Auckland, oraşul care a ridicat la rang de artă conceptul „happy life“, unde nu se munceşte peste program şi nimeni nu face azi ce poate să facă şi mâine

Auckland, oraşul care a ridicat la rang de artă conceptul „happy life“, unde nu se munceşte peste program şi nimeni nu face azi ce poate să facă şi mâine

La 17.247 de kilometri de Bucureşti, Auckland, cel mai mare oraş al Polineziei, are atât de multe lucruri de spus încât nici nu ştii de la care să începi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cu siguranţă însă, cei care aleg să-l viziteze nu au nici cel mai mic motiv să regrete acest lucru, chiar dacă, Noua Zeelandă, în sine, nu este o destinaţie care să ofere spectacol urban. E recunoscută şi apreciată pentru peisajele minunate, verdele crud al pădurilor şi apa de un albastru tulburător, care muşcă din plajele desprinse parcă din filmele în care lumea se sfârşeşte şi nu mai există decât natură.
Auckland este un mixt reuşit între cultura britanică şi cea maori, dar şi un oraş modern, cu un centru adaptat nevoilor de business, un port atrăgător din care iahturile pleacă spre insulele din jur sau spre nicăieri în Oceanul Pacific ori Marea Tasmaniei. 

Cea mai simplă legătură de la aeroport cu oraşul este autobuzul (Skybus – 17 dolari neozeelandezi o călătorie), în eventualitatea că nu preferaţi închiriatul unei maşini. A doua variantă e cumva falimentară dacă vizitaţi doar Auckland, deoarece în City se circulă greu, locurile de parcare sunt puţine şi scumpe, iar maşinile au volanul pe dreapta. Nu în ultimul rând, trebuie precizat că oraşul are o proiecţie ciudată, foarte multe străzi fiind înclinate chiar şi într-un unghi de 45 de grade. Ceva de genul San Francisco, pentru cunoscători, un aspect nu tocmai plăcut pentru şoferi, mai ales în condiţiile în care nu eşti familiarizat cu străzile oraşului. Acestea au fost construite aşa din cauza solului vulcanic şi oferă oraşului o perspectivă totuşi interesantă, dacă stai bine cu pregătirea fizică.

Quenn Street, kilometrul zero


Drumul de la aeroport în centrul metropolei de 1,6 milioane de locuitori, nu durează mai mult de 45 de minute. Kilometru zero este strada Quenn Street, o arteră modernă care coboară până pe promenadă, unde se află şi portul din care ferry-boaturile asigură legături pe mare cu insulele din jur. Quenn Street e socotită parte din zona veche a oraşului, dar între clădirile cu aspect colonial şi-au făcut loc numeroase sedii de firmă, magazine de lux, gen Prada, Gucci sau Louis Vuitton, puburi, magazine cu suveniruri, hoteluri şi hosteluri. Nu veţi găsi mall-uri în centrul Aucklandului, poate şi pentru că instinctul de shopping al neo-zeelandezilor este redus. Nimeni nu dă doi bani pe felul în care eşti îmbrăcat, ţinuta universală pe timp de vară, anotimpul din acest moment, este formată din pantaloni scurţi, şlapi şi un tricou larg, însă nu trebuie să vă mire dacă veţi vedea oameni mergând desculţi prin centrul oraşului cu aceeaşi naturaleţe pe parcă ar călca pe plajă.


Existenţial pentru spiritul localnicilor este conceptul de happy life, care constă în a te bucura de viaţă, aşa cum este ea. În Noua Zeelandă nu există workaholici, nu se munceşte peste program sau în weekend şi nimeni nu face azi ce ar putea să facă şi mâine. În schimb, se pune mare accent pe ieşitul în natură, alături de familie, de prieteni, campingurile sunt pline în orice zi liberă a anului şi probabil din acest motiv speranţa de viaţă este undeva la 80 de ani, între primele cinci din lume. Nu vezi cozi, nu vezi aglomeraţie, spaţiul personal este foarte mare şi senzaţia de confort asemenea.

Sky Tower, cel mai înalt turn din emisfera sudică


Revenind la Auckland şi la Quenns Street, cea mai aglomerată zonă a oraşului are şi ea problemele ei. Destui cerşetori care zac prăbuşiţi de trotuare, cu privirile tulburate de alcool şi droguri strică pe alocuri exotismul locului. Nu-i bagă nimeni în seamă, aşa că dacă poţi face abstracţie de ei, n-ar trebui să fii incomodat prea mult. Între atracţiile turistice care merită vizitate se numără Sky Tower (328 de metri înălţime –cea mai înaltă clădire din emisfera sudică -22 NZD intrarea), Muzeul Maritim, Auckland War Memorial, Viaduct Basin, Market Square ori Primăria oraşului. 


Zona portului te îmbine cu o atmosferă efervescentă, pentru că în Auckland de regulă se pleacă de muncă la restaurant şi nu acasă. E locul în care amatorii de peşte şi fructe de mare n-au cum să se simtă dezamăgiţi, unde se pot bea celebrele vinuri neo-zeelandeze până târziu în noapte, pe ritmuri de orice muzică. Pentru a cunoaşte şi savura centrul Aucklandului nu e nevoie de mai mult de o zi, presupunând că seara se va încheia la o terasă din port, dar pentru a intra în istoria oraşului şi a-i desluşi misterele o vizită de cel puţin câteva zile e cea mai potrivită alegere.

Devonport, locul perfect pentru o poză de colecţie

Probabil mulţi se întreabă de unde se obţin acele cadre fabuloase, în care Auckland, cu al său Sky Tower în mijloc, se vede în depărtare. Efortul e relativ minim pentru a surprinde panorama cu pricina. 15 minute cu ferry, 10 NZD biletul, direcţia insula Devonport. Este cea mai apropiată de ferry şi are o colină pe care se poate ajunge la pas, de unde se vede oraşul peste golful Hauraki, care este plin de amarcaţiuni, că doar nu degeaba Auckland este numit Oraşul Velelor, iar yahtingul este sport naţional în Noua Zeelandă. Devonport este o suburbie mai veche a Aucklandului, foarte pitorească, cu multe case în stil victorian, cu plaje înguste şi restaurante, librării ori cafenele, în care se poate savura celebra Flat White, tradiţionala cafea mixată perfect cu spumă de lapte, ceva specific neo-zeelendez.



Insulele, adevăratul farmec al Noii Zeelande


Auckland este singurul oraş în sensul de metropolă al Noii Zeelande, capitala economică a ţării şi locul unde se dă ora exactă în business. Dincolo de asta însă, oraşul păstrează specificul insulei şi are multe golfuri şi plaje, deşi este într-o continuă extindere, din cauza faptului că tot mai mulţi oameni aleg să se mute în el, având mult mai multe oportunităţi de muncă. Oraşul e situat pe un istm, între Oceanul Pacific şi Marea Tasmaniei, care are lăţimea de numai 1,6 km în cea mai îngustă zonă. Cele mai cunoscute plaje sunt Mission Bay, Kohimarama, Devonport şi Takapuna. Pe coasta de vest este paradisul împătimiţilor de surf: Piha, Muriwai şi Bethells Beach. Golful Hauraki e plin de insule şi insuliţe, fiecare cu farmecul ei. În limita timpului, o expediţie până pe insula vulcanică Rangitoto, apoi o oprire pe Motuihe, Tiritiri, Rotoroa şi la final pe Waiheke, pentru o degustare de vin, ar fi traseul recomandat de orice agenţie turistică. Aşa, ca variantă pe repede-înainte. După cum se poate observa, locul abundă în denumiri maori, care nu par tocmai prietenoase memoriei la început, dar o hartă turistică, care se obţine de la orice oficiu, poate rezolva şi această problemă.
Din Auckland se fac excursii către Rotorua, o staţiune vizitată anual de peste două milioane de turişti, celebră pentru izvoarele ei termale, bogate în sulf, cu oprire în Hobbiton Set Movie, locul unde s-a filmat trilogia Stăpânul Inelelor şi Hobbitul, unde intrarea este destul de scumpă (85 NZD). O excurisie din Auckland costă în jur de 300 NZD, iar drumul durează în jur de patru ore. N-am fost, aşa că nu pot să dau amănunte.


La Popa’s Prezel, covrigi româneşti


Covrigi, ca la Sibiu
. Pe principala arteră a Aucklandului, Quenn Street, se află şi covrigărie românească, deschisă de un conaţional din Sibiu. Popa’s Prezel aparţine unui tânăr care a decis să ducă la kilometri depărtare de casă gustul covrigilor săseşti.

Preţuri, în general mari. Noua Zeelandă nu este o destinaţie ieftină, dar nici incredibil de scumpă. Turistic, sunt preţuri pentru toate buzunarele. Cazarea la un hotel din Auckland, în apropiere de Quenn Street costă undeva la 150 NZL, iar o masă la restaurant între 40 şi 60 NZL. Există însă şi varianta hostelului şi a mâncării de la supermarket, caz în care cheltuielile vor fi mai mic chiar cu 60-70 %.

Suveniruri all-blaks foarte scumpe. Atunci când vorbeşti de Noua Zeelandă nu ai cum să faci abstracţie de all-blacks. Echipa de rugby, multiplă campioană mondială, este una dintre icoanele ţării şi din acest motiv tricourile, treningurile şi orice suvenir cu aceste însemne sunt extrem de scumpe. Un tricou de rugby, spre exemplu, ajunge la 150 de NZL (aprox 420 de lei).


Plouă destul de mult. Una dintre problemele pe care le poţi întâmpina în Noua Zeelandă este vremea. Cea mai bună perioadă pentru a vizita insula este vara, din decembrie până în februarie. Şi atunci plouă, dar temperaturile sunt undeva la 25 de grade. Iarna nu e foarte frig, dar ploaia poate fi săcâitoare. Întrucât Auckland este în insula de nord, clima e mai blândă aici.

Nu este nevoie de viză. Cetăţenii români care merg în Noua Zeelandă nu au nevoie de viză, ci doar de paşaport valabil. Viza se obţine pe aeroport, în urma unui interviu de câteva întrebări, la care trebuie să răspunzi însă foarte convingător. Este interzis să introduci în ţară orice fel de aliment, fructe sau legume.

Cea mai facilă legătură către Auckland este prin Doha. Qatar Airways operează cel mai lung zbor din lume, Doha - Auckland, care durează aproape 17 ore. În total, din Bucureşti până la Auckland, cu escala în capitala Qatarului, faci în jur de 30 de ore, iar un bilet costă în jur de 1700 de euro. 

 


Haka, simbolul maorilor

Noua Zeelandă are în continuare o importantă minoritate maori, integrată bine în societate. La momentul actual, doar 15 % din populaţia Noii Zeelande este maori, grosul fiind europeni (75%). Cu toate acestea, tradiţiile maori sunt păstrate cu sfinţenie în anumite comunităţi. Maori sunt implicaţi în toate domeniile din Noua Zeelandă, de la cultură la sport, având numeroşi oameni de valoare. Nu veţi vedea însă nicio haka pe stradă, ci doar la muzeu, ori la meciurile naţionalei de rugby, unde biletele se vând însă cu mult timp înainte. În zona Auckland, Ngati Whatua o Orakei sunt gardienii traditiilor Maori.

11 ore în plus este diferenţa de fus orar dintre Bucureşti şi Auckland

O comunitate românească foarte închegată
În Auckland există câteva sute de familii din România, care formează o comunitate unită, cu multe activităţi. Reunită sub numele Asociaţia Doina, comunitatea românească organizează tabere şi excursii pentru copii şi seniori, un turneu de tenis în fiecare an, evenimente culturale (există trupa de teatru românească numită Măgura), proiecţii de filme, ansamblu folcloric, are o emisiune la radio şi participă activ la promovarea imaginii României în Noua Zeelandă. România are şi consul onorific la Auckland, în persoana lui Marian Ioan, inginer de profesie, plecat din Galaţi în urmă cu mai bine de zece ani, care se ocupă de problemele comunităţii, dar şi de cele ale turiştilor care au nevoie de ajutor în zonă. În Noua Zeelandă există o linie directă, gratuită, către consulatul onorific, şi nu puţine au fost cazurile când au existat probleme care şi-au găsit rezolvare pe această cale. 





 

 

 

citeste totul despre: