VIDEO Turism pe urmele masonilor de altădată

VIDEO Turism pe urmele masonilor de altădată

Liceul „Ludwig Stephan Roth“ a fost ridicat de francmasoni în 1604, clădirea purtând simbolurile „Compasul şi echerul“şi „Strugurii de aur“

Centrul de Informare Turistică din Mediaş propune turiştilor o călătorie iniţiatică şi interpretativă în lumea simbolurilor francmasonice. Numeroasele clădiri, vechi de sute de ani, care poartă simboluri francmasonice au condus la ideea că oraşul Mediaş a fost ridicat de francmasoni. O idee exploatată turistic de edilii de azi.

Ştiri pe aceeaşi temă

În pliantul care îi este dat vizitatorului, un fel de manifest-program al brandului turistic „Mediaş-Misterele din cetatea luminii", toate informaţiile inserate poartă mantia străvezie a misterului abia bănuit.

Relaxare de Paşti pe canalele Deltei

Bate vântul în taberele şcolare!

Autorii brandului construiesc o poveste care se vrea împletită cu realitatea, deoarece privind harta unde sunt trecute misterioasele simboluri, se observă cum păienjenişul străzilor ce se întretaie în cetate se suprapune peste liniile paşilor pe care francmasonii le urmau în ritualuri.

Imagini desprinse parcă din umbra gândului arată că Cetatea Mediaş a fost construită ca un adevărat Templu, în care iniţiaţii desfăşurau trasee în căutarea Luminii.

Mediaşul, construit de francmasoni

Domnul Matei Adrian (44 de ani), coordonator al Centrului de Informare Turistică (CIT) ce aparţine de Primăria Mediaş, este cel care susţine acest brand. A învăţat că, în principiu, se poate vinde orice dacă ştii cum să-ţi ambalezi marfa.

„E bine că fiecare locuitor din Mediaş interpretează diferit aceste simboluri. Abia că se sporeşte misterul! Noi nu vindem poveşti, ci punem într-o formă mai elegantă ceea ce este deja în oraş. Nimeni nu înşeală turiştii, ci prezentăm nişte insemne într-o formulă mai elegantă" , zâmbeşte domnul Matei.


Simbolul Gemenilor de pe faţada Liceului „Ludwig Stephan Roth“

Programul brandului te îndeamnă să crezi că, parcurgând cetatea, vei găsi la tot pasul simboluri francmasonice aşezate într-o ordine ce pare dictată de reguli mai presus de simpla înţelegere: coloane, trandafiri rosa-crucieni, octogoane, ochi încadraţi în piramide, ciocan, compas şi echer, crisalida, iedera, macul şi multe alte nenumărate semne pe care le regăseşti în tomurile magice ale urmaşilor lui Hiram şi Osiris.

„Brandul înseamnă un cumul de elemente, o serie de legende adunate sub această imagine a Cetăţii Luminii. Există un mister al construcţiilor francmasonice, pentru că există această supoziţie că Mediaşul a fost construit de către francmasoni în Evul Mediu. Sunt o serie de elemente-simbol în interiorul oraşului, o serie de detalii de arhitectură care pot duce în această direcţie. Interpretate într-un anumit fel dau acest culoar", adaugă Matei.

Simbolul bufniţei

Bun observator al acestor figurine aflate la tot pasul în Mediaş, domnul Matei Adrian argumentează: „Sunt tot feluri de simboluri foarte interesante care se suprapun cu semiotica din francmasonerie. A existat această asociere cu breslele mediavale care au funcţionat pe aceeaşi gândire comună cu a structurilor francmasonice, cu cele trei grade din francmasoneria albastră. Sunt o serie de legende de mai mică importanţă, dar brandul este acumulativ, nu ţine de un anumit subiect. Există o legendă a bufniţei. Se pare că pe vremuri, acum sute de ani, unul dintre simbolurile Mediaşului era bufniţa.

Pe două clădiri din Mediaş este reprezentată această bufniţă, din care una este pe o carte. Iată simbolul înţelepciunii. Sau simbolul zeiţei Athena. Sunt simboluri orfice, astfel putem vorbi de o serie de legende care trimit la Orfeu şi Euridice. Există o interpretare a lui Hermes, ceea ce iarăşi dă o trimitere mitologică. Există reprezentări ale celor nouă muze sau celebrul om vegetal, care se regăseşte în catedrala de la Roslin (Scoţia). Toate duc la o lume a misterului. Pentru noi sunt importante pentru că, bine manageriate, înseamnă de fapt o atracţie turistică. Ele trebuie doar puse în evidenţă, scoase la lumină, ca să poată fi văzute" , spune coordonatorul CIT Mediaş. 

Legenda celor trei struguri

Ca-n versurile lui Blaga: „Eu nu strivesc corola de lumini a lumii/şi nu ucid/cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc/în calea mea...", legendele Mediaşului nu sunt tratate ironic ci mai degrabă deferent, căci se încearcă o bună punere în valoare a lor, contribuind astfel la traseul tainicului mister al însăşi evoluţiei noastre terestre. Legenda celor trei struguri este poate o părticică de adevăr înfăşurată în negura timpului a ceea ce s-a întâmplat cândva.

În vechime, oamenii preţuiau licoarea parfumată şi ameţitoare oferită de strugurii aurii. Iscusiţii cavaleri ai Cetăţii Mediaşului, în semn de mare cinste, au venerat această bogăţie, cerând breslei aurarilor şlefuirea a trei generoşi struguri de aur, pe care i-au păstrat cu străşnicie în adâncurile tăinuite ale burgului.

Echerul şi Compasul - faţada Liceului „Ludwig Stephan Roth“

În zile de mare sărbătoare, doar ochii norocoşilor puteau zări aceşti ciorchini misterioşi, despre care astăzi doar emblema cetăţii mai aduce aminte. Mâna de cavaler ce străjuieşte alături de struguri este menită a apăra acest tezaur dar şi a arăta, poate, calea spre comoară. Legenda spune că mulţi temerari s-au încumetat să caute locul unde au fost ascunşi strugurii.

Unii au rătăcit aiurea, alţii mai înţelepţi au găsit simbolul bogăţiei, cultivând struguri adevăraţi, ceea ce le-a adus faimă şi bunăstare. Ecourile legendei spun că tainele strugurilor de aur ai cavalerilor stau în semnele aşezate şi astăzi pe zidurile caselor din cetate, case care, la rându-le, abia se zăresc dintre frunzele de viţă-de-vie şi strugurii parfumaţi ai toamnei.

Taina vrăjitoarelor

Se ştie că Mediaşul avea drept la judecata capitală. În vechime au fost multe procese în care celor implicaţi li se imputa faptul că ar fi pactizat cu diavolul. Pisici şi cocoşi negri, ciori şi broaşte râioase.

Dacă întâmplarea făcea să fii văzut în apropierea acestor vieţuitoare, legile medievale sancţionau aspru acest fapt. Istoria consemnează că începuturile vânătorii de vrăjitoare au fost la mijlocul secolului al XVI-lea, urmând să sfârşească două veacuri mai târziu. Spectacolul arderilor pe rug se petrecea chiar în mijlocul urbei, în piaţa mare, cu participarea întregii comunităţi.

Dacă traseul vrăjitoarelor şi urmele rugului unde erau arse acestea pot fi identificate şi astăzi în vechea cetate, adevăratele motive ale execuţiilor pot fi mărturisite doar de zidurile împrejmuitoare, adăugând astfel încă un mister vechiului burg medieval.

Gemenii şi Torcătoarea

Gemenii au răsărit din Miazănoapte spre a aduce lumina, creând povestea trecerii de la întuneric la lumină. Cei doi gemeni se transformă mereu până ajung, ca mesageri ai vieţii, în cocoşi solari ce cântăresc mersul ceasurilor zilei.

Misterioasa frescă a fost însă înţeleasă până astăzi în feluri diferite, de la cunoscutele mituri ale lui Orfeu şi Euridice, la frăţia ce o leagă vechii cavaleri medievali; de la legendele despre Castor şi Pollux, la francmasonerie; de la constelaţia ce împodobeşte cerul, la un omagiu adus muzicii.

Torcătoarea veghează din centrul oraşului  Mediaş

Cert este că misterul acestor două personaje nu va fi cu uşurinţă descifrat, rămânând o poveste pentru orice vizitator. Mitul Torcătoarei, aşezată pe o clădire din mijlocul cetăţii, evocă legenda ursitoarelor care se adunau la naşterea fiecărul copil din burg. Ezoterismul ce înconjoară această statuie, ca şi legenda cultului feminin la Mediaş, sporeşte aura de mister a Cetăţii Luminii.

"Sunt tot feluri de simboluri care se suprapun cu semiotica din francmasonerie."
Matei Adrian
coordonator proiect

Secretele zidarilor din Evul Mediu

Originea francmasoneriei se regăseşte în breasla zidarilor. În limba franceză, cuvântul „maçons" înseamnă zidar, în timp ce cuvântul "franc" semnifica, mai ales în regatul Ierusalimului, persoanele libere, scutite de dările feudale. Situaţia privilegiată a asociaţiei constructorilor medievali vine din faptul ca membrii ei erau constructorii bisericilor şi ai catedralelor. Între secolele X şi XVII aceasta a fost principală îndeletnicire a Francmasoneriei, căreia i s-a spus Francmasoneria operativă, o societate secretă.

Cei ce doreau să devină membri erau iniţiaţi în ezoterică şi depunea juramântul de păstrare a secretului. Membrii aveau, de asemenea, parole, semne, vestimentaţie specială şi un alfabet secret. Organizaţia era structurată pe trei grade: ucenic, calfă şi maestru. Cele trei grade au rămas şi astăzi, regăsindu-se în organizarea majorităţii lojilor, consituind aşa-zisa Francmasonerie albastră. Scopul primordial, atestat la toate breslele zidarilor, era pastrarea si transmiterea sub control a secretului profesional, secret care avea şi o dimensiune spirituală: exista un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor, îân special al uneltelor de zidărie, şi un mit fundamental - mitul uciderii lui Hiram, arhitectul Templului lui Solomon.

Vulturul de pe clădirea fostei farmacii „Vulturul negru“

Nu puţini sunt istoricii care susţin că  breslele ziadrilor au fost organizate de către cavalerii templieri după ce ordinul lor a fost desfiinţat la 1312 de regele Franţei, Filip cel Frumos. Pentru ca Ordinul Cavalerilor Templieri să poată supravieţui prigoanei regelui, membrii acestuia au preluat controlul breslelor zidarilor pe care le-au organizat după propriile lor ritualuri.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările