).

Stadionul, denumit Allianz după numele sponsorului care a plătit 18 milioane de euro pentru un contract de şase ani (2017-2023), este unit cu un mall care e deschis zilnic. Arena a fost inaugurată în 2011 pe locul legendarului Stadio Delle Alpi şi are o capacitate destul de redusă, de numai 41.000 de locuri. În interior se află şi un magazin oficial, de unde pot fi achiziţionate tricouri, treninguri sau alte produse, însă preţurile nu sunt deloc mici, pentru că blazonul lui Juve vinde bine, ţinând cont că aici au jucat nume mari din fotbalul mondial de la Boniperti, Sivori, Anastasi, Platini, Paolo Rossi, Vialli, Zidane, Del Piero şi până la Buffon ori Cristiano Ronaldo. Spre exemplu, un tricou având numele lui CR 7 pe spate, costă cam 150 de euro.

Din centrul oraşului se poate ajunge uşor la stadion, cu autobuzul, trenul sau metroul.


Vermut, vinuri, ciocolată şi Lavazza

Torino este o destinaţie facilă pentru români, existând zboruri directe de la Bucureşti în fiecare săptămână. Wizz Air are curse marţea şi sâmbăta, cu preţuri de la 229 lei (per segment), dar cum în zona Torino e cea mai mare comunitate de români, zborurile sunt adesea sold-out. De ceea e bine ca biletele să fie achiziţionate din timp.


De la aeroportul Caselle e foarte uşor de ajuns în oraş, fie cu trenul (3 euro) fie cu autobuzul (6 euro). Trenul ajunge la staţia Torino Dora cam în 20 de minute, iar autobuzul care vă lasă la gara centrală Porta Nuova, face 50 de minute.


Cazările la hoteluri sunt în nota în care se situează Italia, adică în jur de 70-80 euro pe noapte, dar sunt multe apartamente care se închiriază în regim hotelier, cu preţuri poate chiar la jumătate.


Fiind sezon, Torino are avantajul de a fi destul de aproape şi accesibil plasat, lângă două locuri foarte bune de ski: Breuil-Cervinia, foarte aproape de celebrul Matterhorn, şi Sestriere, fostă staţiune olimpică. Ambele se află cam la o oră de mers de oraş.


Torino este şi oraşul din care e originar vermutul, din ramura de “aperitivo”, tradiţia care precede cina, probabil cea mai cunoscută a Italiei.


Nici amatorii de vinuri nu vor fi dezamăgiţi, deoarece în Piemonte, regiunea a carei capitala este orasul Torino, se cultiva soiul nobil de struguri nebbiolo, din care se fac vinurile roşii Barolo si Barbaresco, care se numără printre cela mai bune vinuri ale Italiei.


Torino, ca şi întregul Piemont, înseamnă şi ciocolată. Aici s-a născut gianduja (sau gianduia), o combinaţie de ciocolată, zahăr şi o treime alune inventată în timpul regenţei lui Napoleon.. În fiecare an, în luna noiembrie, timp de zece zile, se desfăşoară Festivalul Ciocolatei, care atrage anual zeci de mii de turişti.


Tot la Torino s-a lansat şi celebra cafea Lavazza. În 1895 Luigi Lavazza, cel care a descoperit diferite origini şi caracteristici ale arborelui de cafea şi a studiat arta de amestecare, a deschis primul magazin în oraş. Drept urmare, în oraş există şi muzeul Lavazza, aflat chiar în clădirea Nuvola, noul centru funcţional al companiei, care se află chiar lângă consulatul României.

 


17 kilometri de porticuri (galerii exterioare mărginite de arcade) se află în Torino


1,8 milioane de locuitori are Torino în zona metropolitan
 

Simbolul oraşului este un taur, deoarece Torino a fost înfiinţat de triburile taurine, încă dinainte de epoca romană


 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările