25 noiembrie: 50 de ani de la moartea româncei care a fost prima femeie inginer din lume
0Tot pe 25 noiembrie au murit poetul și fabulistul român Grigore Alexandrescu, savantul Henri Coandă și a fost înmormântat fostul președinte american John F. Kennedy.
25 noiembrie 1963: S-a născut savantul Ion Cantacuzino, fondator al şcolii româneşti de imunologie
Om de ştiinţă renumit, unul dintre creatorii şcolii naţionale de microbiolgie, imunologie şi medicină experimentală, inventatorul leacului pentru tuberculoză şi holeră în România, profesorul Ion Cantacuzino rămâne o personalitate de excepţie a lunii medicale mondiale.
Profesorul Ion Cantacuzino s-a născut la 25 noiembrie 1863 la Bucureşti şi a trecut la cele veşnice în data de 14 ianuarie 1934. Întreaga sa viaţă a fost dedicată asigurării protecţiei intereselor esenţiale ale siguranţei stării de sănătate a populaţiei, dezvoltării ştiinţelor medicale, în general, şi prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase, în special.
Chiar dacă medicina nu a fost una dintre opţiunile sale, Ion Cantacuzino a ajuns la o carieră strălucită în acest domeniu, fiindu-i recunoscute meritele şi pe plan internaţional. Cantacuzino a înfiinţat Institutul de Seruri şi Vaccinuri, care astăzi îi poartă numele.
Conform MApN, Ion Cantacuzino a salvat Armata Română de la un veritabil dezastru când în 1913, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, trupele române au invadat Bulgaria. Deşi au ocupat Cadrilaterul fără luptă, în rândul trupelor româneşti a izbucnit o epidemie de holeră. Numărul pierderilor de vieţi omeneşti a fost limitat mulţumită lui Ion Cantacuzino, care s-a ocupat de imunizarea trupelor cu un vaccin pe care tot el îl descoperise.
În plus, România a fost, mulţumită lui Ion Cantacuzino, a doua ţară din lume care a introdus vaccinarea nou-născuţilor împotriva tuberculozei. Alte boli precum tifosul, febra tifoidă sau malaria au făcut tot mai puţine victime de la an la an, tot mulţumită programelor de vaccinare concepute de savantul român.
A negociat Tratatul de Pace de la Trianon
Deosebit de importantă este implicarea sa în protecţia populaţiei civile şi a militarilor Armatei Române în al doilea Război Balcanic (1913) prin lichidarea focarelor de holeră ce au decimat aproximativ 1.000 de persoane. A continuat, ca medic militar, să coordoneze acţiunile pentru combaterea tifosului exantematic şi a holerei în timpul Primului Război Mondial. Pe toată perioada acestuia, a fost Director General al Serviciilor sanitare, civile şi militare.
25 noiembrie 1885: A murit poetul și fabulistul român Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi şi fabulişti români, a suferit ultimii 25 de ani din viaţă de alienaţie mintală. A murit sărac, la vârsta de 75 de ani.
Grigore Alexandrescu a fost un unionist convins şi a fost extrem de bucuros de înfăptuirea Unirii Principatelor Române, la 1859, motiv pentru care a susţinut o adevărată campanie în favoarea ei pe plan literar. Poate şi din acest motiv poetul avea să revină peste ani la Focşani, ca membru al Comisia Centrală, din care au mai făcut parte alte personalităţi ale ţării, precum Mihail Kogălniceanu, Vasile Melinescu, Ştefan Golescu, Nicolae Şuţu.
La Focşani, poetul s-a împrietenit cu un scriitor local, D. Dăscălescu, al cărui tată era originar din Târgovişte, unde se născuse Alexandrescu. Prin intermediul lui Dăscălescu, Grigore Alexandrescu, care avea pe atunci 50 de ani, a făcut cunoştinţă cu Raluca, fata spătarului Gavril Stamatin, familie de vază în oraş. Alexandrescu a descris-o ca fiind „o fiinţă oacheşă, nu frumoasă, însă blajină, ascunzând un trup abundent sub largile foi de tafta“.
Pe data de 29 mai a anului 1860, în biserica Stamatineşti a avut loc nunta poetului Gr. Alexandrescu cu Raluca Stamatin, naş fiind Ştefan Golescu, preşedintele Comisiei Centrale.
La scurt timp însă după eveniment, au început primele semne de alienare mintală, care îl vor devasta periodic, până la sfârşitul vieţii, 25 de ani mai târziu.
Bolnav fiind, are totuşi o activitate publicistică importantă, dorind să demonstreze că îşi are toate minţile acasă. Din acea perioadă datează mai multe fabule, precum "Catârul cu clopoţei", "Mielul murind", "Castorul şi alte lighioane", "Zugravul şi portretul". În 1879 s-a stins din viaţă, la doar 45 de ani, soţia sa, care i-a rămas credincioasă şi care i-a dăruit singurul copil, pe Anghelina.
Până la sfârşitul vieţii a mai avut câteva încercări literare, dar îşi spusese deja cuvântul ca poet şi fabulist. Grigore Alexandrescu murit sărac, la Bucureşti, în anul 1885, în casa fiicei sale. Iar despre nepăsarea autorităţilor şi semenilor Vasile Alecsandri a scris următoarele: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mâhnit atât de mult (căci el era mort de mai mulţi ani), cât m-a mâhnit nepăsarea generaţiei actuale în privirea lui şi uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit”.
25 noiembrie 1915: Albert Einstein prezintă Academiei de Științe din Prusia ecuațiile de câmp ale relativității generale.
Albert Einstein comunicase Academiei Prusiei, pe 4 și 11 noiembrie, variante preliminare ale teoriei relativității generalizate, conținând anumite ecuații incorecte. La 25 noiembrie Einstein prezintă Academiei Prusiei Teoria finală, cu ecuațiile corectate.
Conform teoriei relativității generale (RG), forţa de gravitaţie este o manifestare a geometriei locale spaţiu-timp. RG este o teorie metrică a gravitației. La baza ei sunt ecuațiile lui Einstein (b2), care descriu relația dintre geometria unei varietăți patrudimensionale, pseudo-Riemanniene, reprezentând spațiu-timpul și energia-impulsul conținut în acel spațiu-timp. Gravitația corespunde schimbărilor în proprietățile spațiului și timpului, care, la rândul lor, modifică traseele obiectelor. Curbura este cauzată de energia-impulsul materiei.
25 noiembrie 1963: Este înmormântat președintele american John F. Kennedy la Cimitirul National Arlington, din Washington
Fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy, a fost ucis în urmă cu 60 de ani, pe 22 noiembrie, în timp ce efectua un tur al orașului într-o mașină decapotabilă prin Dallas,
Limuzina președintelui se întoarce spre strada Elm la ora 12:29. Primul foc de armă fusese tras, fără a-l lovi pe președinte.
Un fragment din glonț l-a lovit pe James Tauge, care se uită la coloana de mașini din Dealey Plaza.
Un bărbat stătea lângă semnul Stemmons Freeway cu o umbrelă deschisă, dând naștere teoriei conspirației „Omul umbrelă”.
La ora 12:30, al doilea foc de armă a fost tras, lovindu-l pe Kennedy în spate. Ulterior, următoarea lovitură a fost fatală pentru Kennedy, care a fost împușcat în cap.
La ora 13:26, asistentul secretarului de presă al Casei Albe, Mac Kilduff, confirmă moartea lui Kennedy.
Pe 25 noiembrie 1963, la înmormântarea lui John F. Kennedy de la Cimitirul Național Arlington, conform unei estimări făcute de New York Times, au participat un milion de oameni.
25 noiembrie 1972: A murit savantul român Henri Coandă
Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886, București – d. 25 noiembrie 1972, București) a fost un academician și inginer aeronautic român, pionier al aviației, fizician, specialist în aerodinamică și mecanica fluidelor, inovator, inventator și descoperitor al efectului care îi poartă numele.
A fost fiul generalului Constantin Coandă, general de carieră și prim-ministru al României în 1918, și nepot al amiralului Ion Coandă.
Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel și savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obțină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni un avion fără elice, numit convențional Coandă-1910, pe care l-a prezentat la al doilea Salon internațional aeronautic de la Paris 1910.
Coandă a susținut după 1956 că în timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experiență, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare și a luat foc. Deocamdată nu au fost găsite surse contemporane evenimentului care să coroboreze această narațiune.
Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviație din Bristol, Anglia și a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie. În următorii ani se întoarce în Franța, unde a construit un avion de recunoaștere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume și altele. În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi „Efectul Coandă”, constând în devierea unui jet de fluid care curge de-a lungul unui perete convex.
Această descoperire l-a condus la importante cercetări aplicative privind hipersustentația aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet și altele.
Henri Coandă revine definitiv în țară în 1969, ca director al Institutului de creație științifică și tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române. Henri Coandă a murit la București, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.
25 noiembrie 1973: A murit Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume
Elisa Leonida s-a născut la Galaţi, pe 10 noiembrie 1887, într-o familie de intelectuali cu 11 copii. Începuturile carierei ei nu a fost uşoare. Deoarece în vremea în care tânăra a decis să urmeze o facultate tehnică (1908) nicio facultate din România nu a vrut să o accepte, pe motiv că femeile nu au ce căuta în inginerie, ea a plecat la studii în Germania.
După terminarea liceului, s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti (precursoarea Politehnicii din zilele noastre), însă a fost respinsă din start din cauza prejudecăţilor vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. A încercat şi la alte şcoli tehnice din România, însă peste tot a primit acelaşi răspuns, după cum avea să consemnezee Eliza Leonida în jurnalul personal: „Locul femeilor este la cratiţă!”
Nemaiavând alternative, dar ferm convinsă că trebuie să devină inginer, pleacă, în anul 1909, în Germania şi se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin. În fapt, este prima femeie student a acestei universităţi, căci şi în Germania existau prejudecăţi bine înrădăcinate cu privire la rolul femeilor în societate.
În 1912 a absolvit cu calificativul “bine”, spre admiraţia decanului, şi a devenit oficial prima femeie inginer din lume, cu specializarea chimie.
Deşi i s-a oferit un post de inginer la firma BASF din Germania, Elisa s-a întors în ţară, aşa cum făceau cei mai mulţi dintre tinerii români care studiau în străinătate. A reuşit, cu greu, să obţină un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din Bucureşti.
Regina Maria a fost la nunta ei!
După puţin timp, a început Primul Război Mondial. Cu riscul vieţii, merge pe front, unde desfăşoară o intensă activitate în cadrul organizaţiei „Crucea Roşie“, ajutând la diminuarea suferinţelor soldaţilor răniţi. I s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărăşeşti. Pentru activitatea sanitară, a fost decorată cu ordine şi medalii româneşti şi străine.
Tot pe front l-a întâlnit pe viitorul său soţ, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, inginerul Constantin Zamfirescu, cu care s-a căsătorit, pe front, la Ghidigeni, în 1918. La nuntă a participat şi Regina Maria, momentul consfinţind faptul că între Familia Regală şi familia Leonida existau deja legături strânse.
A devenit mama a două fete, care ulterior au devenit una profesoară şi alta ingineră.
După război, şi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raţionalizări, a introdus tehnici noi şi a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului ţării noastre.
A încetat din viaţă la 25 noiembrie 1973, la vârsta de 86 de ani.
25 noiembrie 1990: Lech Walesa câștiga primele alegeri prezidențiale de după căderea comunismului
După ce Solidaritatea a câştigat Parlamentul în Polonia, Walesa a hotărât să candideze pentru funcţia de preşedinte al ţării.
Preşedinţia în vremea tranziţiei nu a fost o treabă uşoară, iar popularitatea lui Walesa şi a Solidarităţii a scăzut considerabil. În 1995, a pierdut funcţia, în faţa lui Aleksander Kwasniewski.
„Sarcina noastră nu a fost să înlocuim comunismul, ci mai degrabă să permitem dezvoltarea a altceva. În această privinţă, am acţionat împotriva propriului meu interes. Au apărut mai multe partide politice după înfrângerea comunismului şi nu am putut să aparţin tuturor. Nu mai puteam fi marele Walesa. În final, mi-am slăbit propria putere, dar a fost mai mult o alegere, pentru că nu voiam ca numele meu să fie echivalat cu cel al lui Kim Il Sung sau al lui Lenin. Astfel, a trebuit să mă supun înfrângerii politice în numele democraţiei. Acesta a fost destinul meu – destinul unui adevărat revoluţionar“, declara el pentru „Spiegel Online“ în 2009.
25 noiembrie 1992: Adunarea Federală a Cehoslovaciei a votat separarea celor două republici Cehia şi Slovacia
Au trecut 30 de ani de la divizarea paşnică a Cehiei şi Slovaciei, În 1993, în timp ce Balcanii fierbeau din cauza războiului din Iugoslavia, la 1 ianuarie, Cehia şi Slovacia au decis, paşnic, să îşi continue drumul către democraţie separat.
„Viaţa împreună în interiorul unui singur stat s-a încheiat. Viaţa împreună în două state continuă”, declara în urmă cu 30 de ani Vladimir Meciar, fost prim-ministru al Slovaciei.
Divorţul de catifea, numele dat divizării Cehoslovaciei la 1 ianuarie 1993, a reluat „Revoluţia de catifea” fără sânge, care a răsturnat comuniştii din ţară în 1989.
25 noiembrie 2020: A murit marele fotbalist Diego Armando Maradona
Fostul fotbalist Diego Armando Maradona a murit la 60 de ani, în urma unui stop cardiac. Vestea decesului a fost confirmată de avocatul său.
Maradona ar murit în urma unui stop cardiac. Fostul fotbalist se afla la locuinţa sa din Tigre, unde se recupera după o operaţie la cap.
Diego Armando Maradona, "El Pibe de Oro", s-a născut pe 30 octombrie 1960, în Lanús, Provincia Buenos Aires, Argentina.
Maradona este considerat de către mulţi din lumea fotbalului (inclusiv jurnalişti sportivi, foşti şi actuali jucători, fani) ca fiind cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, împărţind cu Pelé titlul de Jucătorul Secolului decernat de FIFA.
De-a lungul carierei sale de jucător profesionist, Maradona a jucat pentru Argentinos Juniors (1976-1980), Boca Juniors (1981, 1995-1998), FC Barcelona (1982-1984), Napoli (1984-1991), FC Sevilla (1992-1993) şi Newell's Old Boys (1993-1994).
În cariera sa internaţională, a jucat pentru naţionala Argentinei 91 de meciuri şi a marcat 34 de goluri. A participat la patru turnee finale ale Campionatului mondial de fotbal FIFA., incluzând Cupa Mondială din 1986, când, în calitate de căpitan de echipă, a condus Argentina spre titlul final, învingând în ultimul act Republica Federală Germană şi câştigând Balonul de Aur, premiul pentru cel mai bun jucător al turneului.
Maradona a devenit, în noiembrie 2008, selecţionerul Argentinei, el având anterior doar două experienţe scurte şi lipsite de succes ca antrenor, la echipele Mandiyu de Corrientes (1994) şi Racing Club (1995). După Cupa Mondială din 2010, unde Argentina a fost eliminată în sferturile de finală, Federaţia Argentiniană a anunţat că a decis să nu-I mai prelungească înţelegerea. Apoi a mai pregătit pe Al Wasl FC şi Fujairah (Emiratele Arabe Unite), iar în 2018 a devenit antrenor la echipa mexicană Dorados de Sinaloa, de unde a plecat în 2019 pentru a prelua Gimasia de la Plata.
25 noiembrie: Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor
Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor (ONU) este marcată, în fiecare an, la 25 noiembrie.
Mişcarea #MeToo, fondată de activista Tarana Burke în 2006, a explodat şi a declanşat mobilizarea globală, creând un moment de urgenţă în prevenirea şi răspunsul la violenţa împotriva femeilor şi fetelor. De atunci, s-au creat o conştientizare şi un impuls fără precedent datorită muncii neîntrerupte a activiştilor, a apărătorilor drepturilor femeilor şi a susţinătorilor supravieţuitorilor din întreaga lume pentru a preveni şi elimina violenţa împotriva femeilor şi fetelor.
În acelaşi timp, a existat o creştere a mişcărilor împotriva drepturilor, inclusiv a grupurilor anti-feministe, ceea ce a dus la reducerea spaţiului pentru societatea civilă, o reacţie împotriva organizaţiilor pentru drepturile femeilor şi o creştere a atacurilor împotriva apărătorilor şi activiştilor drepturilor omului.
Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 54/134, a stabilit, la 7 februarie 2000, data de 25 noiembrie drept Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Cu acest prilej, Organizaţia Naţiunilor Unite a invitat guvernele, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale să planifice activităţi menite să trezească conştiinţa publică în faţa acestor probleme.
Se încarcă comentariile...
