„Dependenţi de adrenalină“: Muntele şi alergătorul. Cum se naşte o poveste frumoasă

Mare iubitor de munte şi ultramaratonist, Radu Milea este unul dintre cei mai tineri şi mai apreciaţi alergători montani români, specialist în orientare. Este directorul sportiv al Asociaţiei „Sport la Orice Vârstă“, secretar general al Federaţiei de Orientare, membru fondator Team Run şi organizator de competiţii de alergare montană.

Sportivul a venit în platoul Adevărul LIVE, la „Dependenţi de adrenalină“, unde a vorbit despre povestea frumoasă dintre munte şi alergător, pasiune, perseverenţă, competiţii naţionale şi internaţionale, dăruire şi efort, combinate toate cu plăcerea de a cunoaşte locuri, culturi şi de a-i învăţa pe alţii cum să cucerească munţi şi podiumuri.

Radu Milea: Alergarea montană este îmbinarea între atletism şi plimbarea pe munte.

Echipamentul necesar pentru o competiţie

R.M.: Fiecare competitie îşi stabileşte un echipament obligatoriu şi unul de rezervă. Sunt foarte mulţi factori care trebuiesc luaţi în cnsiderare. Dacă vorbim de curse care durează peste 10 ore, ai nevoie de echipament de rezervă. În cel mai recent concurs am avut o vreme capricioasă şi a plouat mult înainte.

Cât de greu este să alergi pe un traseu, după ploaie?

R.M.: Sunt foarte mulţi atleti care preferă să alerge după ploaie. Nu mai ai nevoie de atât de multă hidratare. Însă terenul este mai dificil. Eu personal nu mă omor după alergarea pe ploaie, important este să fii pregătit.

Radu Milea. Foto: Eduard Enea

Cum se desfăşoară o competiţie din punctul de vedere al organizatorulu?

R.M.: E foarte greu să alergi în aceeaşi competiţie pe care o şi organizezi. Mi-e greu să mă detaşez de toate problemele organizatorice. Ai nevoie de minim 3 luni de pregătire. Fiecare îşi stabileşte un calendar competiţional, de obicei 2 curse importante, iar între ele încerci să te menţii într-o formă fizică bună. Începând de anul acesta am redus numărul competiţiilor la care particip.

În 2013 am alergat la un ultramaraton în Islanda de 5 ore, dupa o săptămână am alergat şi la noi la Buşteni, iar după aceea am mai participat la 2 maratoane, iar după aceea am clacat, nu am mai vrut să alerg, nu am mai putut.

Cum ai început alergarea montană?

R.M.: Am început cu orientarea pe la 11 ani, din 1999 până în 2007, după care am făcut o pauză de 2 ani, iar din 2010 am hotărât timid să particip şi eu la un maraton la munte. L-am terminat cu un timp slab din punctul meu de vedere, dar mi-au plăcut oamenii pe care i-am întâlnit pe acolo, spiritul competitiv si-a făcut simtiţă prezenţa, ne-am format un grup şi am început să participăm la competiţii.

Ai amintit de orientare

R.M.: Este un sport foarte frumos, îi invit pe oameni să îl încerce. Orientarea sportivă a avut la bază hărţile militare şi s-a dezvoltat foarte mult în ţările nordice. Ai un traseu la prima vedere care presupune trecerea prin diferite check pont-uri, iar toată cheia este în metoda de a te deplasa. Totul se desfăşoară la cea mai mare viteză posibilă. Forte mulţi alergători montani provin din orientare.

Cum te apuci de alergare montană?

R.M.: Chiar pentru asta avem o platformă, Team Run, menită să ajute oamenii să se antreneze. Ai o listă ce trebuie completată cu diverse informaţii, iar în funcţie de asta cei de la Team Run iţi crează un program de antrenament special pentru tine.

De ce probleme vă loviţi cu o persoană aflată la început?

R.M.: Tentaţia este foarte mare pentru că vor să sară etapele. Fără o bază solidă vei avea probleme. Misiunea noastră este să-i temperăm, mai ales că nu mă interesează să îii iau omului banii, ci să fie sănătos.

Ce competiţii organizezi?

R.M.: Retezat Sky Race, Alba Iulia Ski Race, Retezat Sky Race Intersport, te invit să vezi adrenalină acolo. Mai organizăm Buşteni Sky Race, este o competiţie dificilă care prinde în România, iar ultimul concurs din an este Corcova Trail Race, unde îmbinăn alergatul şi lichidele bahice. Este o cursă de alergat prin vie, cu vin la discreţie.

Cum te antrenezi?

R.M.: Iarna mă antrenez prin Bucureşti, prin Herăstrău, iar din primăvară pană în toamnă sunt la munte.

Nu este costisitor să practici un astfel de sport?

R.M.: Sunt norocos să fiu sponsorizat pe partea de echipament şi nutriţie. Sezonul trecut m-a costat în jur de 4.000 de euro. Alergatul este un viciu. Atâta timp cât fac ce îmi place şi să cunosc oameni faini şi să călătoresc, e perfect.

Ce se întamplă în Asociaţia Sport la Orice Vîrstă?

R.M.: Şi-a propus de la început să susţină sportivii de performanţă prin organizarea de competiţii, dar şi zonele în care se desfăşoară ele. Prin intermediul concursului oamenii ajung să cunoască zona şi poate chiar să se şi întoarcă acolo.

Ce îi sfătuieşti pe cei care vor să se apuce de alergare montană?

R.M.: Paşi mici, paşi mărunţi, iar rezultatele vin pe parcurs.