De ce Donald Trump nu este un populist adevărat

De ce Donald
Trump nu este un populist adevărat

Donald Trump FOTO Getty Images

Presa îl descrie deseori pe Trump ca fiind un „populist“ şi îl aseamănă cu politicieni din alte state, ca Viktor Orban din Ungaria, care şi-a câştigat puterea prin exploatarea resentimentului populaţiei faţă de imigranţi şi elitele globale, însă există o diferenţă majoră între cei doi, notează laureatul Nobel pentru Economie şi editorialistul New York Times, Paul Krugman.

„Îi iubesc pe cei cu un nivel scăzut de educaţie“, a declarat Donald Trump în februarie 2016, după o victorie decisivă în Nevada. Şi cei cu o educaţie sărăcăcioasă îl iubesc la rândul lor: albii fără facultate reprezintă singurul grup în care Trump are o rată de popularitate de peste 50 la sută.
 
Însă în acest caz, de ce nu este Trump dispus să facă ceva pentru a-i ajuta pe oamenii care l-au instalat la Casa Albă?
 
Există paralele puternice şi chiar înspăimântătoare între Trump şi Orban: Orban a transformat Ungaria într-un stat autoritar, păstrând formele democraţiei, dar manipulând sistemul în aşa fel încât partidul său să aibă un control permanent asupra puterii.
 
Este alarmantă posibilitatea ca SUA să se îndrepte în aceeaşi direcţie, lucru care se poate întâmpla curând: dacă Trump va fi reales anul viitor, acest lucru ar putea însemna sfârşitul experimentului democratic al Americii, subliniază Krugman.
 
Însă succesul lui Orban a depins, parţial, de faptul că a mai făcut câte ceva pentru baza sa electorală. Ungaria a instituit un program de locuri de muncă la stat pentru zonele rurale, a oferit o scutire de datorii, manuale şcolare gratuite şi mese gratuite – cu bani obţinuţi în parte din o creştere semnificativă a taxelor.
 
Într-adevăr, aceste posturi la stat sunt plătite foarte prost şi Orban a practicat capitalismul favoritism la o scară mare, îmbogăţind o nouă clasă de oligarhi. Însă există puţin populism – adică politici care chiar oferă câteva beneficii omului de rând – în această ecuaţie.
 
În campania sa din 2016, Trump a părut că ar putea fi un populist de tip european, combinând rasismul cu susţinerea programelor sociale de care să beneficieze albii. Chiar a promis că va creşte taxele bogaţilor, incluzându-l pe el însuşi.
 
Însă de când a preluat mandatul de preşedinte, Trump i-a favorizat  fără încetare pe cei bogaţi, în detrimentul celor din clasa muncitoare , indiferent de culoarea pielii lor. Singurul său succes legislativ major, reducerea fiscală din 2017, a fost o mare şansă pentru corporaţii şi patroni; firimiturile aruncate familiilor obişnuite au fost atât de mici că majoritatea oamenilor cred că nu au primit absolut nimic.
 
În acelaşi timp, Trump încearcă încontinuu să distrugă prevederi-cheie ale Obamacare – protecţie pentru afecţiunile preexistente, ajutoare de plată şi extinderea Medicaid – deşi acestea sunt foarte populare şi au fost extrem de benefice în state precum Kentucky şi West Virginia, care i-au oferit un avantaj foarte mare la alegeri.
 
Votanţii albi din clasa muncitoare par să fi observat că Trump nu lucrează pentru ei. Un nou sondaj Fox News arată că doar 5 la sută dintre albii fără studii superioare consideră că politicile economice ale lui Trump sunt în beneficiul „oamenilor ca mine“, comparativ cu 45 la sută care cred că beneficiile merg la „oameni cu mai mulţi bani“.
 
Trump poate crede că se poate revanşa pentru taxa sa pro-plutocraţi şi politicile de sănătate cu tarife, singura sa deviere semnificativă de la ortodoxia Partidului Republican. Însă în ciuda insistenţei lui Trump că străinii vor plăti tarifele, majoritatea albilor fără facultate cred că vor ajunge să plătească mai mult pentru lucrurile pe care le cumpără.
 
Însă aceste lucruri nu înseamnă neapărat că vor exista dezertări la scară largă din partea celor cu „un nivel scăzut de educaţie“, pe care Trump îi iubeşte. Pe de altă parte, domeniul sănătăţii – unde trădarea promisiunilor din trecut a fost cea mai evidentă – pare să fi jucat un rol important în victoria democraţilor de la mijloc de mandat. Şi Trum este cu siguranţă mai vulnerabil decât ar fi dacă s-ar angaja măcar puţin în acţiuni populiste reale. 
 
Adevărul este că Trump nu e un populist, decât în cazul în care populismul ar fi redefinit ca un sinonim pentru rasism. Cel puţin unii dintre albii din clasa muncitoare au realizat că liderul de la Casa Albă nu este de partea lor. Şi democraţii ar fi neinspiraţi dacă nu ar profita de acest lucru, conchide Paul Krugman, în articolul său din NYT.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: