Cum să faci ca să nu-ţi mai critici copilul pentru orice fleac
0Nu a făcut ordine în cameră? A luat o notă mică? Nu vrea să-şi facă temele înainte de a se juca pe calculator? Lista nemulţumirilor pe care le poţi avea ca părinte, în legătură cu comportamentul copilului tău poate continua la nesfârşit. Şi totuşi, părinţii ar trebui să ştie că nu critica este soluţia potrivită. Descoperă care sunt efectele atitudinii critice şi cum poate fi evitat acest comportament
Pentru copii, critica înseamnă atac la persoană. Acest lucru se întâmplă şi adulţilor - ne este greu să distingem între critica referitoare la un comportament şi critica referitoare la persoană. Critica îi poate face pe copii să se simtă atacaţi (poate pe nedrept), judecaţi sau neapreciaţi, tocmai de către persoanele cele mai apropiate, proprii părinţi.
Copilul nu află cum ar fi fost corect să procedeze dacă părintele se limitează la a-l critica. A-i spune copilului că este leneş sau dezordonat nu-l ajută să devină mai conştiincios sau mai organizat. Dimpotrivă, îl descurajează.
Critica repetată îl face pe copil să se simtă evaluat în permanenţă de către cei din jur. Creşte astfel nivelul de stres resimţit de copil şi scade spontaneitatea şi bucuria din interacţiunile cu cei din jur.
Pe termen lung, critica exagerată poate favoriza apariţia problemelor emoţionale şi de comportament (anxietate, comportamente compulsive sau complexe de inferioritate).
„Totuşi, comportamentul copilului meu e greşit! Cum să nu-l critic?!”, îşi pun părinţii problema. Pledoaria împotriva criticii exagerate nu înseamnă eliminarea oricărei reacţii în faţa unui comportament nepotrivit, ci înseamnă înlocuirea criticii cu o comunicare echilibrată şi pozitivă în relaţia cu copilul.
Aşadar, cum evităm să ne tot criticăm?
Înlocuieşte etichetele (de exemplu, „Mereu eşti neatent!”) cu întrebarea „Cum s-a întâmplat?”. Această întrebare îl ajută pe copil să reflecteze asupra problemei şi să înţeleagă mai bine care au fost greşelile sau obstacolele care l-au împiedicat să procedeze corect. De asemenea, îţi dă ocazia să-l înveţi cum poate evita aceeaşi greşeală data viitoare.
Organizează pentru a preîntâmpina problemele. Bâzandu-te pe experienţele anterioare, poţi anticipa problemele sau comportamentele nepotrivite ale copilului tău. Dacă ştii că îi este greu să fie gata la timp pentru şcoală, aminteşte-i de câteva ori dimineaţa cât timp mai are la dispoziţie şi care sunt lucrurile pe care le are de făcut în acest interval. În timp, nu va mai fi nevoie să-i atragi atenţia şi se va obişnui să se organizeze singur.
Acordă atenţie şi comportamentelor pozitive ale copilului. Ideal este ca la finalul fiecărei zile să-ţi poţi aminti câteva lucruri frumoase pe care le-a făcut copilul tău. Poate la început îţi va fi mai greu să le observi, dacă ai reacţionat până acum doar la greşelile copilului tău, dar în timp te vei obişnui.
Evita să te plângi de comportamentul copilului sau de al altor persoane. „Nimeni nu mă ajută să fac curat în casă, m-am săturat!” sau „Tot timpul e dezordine la tine în cameră!” sunt expresii ale frustrării. Iar frustrarea este o emoţie normală, pe care o trăim cu toţii, însă lamentările repetate din partea adulţilor îi invată pe copii să adopte acelaşi comportament. Mai eficient este ca, după ce îţi exprimi frustrarea, să găseşti o soluţie împreună cu persoanele implicate în problemă.
În final, nu uita: Copiii învaţă ceea ce trăiesc. Acesta este şi titlul cărţii care a inspirat acest articol, volum scris de Dorothy Law Nolte şi Rachel Harris, şi care reprezintă un bun îndrumar pentru părinţi.
Este important să-ţi aminteşti că, repetată des, critica îl poate inhiba pe copil, îl face temător şi îi afectează astfel dezvoltarea. Nu ar fi rău ca fiecare părinte să-şi acorde răgazul pentru a-şi reevalua atitudinea pe care o are faţă de copil. Cu singuranţă, cei mai mulţi părinţi se regăsesc în aceste rânduri.
Se încarcă comentariile...
