Rex Tillerson, un om discret, pierdut în trumpism. Motivul pentru care a fost demis de la şefia diplomaţiei americane

Rex Tillerson, un om discret, pierdut în trumpism. Motivul pentru care a fost demis de la şefia diplomaţiei americane

Rex Tillerson FOTO EPA

Rex Tillerson, un fost „căpitan“ de industrie discret şi zgârcit la vorbă, a părăsit marţi Departamentul de Stat fără să fi reuşit vreodată să-şi găsească locul la conducerea diplomaţiei americane şi într-o administraţie Trump ale cărei excese par la antipozii peronalităţii sale, scrie AFP.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cu o aură de om al puterii, cu numeroase conexiuni internaţionale, a venit la Departamentul de Stat, la începutul mandatului preşedintelui republican. Fostul CEO al gigantului pertrolier ExxonMobil i-a fost recomandat lui Donald Trump de către Condoleezza Rice, fosta secretară de Stat a lui George W. Bush.

La instalarea la conducerea diplomaţiei americane, a fost prezentat ca unul dintre americanii care-l cunoaşte cel mai bine pe preşedintele rus Vladimir Putin. Una dintre priorităţile noii administraţii era atunci o reîncălzire a relaţiilor cu şeful de la Kremlin. Însă numeroase controverse şi ancheta cu privire la amestecul rus în alegerile americane aveau să facă acest obiectiv imposibil de atins.

Promovând mai degrabă o diplomaţie a reţelelor şi influenţei decât a vorbei, el trece imediat în răspărul predecsorilor săi. De la volubilul John Kerry, la fosta Primă Doamnă Hillary Clinton, toţi erau diplomaţi cu experienţă sau lideri politici de prim-plan. Fără cont pe Twitter, el călătoreşte puţin şi fuge de presă.

Departe de lumina reflectoarelor

„Eu sunt nou la Washington“, a amintit mult timp, cu vocea sa înfundată de texan în vârstă de 65 de ani, pentru a-şi semnala mai bine distanţa faţă de „mlaştina politică“.

Echipa sa a încercat să-i transforme slăbiciunile în forţă. „El nu este un politician care caută lumina proiectoarelor“, teoretiza la începutul lui octombrie 2017 purtătoarea sa de cuvânt Heather Nauert. „Spre deosebire de predecesorii săi, secretarul de Stat crede că diplomaţia trebuie să aibă loc în culise“, sublinia anturajul său.

Iar în culise, ca atunci când a negociat megacontracte petroliere, acest bărbat cu o statură impozantă a încercat să impună calea diplomaţiei, în crizele nord-coreeană, iraniană sau de la Golful Persic.

Rex Tillerson s-a sprijinit de asemenea pe o relaţie strânsă cu secretarul Apărării, „dragul (său) prieten“ Jim Mattis. „Ştim că ei comunică în mod regulat“ şi îşi împart rolurile „în aceeaşi strategie“, Tillerson îndemnând la dialog, iar Mattis agitând opţiunea militară, analiza Lisa Collins, de la Center for Strategic and International Studies.

Alţii subliniază de asemenea capacitatea sa de a da o poleială ieşirilor zgomotoase ale preşedintelui american.

„Este un patriot, el crede cu adevărat că este rolul său să rămână să-l controleze pe preşedinte, să evite haosul“, explica un diplomat american, care nu se află în tabăra sa politică.

Percepţia caracterului şters al secretarului s-a extins şi asupra departamentului său.

„Tillerson este un om bun, a învăţat treaba pe fond“, declară un diplomat străin. „Problema este că Departamentul de Stat a devenit complet disfuncţional“, cu numeroase posturi de subsecretar rămase vacante în urma unor tăieri bugetare fără precedent.

„Lucrul cel mai important pe care-l pot face este să fac această administraţie mai eficientă“, aprecia Tillerson.

Însă rezultatele rămân slabe - prea slabe probabil pentru Donald Trump, care s-a supărat adesea din această cauză.

Şeful diplomaţiei primei puteri mondiale nu i-a convins, în fapt, niciodată pe comentatori. Rezultatul: relatări despre relaţiile sale tensionate cu preşedintele - pe care l-a catalogat într-o zi drept „debil“ potrivit presei - şi zvonuri cu privire la demisie care au curs mereu.

Dialogul cu Phenianul

Divergenţele de vederi între Trump şi Tillerson erau notorii în mai multe dosare-cheie, de la modificările climatice la Iran.

Miliardarul republican nu i-a uşurat sarcina lui Rex Tillerson. Mai întâi l-a privat de emblematicul dosar israeliano-palestinian, pe care i l-a încredinţat ginerelui său Jared Kushner. Apoi şi-a multiplicat deciziile cu privire la o dezangajare de pe scena multilaterală. În fine, l-a contrazis în mod public.

Tillerson îşi laudă eforturile diplomatice în faţa ambiţiilor nucleare nord-coreene? Trump ameninţă Phenianul cu „focul şi furia“.

Secretarul de Stat evocă în mod public canale de comunicare cu Coreea de Nord? „Îşi pierde timpul“, scrie pe Twitter preşedintele. „Singurul care contează sunt eu“, tranşează el în final.

Ca o ironie a istoriei, pentru a pregăti mai bine viitoarele negocieri pe care tocmai a acceptat în mod spectaculos să le angajeze cu Phenianul şi-a îndepărtat Donald trump secretarul de Stat, cu scopul de a-i încredinţa acest rol şefului CIA Mike Pompeo, în care are încredere deplină.

Marţi, explicând plecarea acestuia în faţa presei, miliardarul a insistat că „ne înţelegeam bine, dar aveam dezacorduri. Cu privire la acordul (în dosarul) nuclear iranian, eu credem că este oribil, el credea că era OK“.

 

citeste totul despre: