Unde sunt bărbaţii grizonaţi în reclame?

Apariţiile bărbaţilor maturi, cu părul grizonat, sunt rarităţi în reclamele brandurilor vestimentare. David Evans, blogger „The Guardian”, se întreabă de ce se tem retailerii din industria modei?

De câte ori au putut fi văzuţi bărbaţi grizonaţi pe podium sau în advertorialele din revistele glossy: „Nu sunt o prezenţă des întâlnită şi este tulburător când te gândeşti că deficitul apariţiilor lor în campaniile de modă este invers proporţional cu numărul bărbaţilor maturi din populaţie”, specifică David Evans.

Cu toate acestea, interesul pentru modă şi stil al celor care au peste 40 de ani, câteodată sub 40, a crescut simţitor, ceea ce face şi mai greu de înţeles de ce sunt complet ignoraţi în campaniile publicitare sau de prezentare. „În mod evident, există o gaură lucrativă şi plină de potenţial pe piaţa dedicată bărbaţilor în care brandurile, totuşi, nu vor să intre. De ce?”, întreabă bloggerul britanic.

Cele mai multe branduri de vestimentaţie masculină au în frunte bărbaţi maturi care, totuşi, ţintesc la o clientelă mult mai tânără. Exemplul lui Gordon Richardson (foto), director de design la Topman şi un bărbat extrem de stilat, el însuşi. Şi cu toate dedicarea sa faţă de stilul masculin, Topman nu este aproape niciodată prima opţiune pentru un bărbat grizonat când vine vorba de piese preferate. Hackett and Paul Smith, ambii nişte domni bine, grizonaţi, oferă linii vestimentare al căror accent pică, în mod evident, pe publicul tânăr.

Totuşi, acest tip de „raritate” a încurajat anumiţi designeri să promoveze un alt tip de model – oarecum accidentat, un pic nebărbierit, tatuat şi da, în vârstă. Aceştia fac reclamă unor branduri cu o tenţă preponderent clasică, precum Viyella sau Alan Paine. Sau, în cealaltă extremă, există brandurile progesive, precum Agi and Sam (foto) şi Oliver Spencer, care folosesc numai modele peste 40 de ani. Asta înseamnă că lucrurile încep să meargă sau că vasta categorie de bărbaţi adulţi este doar o nişă în modă?

În procesul care decurge lent, este de menţionat şi faptul că designerii încep să recunoască potenţialul pe care această piaţă îl are – piaţa bărbaţilor trecuţi de o vârstă, care îşi cunosc stilul, care nu mai caută şi nu mai au nici rătăciri, care sunt fideli unei imagini a lor. În acelaşi timp, bărbaţii mai în vârstă dau la o parte toate clişeele stilului vârstei de mijloc. Retailerii nu pot urmări încă drumul pe care designerii îl propun, cel mai probabil din cauza temerii de a nu alunga publicul tânăr.