Relaţii fericite în cuplu

„Relaţiile sunt un subiect deosebit de complex care începe în primul rând cu respectul, empatia şi relaţia pe care o aveţi cu propriile persoane şi cu lumea în general.”

Indiferent daca aveţi deja relaţii de cuplu sau dacă vi le doriţi, prejudecăţile sociale din jurul cuplurilor vă pot pune piedici peste care să treceţi cu greu. Ţine de fiecare să îşi reevaluaze părerile despre cuplu şi să îşi transforme viaţa emoţională într-una fericită şi împlinitoare.

În curând se fac şapte ani de când am început să practic dezvoltare personală. Este un moment pe care îl voi marca printr-un articol nou aici sau la mine pe blog.

În toţi aceşti ani, am avut de depăşit multe limitări, unele mai mici şi separate, altele grupate într-o teama comună care ma bloca de la a trăi viaţa pe care mi-o doream. 

Una dintre cele mai mari temeri cu care m-am confruntat a fost teama de o relaţie. 

Această teamă era prezentă din adolescenţă cred, atunci când observam zilnic cum cuplul părinţilor mei se destrăma - ceea ce s-a încheiat într-un divorţ când eu aveam vreo 20 de ani.  

Ea a fost însă profund adâncită de moartea prietenului meu când aveam 22 de ani, pe loc, într-un accident, fără drept de replică. Pur şi simplu, un tir a intrat într-o maşină mică şi trei tineri au murit pe loc. Toţi eram prieteni. Unul dintre ei era iubitul meu.  

Trei ani nu m-am putut gândi la relaţii, apoi mi-am dat seama că unele lucruri nu se repară de la sine, cu timpul - aşa cum fusesem învăţată - şi, iniţial foarte timorată, m-am văzut pe canapeaua unei terapeute căreia îi voi rămâne recunoscătoare toată viaţa mea.  

De atunci, când aveam 25 de ani, şi până la 29 de ani, când l-am cunoscut pe soţul meu, a urmat o perioadă intensă de transformare, descoperire şi mai ales o reeducare profundă în ceea ce priveşte relaţiile dintre un bărbat şi o femeie. Îmi doream enorm să îmi creez o familie armonioasă în care toţi membri să crească şi să se iubească aşa că am apelat la orice puteam face în contextul în care nu prea aveam bani: cărţi, coaching cu prieteni sau persoane care erau în practică, tutoriale online, INTROSPECŢIE, ateliere de lucru, terapie de grup etc.  

Iată care sunt concluziile explorării mele: 

1. Relaţia femeie - bărbat nu este una antagonică. Suntem toţi la fel, din acelaşi aluat, doar pus în forme uşor diferite. Mai exact asta înseamnă că femeile pot fi lideri, iniţiatoare, extrovertite, pasionale, aşa cum bărbaţii pot fi sensibili, timizi, iubitori în secret. Renunţaţi de acum la orice prejudecăţi sociale referitoare la femei vs bărbaţi. Nu le mai pomeniţi nici măcar în glumă, căci gluma e trăsură bună pentru adevăr. Deci, femeile şi bărbaţii sunt complementari.  

2. Compatibilitatea sexuală foarte bună nu este neapărat un indicator al unei relaţii de succes. Sigur, viaţa sexuală este foarte importantă pentru un cuplu, dar cunosc oameni care au fost atât de impresionaţi de pasiunea care îi consumă încât s-au căsătorit. Nu are rost să vă explic în prea multe cuvinte că şi divorţul a venit rapid.  

3. Alegeţi un om după valori, nu după aparenţe. Multe femei suspină după bărbaţi bine, îmbrăcaţi la costum şi parcă scoţi din cutie. Mulţi bărbaţi caută partene aranjate ca din vitrină. Poate vi se pare că în spatele acestor oameni se ascund tot felul de valori pe care le proiectaţi: poate vă doriţi protecţie, admiraţie, succes, siguranţă etc. Adevărul este că, dacă vă întâlniţi cu un bărbat de peste 30 de ani scos din cutie dar fără nu-ştiu-ce relaţii la activ, poate vă mai gândiţi un pic. Valorile se văd în timp, din discuţii sincere, nu din haine sau maşini. Alea sunt himere.  

4. Comunicarea este cel mai important aspect al unui cuplu şi poate face diferenţa dintre reuşită şi lacrimi. De multe ori avem tendinţa să presupunem că anumite lucruri trebuie înţelese de celălalt pentru că sunt foarte simple. Incorect, nu mai presupuneţi nimic şi învăţaţi să comunicaţi TOT ce vă doriţi. Fiecare om este creat pe un anumit tipar, iar cele 2 tipare dintr-un cuplu pot fi în cel mai bun caz deosebit de asemănătoare. Nici măcar gemenii identici nu scapă de tensiuni în relaţie, aşa că lucraţi la comunicare.  

5. Făt-Frumos nu există. Nici Ileana Consanzeana.  Ştiu că am fost cu toţii crescuţi cu basme care mai de care mai pompoase: prinţi, baluri, pantofiori de cristal, caleşti şi palate. Vai, ce vis! Ce reverie! Dacă proiectaţi pe cel de lângă voi perfecţiune o să aveţi o mare surpriză. Orice om are zile proaste. Orice bărbat se mai bâlbâie, orice femeie mai înjură. Se întâmplă. Aşa că învăţaţi să îl iubiţi pe cel de lângă voi cu toate bagajele cu care el intră în relaţie. Şi, dacă este ceva peste care nu puteţi trece, încercaţi sugestia de la punctul 4. Dacă nu merge, poate reevaluaţi relaţia. 

6. O relaţie nu este menită să salveze pe niciunul dintre parteneri. Am găsit asta în mod special la femei, cred că li se trage de la atâtea basme. Dacă vă aşteptaţi să aveţi o relaţia cu un bărbat puternic, plin de încredere în el, un fel de Superman în haine de stradă, îmi pare rău să va dezamăgesc. Asta poate deveni uşor o dependenţă emoţională de care să scăpaţi cu greu. Plus că orice bărbat într-o asemenea relaţie să va simţi copleşit de responsabilitatea imensă pe care trebuie să o poarte şi la un moment dat va claca. Deci, lucraţi singure la independenţa, libertatea, stima de sine şi fericirea voastră. Este deosebit de important ca ea să existe ÎNAINTE de cuplu, dar şi în timpul lui.  

7. O relaţie nu este menită să îmblânzească pe nimeni. Asta am găsit-o la bărbaţi. Eu înţeleg că orice om mai rătăceşte. Bărbaţii fac asta mai public decât femeile pentru că ei au un permis de "liberă circulaţie" din partea societăţii. Dar dacă vă căutaţi o femeie care să vă îmblânzească s-ar putea să daţi de o tipă cu privire de vultur care în ani se va transforma în soţia cicălitoare de care nimeni nu vrea să audă.  

8. Un cuplu nu se cucereste, se construieste. Sigur, de dragul sexualitatii este sănătos ca un cuplu să flirteze şi înainte  şi după căsătorie, preferabil până la adânci bătrâneţi. Dar eu cunosc şi femei şi bărbaţi care folosesc tot felul de strategii de cucerire mai ceva ca oamenii din armată. De exemplu: "eu nu îl sun pe el" sau "las-o, nu îi răspund acum la telefon. O sun mai târziu" sau "Îi spun că sunt cu altcineva în oraş să văd cum reacţionează", etc. Fiţi voi înşivă  şi fiţi sinceri pentru că măştile pe care unii le pun la începutul relaţiilor nu pot rezista oricum mult în timp. Şi după aia ce vă faceţi? 

9. Un cuplu poate face minuni, dacă este bazat pe respect, iubire şi empatie. Deci, glumiţele de faţă cu prietenii la adresa soţiei sau telefoanele date prietenelor în care vă plângeţi despre soţii voştri sunt total neproductive. Dacă există situaţia asta, întoarceţi-vă la punctul 4. Mai departe, lăudaţi-vă partenerul / parteneră. Ridicaţi-i, arătaţi-le zilnic de ce aţi luat decizia de a fi împreună. Că doar este un motiv pentru asta, nu? Dacă nu, aveţi şi voi un feedback de luat din asta.  

10. Voi sunteţi partenerul vostru şi el este voi. Mai exact, sunteţi acelaşi om şi este important să vă comportaţi ca atare. Puneţi-i interesele pe primul loc, vorbiţi despre el aşa cum vorbiţi despre voi, oferiţi-i la fel de multă iubire şi empatie pe care o oferiţi şi propriilor persoane. Creaţi un nucleu în jurul amândurora. Zig Ziglar spunea că multe certuri ar fi evitate dacă soţul şi soţia ar înţelege că sunt de aceeaşi parte a baricadei. 

11. O familie are cel puţin două capete. Cunosc, din păcate, prea mulţi bărbaţi care nu îşi încurajează soţiile să aibă cariere de succes sau să îşi creeze şi o viaţă separată de cea de cuplu. Ştiu că aţi fost educaţi că trebuie să fiţi capul familiei, dar este este o altă credinţă falsă. Nu există echilibru mai mare decât într-un cuplu în care fiecare este lider pe bucata lui (şi nu mă refer la delimitări gen: eu aduc banii, tu te ocupi de bucătărie) şi în care fiecare este responsabil în egală măsură. În definitiv, vreţi să aveţi lângă voi un partener înfloritor şi sigur pe el sau o umbră care trăieşte în spatele vostru? 

Aceasta nu este o defăimare la adresa femeilor care aleg să rămână acasă cu copii, fiecare îşi conduce viaţa cum îşi doreşte. Dar este un argument la adresa cuplurilor care se înjosesc reciproc de teama că, dacă celălalt va decola, o va face prea departe de casă. 

12. Nu există happy end, ci construcţie continuă. Mai ştiu câteva divorţuri care s-au întâmplat pentru că, după căsătorie, unul dntre soţi s-a delasat în relaţie. Asta se întâmplă când oamenii se străduiesc să ţină măşti doar pentru a fi iubiţi, iar apoi obosesc. O relaţie de abia începe după ce va căsătoriţi. Ea este un organism separat la care ambii parteneri lucrează zilnic prin activităţile pe care le fac împreună, timpul petrecut stând de vorbă, confortul emoţional pe care şi-l oferă. 

Relaţiile sunt un subiect deosebit de complex care începe în primul rând cu respectul, empatia şi tipul de comunicare pe care îl aveţi cu propriile persoane şi cu lumea, în general. Dar, după cum spuneam la începutul articolului, există multe himere şi prejudecăţi care pot distruge relaţia înainte de a începe. Pe astea am ţinut să le abordez. Mai departe, ţine de înţelegerea şi dedicarea fiecărei persoane.  

Ceea ce vă pot spune cu siguranţă din relaţia pe care am construit-o cu soţul meu este că un cuplu fericit aduce rezultate miraculoase in vieţile ambilor parteneri. De când ne cunoaştem carierele noastre sunt mai înfloritoare, ne e dor unul de altul în fiecare zi iar primul nostru bebe trebuie să ajungă aici în aproximativ o săptămână. Asta în contextul în care eu am pornit de la atacuri de panică atunci când simţeam că intru într-o relaţie.  

Deci, nu există limite decât cele pe care ni le impunem singuri. Fiţi proactivi în vieţile voatre şi veţi avea rezultate care vă uimesc chiar şi pe voi! :)