Căminul, teritoriu feminin

„Stăpâna casei“ nu este o vorbă-n vânt! Psihologii explică de ce într-un cuplu, în ciuda egalităţii între sexe, căminul rămâne apanajul femeilor, locul în care acestea au întotdeauna ultimul cuvânt!

Dintotdeauna cuvântul „casă“ sau „cămin“ trimite cu gândul la feminitate. Nici măcar emanciparea sexului frumos, începută în anii ’70, n-a putut să doboare femeia de pe piedestalul domestic, este de părere François Vigouroux, psiholog francez, autor a numeroase articole şi eseuri pe această temă.

Oricât de mult şi-ar dori să se desprindă din cuplul de termeni „cămin“ – „feminin“, orice reprezentantă a sexului frumos este irezistibil atrasă de casa în care locuieşte şi este oricând gata să vorbească despre culorile casei, despre lumină, despre decoraţiuni şi, în general, despre atmosfera din locuinţă.

Orice mic pretext poate reprezenta un declic pentru rememorări, comparaţii, istorioare legate de copiii ei, de soţ sau de partener, de părinţi, bunici etc.. „În general, femeile încearcă să împărtăşească celor din jur calităţile locului în care trăiesc, chiar dacă este vorba de o simplă cameră dintr-o mansardă“, explică Vigouroux. „Investiţia feminină într-un cămin este foarte importantă“, este de părere specialistul francez.

În schimb, un bărbat nu va fi niciodată capabil să vorbească şi să se implice atât de mult afectiv în relaţia sa cu locuinţa în care stă. Poate să indice şi să descrie foarte bine poziţia casei sau a apartamentului, suprafaţa, dotările tehnice, valoarea de piaţă şi eventua­lele sume cheltuite pentru construire sau pentru îmbunătăţirile aduse.

Declaraţiile unui bărbat referitoare la locuinţa sa, spre deosebire de cele ale femeii, sunt foarte concise şi mult mai puţin înclinate spre confesiuni, explică Vigouroux. „Vizuina“ unui bărbat nu reprezintă decât un foarte mic procent din discuţiile pe care bărbaţii le poartă.

Cel mult, în compania prietenilor, un bărbat descrie sumar dispunerea camerelor şi eventualele bricolaje pe care ar vrea să le facă. Iar discuţiile sale despre cămin – după enunţarea succintă a avantajelor şi dezavantajelor acestuia – s-ar sfârşi invariabil cu o concluzie de genul: „Oricum, nu le poţi avea pe toate!“

Corpul femeii, conceput ca o casă

Imposibilitatea de a separa cei doi termeni ai ecuaţiei „casă-femeie“ ţine şi de constituţia feminină, atâta vreme cât corpul femeii devine, în adevăratul sens al cuvântului, un „cămin“ în timpul sarcinii. „Corpul femeii este conceput ca o casă“, este de părere Alberto Eiguer, psihanalist, autorul unei cărţi intitulate „Căminul în subconştient”.

„Nu este acesta spaţiul în care fătul locuieşte timp de nouă luni, în care este protejat, încălzit, hrănit şi unde stabileşte primele sale legături cu mama sa? De aceea, este logic faptul că femeia este predispusă­ să se identifice cu locuinţa şi să guverneze asupra acestui spaţiu care îi seamănă.”

Femeilor le place să organizeze, să îngrijească, să decoreze interiorul la fel de mult cum le place să-şi îngrijească şi să-şi înfrumuseţeze corpul, demonstrează Alberto Eiguer. „Când îşi aranjează un şal care cade peste umăr sau o vază cu flori pe o comodă, o femeie arată tot atâta interes, chiar dragoste“, este de părere Eiguer.

„Niciodată un bărbat nu va avea în minte cu atâta precizie inventarul tuturor lucrurilor dintr-o casă şi al poziţiei lor, chiar dacă sunt sertare şi dulapuri pline de obiecte. Iar când vine vorba de mutat, tot femeile sunt cele care conduc cu eficienţă operaţiunile, chiar dacă asta implică pentru ele şi un mare consum emoţional, deoarece căminul este un spaţiu intim şi fuzional“, explică Eiguer.

În ultimii ani însă, chiar dacă femeile îşi impun în continuare voinţa în casă, bărbaţii încep să-şi acompanieze consoartele în deciziile legate de amenajarea spaţiului în care locuiesc împreună. Este şi rezultatul proliferării pieţei decoraţiunilor interioare care îi antrenează astfel şi pe bărbaţi, mai ales pe cei mai tineri, afirmă Guy de Charentenay, arhitect francez.

Femeile dau plusvaloare locuinţelor

Un studiu realizat în 2007 de „Observateur Cetelem“ arată că, la cumpărarea sau închirierea unei case, bărbaţii se interesează mai degrabă de aspectele financiare şi de zona în care este amplasată locuinţa, iar femeile examinează mai ales interiorul casei - cât de mare este bucătăria, câte dulapuri sau zone de depozitare are, cât de bine este dotată cu aparate electrocasnice, în general aspectele practice legate de locuirea în acel spaţiu. „Iar în cele din urmă, ele sunt cele care iau decizia în privinţa achiziţionării sau închirierii locuinţei“, este concluzia studiului.

De altfel, femeile sunt cele care dau plusvaloare caselor, este de părere Guy de Charentenay. „De cum intră într-o casă în care urmează să locuiască, o femeie îşi imaginează imediat culorile cu care o va decora, accesoriile,­ mobilierul, materialul din care vor fi confecţionate perdelele etc.”, explică Guy de Charentenay.

„Dacă vreau să ajut un cuplu să-şi amenajeze noua locuinţă, mă adresez femeii şi o fac să vorbească despre viaţa ei, despre ceea ce i-ar plăcea să facă, despre cum vrea să-şi crească copiii, despre prieteni“, mărturiseşte arhitectul. „Vrem sau nu, căminul ţine de genul feminin“, conchide Guy de Charentenay.