Femeile îşi pot ignora viaţa profesională, atunci când se îngrijesc mai mult de familie

Când femeia este „şefă în casă” ar putea să îşi ignore uşor atribuţiile de lider, la locul de muncă, susţine un studiu recent.

Femeile devin mai puţin interesate în a obţine puterea la locul de muncă, atunci când, în familie, ele iau cele mai multe decizii. Acest aspect afectează alegerile pe care femeile le fac în carieră, fără ca ele să îşi dea seama, este de părere cercetătoarea Melissa Williams de la Universitatea Emery.

„Ca rezultat, o femeie ar putea înceta să îşi dorească să se afirme mai mult, în carieră, sau să lucreze full-time”, a explicat cercetătoarea, în cadrul unei întâlniri pe teme de psihologie socială, în New Orleans, potrivit „Science Daily”.

Noul său studiu şi-a propus să exploreze modurile diferite în care bărbaţii şi femeile îşi asumă rolurile de conducere, la locul de muncă dar şi acasă.

„Chiar dacă putem observa reuşitele multor femei, în carieră, nu putem ignora nici cazurile de femei care îşi părăsesc profesiile de succes, sau se reorientează spre cariere flexibile, care le solicită mai puţin, chiar dacă noul lor statut este unul inferior”, completează Bernadette Park, de la Universitatea din Colorado Boulder.

Când femeile fac regulile, în familie

Deseori, ne raportăm la partea feminină dintr-o familie ca singura în atribuţiile careia intră treburile domestice şi, chiar dacă ne-am putea aştepta ca această atitudine să fie un semn de încredere acordată femeii, un asemenea limbaj poate avea efect negativ asupra deciziilor pe care femeia le ia, pe plan social.

Mai mulţi tineri, cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani, au fost puşi să îşi imagineze că sunt căsătoriţi, că au un copil şi că se află într-una dintre următoarele trei ipostaze: cea a persoanei care ia cele mai multe decizii, în familie; cea a unei persoane care ia decizii împreună cu partenerul de viaţă şi cea a persoanei care se îngrijeşte de majoritatea treburilor gospodăreşti, fără să se menţioneze însă ideea de putere.

Rezultatele ulterioare au sugerat că femeile au fost mai puţin interesate de problemele lor în carieră, atunci când se ocupau singure de treburile gospodăreşti, comparativ cu situaţia în care împărţeau atribuţiile cu soţii lor. Pe de altă parte, interesul bărbaţilor pentru statutul lor profesional nu a fost afectat, în nicio situaţie.

Femeile nu au fost atrase pur şi simplu de ideea de a se ocupa singure de treburile familiei, cât de atributul puterii, pe care cercetătorii l-au insinuat.

„Este un lucru diferit ca o femeie să aleagă să stea acasă şi să aibă grijă de familie, asumându-şi doar rolurile de soţie şi de mamă. Dar în momentul în care limbajul pe care noi l-am folosit a făcut ca acest rol să pară mai atrăgător în mintea femeii, fără ca efectul să fie similar şi în cazul bărbaţilor, nu se poate spune că este vorba despre liberă alegere”. 

Femeia, între carieră şi locul său de muncă

Au mai fost identificate şi alte obstacole pe care femeile ar trebui să le depăşească, atunci când încearcă să echilibreze viaţa profesională cu cea de familie. Astfel, femeile experimentează un real conflict, între identitatea de părinte şi cea de profesionist, mai mult decât bărbaţii.

Premisa studiului a fost dată de stereotipul „mamei ideale” aflat în contrast cu cel al „femeii puternice, de carieră”. Pentru bărbaţi, îndeplinirea cu succes a rolului profesional coincide, într-o mare măsură, cu stereotipul „tatălui ideal”. Femeile au percepţii diferite despre cele două roluri, în timp ce bărbaţi reuşesc să le asimileze ca pe unul şi acelaşi lucru.

Cum văd copiii aceste diferenţe?

Chiar dacă o femeie este angajată pe un post cu normă întreagă, ea are multe lucruri de făcut şi acasă. Această împărţire a atribuţiilor poate să schimbe, în mod fundamental, felul în care copiii înţeleg rolurile de gen, chiar dacă părinţii încearcă să le ofere o educaţie egalitară.

„Când vine vorba despre a învăţa rolurile de gen, acţiunile şi, implicit, atitudinile, transmit mai mult decât cuvintele. Părinţii se pot lăuda cu faptul că îi educă pe cei mici să fie orice îşi doresc, însă comportamentul acestora va influenţa mai mult concepţiile viitoare ale copilului”, susţin autorii studiului.