Cum a fost salvat Elon Musk de un inginer care a împiedicat, în ultima secundă, implozia primei rachete SpaceX care avea să ajungă în spaţiu

Elon Musk la primirea premiului Axel Springer FOTO Hannibal Hanschke-Pool/Getty Images

Compania SpaceX a lui Elon Musk a atârnat de un fir de aţă în 2008, având o ultimă şansă să convingă că poate lansa o rachetă pe orbită, după eşecuri anterioare. SpaceX nu primea contracte şi avea dificultăţi financiare, se arată în cartea jurnalistului Eric Berger, „Liftoff”.

Salvarea a venit din partea unui inginer tânăr, în timpul zborului care transporta racheta spre Insulele Marshall, relatează Insider.

În 2008, SpaceX spera să lanseze în sfârşit o rachetă pe orbită, şi nu mai avea decât una singură pe care o putea finanţa, şi astfel o ultimă încercare. Musk le-a dat inginerilor săi un termen de o lună şi jumătate ca să încropească un ultim efort în acest sens.

Când au fost gata, inginerii au pornit cu racheta Falcon 1 la bordul unui avion C-17 al Forţelor Aeriene, plecând din Los Angeles spre Hawaii. De acolo urma să fie transportată pe apă pe Insulele Marshall, unde trebuia să fie lansată.

Însă pe când avionul începea să coboare, pregătindu-se de aterizare, inginerii au auzit „un zgomot îngrozitor, puternic ca şi cum ceva sta să pocnească”, scrie jurnalistul Eric Berger, editor la Ars Technica.

Racheta era pe punctul de a face implozie din cauza diferenţelor de presiune. Intervenţia rapidă a unui inginer tânăr, Zach Dunn, care şi-a riscat viaţa, a salvat compania, dar şi posibil vieţile tuturor celor de la bord.

Problemele au apărut când avionul şi-a început coborârea şi pocnituri şi şuierături s-au auzit din cala avionului, moment în care inginerii şi-au dat seama că racheta nu era suficient de ventilată pentru a face faţă modificărilor de presiune şi practic „respira ca printr-un pai”.

Pe măsură ce discrepanţa de presiune se amplifica, racheta începuse să se încovoaie.

Anne Chinnery, la acel moment manager de operaţiuni de lansare la Space X, i-a dezvăluit lui Berger: „Primul meu gând a fost că chestia asta urma să facă implozie şi să ricoşeze, urmând să ne ucidă pe toţi cei care eram aşezaţi pe scaunele din apropierea rachetei. Aşa că m-am ridicat şi le-am spus tututor să se mute spre partea din faţă a rachetei”.

Dunn, care venise la SpaceX ca intern în 2006 şi promovase rapid ca inginer de propulsie, avea să salveze situaţia.

Inginerii le-au spus piloţilor să zboare mai sus pentru a scădea presiunea aerului. Doar că avionul nu avea combustibil decât pentru a înconjura încă o dată baza, adică în jur de 10 minute.

Dunn a intrat în „stomacul bestiei”, în secţiunea Interstage care separă baza rachetei care o propulsează de partea care o ghidează spre orbită. Dunn s-a târât până la rezervorul de oxigen lichid şi a deschis sistemul de presurizare.

„A durut ca naiba (părţile metalice din interior fiind ascuţite), dar Dunn a ieşit la suprafaţă şi a văzut că totul a meritat”, scrie Berger în „Liftoff”.

Racheta supravieţuise transportului, dar nu fără urmări, după ce fusese aproape de implozie. O singură săptămână a avut echipa la dispoziţie, până la lansare, să desfacă racheta şi să înlocuiască piesele sau să le repare.

Pe 28 septembrie, Falcon I era ca nouă când s-a desprins de pământ şi a ţâşnit spre orbită.

Dunn a mai rămas la SpaceX încă un deceniu, devenind vicepreşedinte pentru producţie şi lansare. Anul trecut a părăsit SpaceX pentru Relativity Space, un start-up care îşi propune să accelereze automatizarea procesului de producţie a rachetelor prin printare 3D.