Pietre goale cu 300.000 lei intrarea

Brecie de gugu si nodulii silimanitici - etichete impenetrabile pe exponate prafuite

Din zi in zi se mai anunta cate un cutremur, mai trece un asteroid pe langa Pamant sau mai cad niste meteoriti. In Vest, muzeele scot o groaza de bani din astfel de evenimente. Americanii expun bucati din meteoritii cazuti in Yucatan sau nascocesc instalatii care simuleaza miscarea placilor tectonice. In Bucuresti nu era nevoie sa se aduca meteoriti de nu stiu unde. In fata asa-numitului "Muzeu Geologic" (desi Muzeu de Geologie ar fi fost ceva mai putin agramat) se afla un soclu gol. In schimb in spate, in parc, zace pe iarba un trovant - un pietroi ciudat, foarte rar, a carui aparitie a fost pusa chiar pe seama extraterestrilor! Nimeni nu a lipit insa pe el vreo placuta care sa spuna ca bolovanul din iarba nu e un pietroi obisnuit, sau ca "buturuga" uriasa de alaturi are 10 milioane de ani vechime. Daca ar sti, poate ca trecatorii de pe bd. Kiseleff ar fi chiar curiosi sa intre in muzeu. In prezent, acestuia nu-i calca pragul nici un vizitator zile la rand. Desi se afla in vecinatatea a doua muzee foarte cautate, "Antipa" si Muzeul Taranului Roman si are una dintre cele mai mari colectii din lume, nimeni nu da 300.000 lei pe bilet ca sa vada niste pietre! "Vecinului meu, care se chinuie sa plateasca intretinerea, nu-i arde de stibina", recunoaste dl. Bogdan Marinescu, cercetator la muzeu. Doritorii pot vedea sala florilor de mina cu doar 15000 de lei, dar aceasta nu este nici pe sfert la fel de spectaculoasa ca restul colectiilor. In schimb, cine are de dat 300.000 lei poate vedea machete in marime naturala ale dinozaurilor care au trait in tara noastra, masele adevarate de dinoterium sau de mamut, cranii de mastodont, reproduceri dupa cele mai faimoase diamante din lume (Koh-i-Noor, Steaua Sudului, Marele Mogul), pietre fluorescente care stralucesc ca in basme, si in jurul carora copiii ar topai de bucurie. Din pacate si dinozaurii sunt ascunsi printre puzderia de planse scrise in pasareasca de specialitate, pe care putini au rabdare sa le citeasca si sa le inteleaga. Nici pentru bani mai putini nu renteaza sa citesti despre "plagiognais cu noduli silimanitici" sau "brecie de gugu". Studentii si cercetatorii, singurii care ar putea fi interesati, nu isi permit luxul biletului de intrare. Angajatii se plang ca nu si-au mai luat salariile de 8 luni, dar nu misca nici o pietricica din loc pentru a atrage publicul, facand muzeul accesibil si interesant. Chiar si masa cioplita in sare din holul cladirii este acoperita cu o fata de masa cenusie, care o urateste si o face sa treaca neobservata. Aceeasi situatie se regaseste si la Muzeul de Istorie, unde doar cate 3-4 studenti mai zelosi se ratacesc de-a lungul unei zile, printre oale si scule din perioada medievala. Chiar pretul de 6.000 de lei pentru un bilet li se pare prea mare ca sa vada un ciob in dreapta, un ban ruginit in stanga, alt ciob mai incolo si o tingire sparta, deasupra carora scrie, ca la "spanzuratoarea": R_G_TUL G_TO D_CILOR IN VREMEA LUI B_REB_STA. Insirate in vitrina, in incaperile goale si triste, obiectele de patrimoniu raman doar cioburi caraghioase, incapabile sa reinvie epocile din care vin. Multumiti cu un salariu mizer, dar sigur, pe angajati nu-i intereseaza daca au vizitatori sau cum sa castige mai mult, facand expozitiile mai imbietoare. Se vaita, in schimb, ca nu le da nimeni bani pe tava. Noroc cu elevii adusi aproape cu japca in timpul saptamanii de activitate extrascolara din noiembrie. Ei pleaca, probabil, cu impresia ca istoria si geologia sunt intr-adevar plictisitoare si inutile si fug pe viitor de muzee ca de necuratul.