Alegeri SUA 2020. Răzbunarea milenialilor. Ce se întâmplă când tinerii se prezintă în număr mare la vot

Milenialii alături de alte generaţii tinere au votat masiv anul acesta în alegerile prezidenţiale americane în ceea ce pare o mobilizare a tinerilor, spre deosebire de 2016, când au votat mai mulţi aşa-numiţi boomers, persoane de peste 65 de ani. Milenialii răzbună amorţirea lor de acum patru ani când aşteptau să câştige Hillary Clinton şi au rămas acasă.

Peste cinci milioane din alegătorii între 18 şi 29 de ani  votaseră deja săptămâna trecută, potrivit datelor centrului pentru informare şi cercetare al implicării şi învăţării civile al Universităţii Tufts (CIRCLE). În 2016 au votat doar 46% din acest segment de vârstă faţă de 71% alegători de peste 65 de ani. Peste 3 milioane dintre ei au votat în 14 state strânse.

„Cred că toţi ne-am trezit cam în acelaşi timp,şi nu doar din pricina experienţelor noastre în cei patru ani cu Donald Trump, ci mai ales anul acesta. Cred că milenialii au înţeles că e un moment în care noi să putem stabili o evoluţie pentru viitor a ţării noastre”, spune Marian Belk (26 de ani) din Carolina de Nord, relatează The Independent într-un reportaj. Statul este determinant în alegeri în privinţa voturilor persoanelor de culoare.

În acest stat au votat circa jumătate de milion de alegători din generaţiile tinere, peste dublul cifrelor din 2016. La fel stau lucrurile în state sudice cheie unde cursa electorală între Trump şi Joe Biden este strânsă (acestea au împreună 71 de electori din cei 270 necesari). În frunte se află Texas, unde la sfârşitul săptămânii trecute votaseră deja un milion de tineri, de asemenea o dublare a cifrelor din 2016 pentru votul anticipat. Şi aşa situaţia se repetă în Florida şi alte state.

Acest val de votanţi sunt în favoarea lui Biden, care are 38%, după cum o arată un sondaj naţional publicat săptămâna asta de Institutul de Politică al Harvard Kennedy School.

Tinerii au fost mereu consideraţi un uriaş adormit - or acesta s-ar putea trezi acum în statele cheie şi ar putea înclina decisiv balanţa în favoarea lui Biden, arată The Independent într-un reportaj în statul indecis Carolina de Nord. Motivul nu este doar Trump, ci şi nemulţumirile legate de dominaţia bărbaţilor albi în vârstă, de regulă republicani, în legislativul local.

„Părinţii mei au crescut în segregaţie, în şcoli segregate, în timpul lui Jim Crow şi toate cele. Aşa că de foarte tânără mi-au insuflat importanţa votului”, spune Melk, care a absolvit management în sectorul ospitalităţii şi este angajata unui hotel din capitala statului Carolina de Nord,  Raleigh.

Ea povesteşte că mobilizarea proprie a avut drept sursă o serie de legi aprobate în ultimii ani. Statul Carolina de Nord e dominat în legislativul său de generaţia boomerilor şi e cunoscut pentru cele mai regresive legi din ţară, un exemplu fiind aprobarea unei legi care obligă persoanele comunităţii LGBT să meargă la băi destinate sexului lor biologic.

„Cred că mulţi au înţeles nebunia deciziei şi a ceea ce a încercat guvernul să obţină cu toate aceste legi rasiste şi bigote, iar asta m-a motivat”, a spus ea.

Capitala Raleigh unde locuieşte a explodat în ultimii 20 de ani după o înflorire a industriei tehnologice, iar cartierul învecinat, Triunghiul Cercetării, are universităţi şi zeci de start-up-uri, companii informatice şi biotehnologice.

Zona a atras astfel comparaţii cu Silicon Valley şi rezidenţi tineri educaţi din toată ţara şi toate mediile.Drept urmare populaţia s-a dublat.

Cifrele au schimbat nu doar numărul votanţilor, ci şi parametrii dezbaterii. Hayley Premo, 25 de ani, student la medicină, spune că a crescut în Carolina de Nord într-o familie foarte conservatoare.

„Din copilărie şi până azi, Carolina de Nord a fost în mod cert mai degrabă un stat indecis, fapt destul de interesant. În copilărie ideile conservatoare erau tot ce ştiam şi era multă propagandă precum semnele de la marginea drumului care erau toate foarte roşii, mesaje pro-viaţă, lucruri de acest gen. Abia când am mai crescut şi am putut judeca şi face cercetări pe cont propriu mi-am consolidat ideea că pot face schimbări în chestiuni precum rasismul, drepturile reproductive ale femeilor, reformarea sistemului judiciar, idei care nu-mi veniseră în minte decât în liceu sau colegiu”.

Tinerii au simţit că nu sunt reprezentanţi de liderii politici care nu se schimbau în pas cu statul, iar asta i-a mobilizat nu doar să voteze, ci şi să candideze în consiliile locale.

Nida Allam, 26 de ani, a fost alesă într-un asemenea post, fiind candidat democrat. După ce în 2016 a lucrat la campania lui Bernie Sanders, a vrut să aducă valori progresive la Durham.

Ea explică că un motiv este alegerea lui Trump, dar e vorba de o mişcare progresivă mai amplă a tinerilor care au înţeles că nu mai pot sta acasă. Zeci de tineri s-au gândit prima dată să candideze după scrutinul din 2016. Înainte de asta „politica era ceva de care se ocupau oamenii în vârstă”, iar legislativul a rămas format din „bărbaţi albi ceva mai în vârstă”.

Tinerii din toate mediile şi rasele au fost antrenaţi într-o mişcare energică e mobilizare susţinută şi de guvernator, iar numărul lor a permis recrutare de candidaţi pentru toate locurile din legislativ şi senat: „Prin urmare, toţi republicanii au fost contestaţi în 2018”.

Au fost şi mişcări iniţiate spontan de tineri acolo unde au simţit că nu există reprezentare pentru toţi americanii, mai ales cei din zonele rurale. Generaţia nouă a răsturnat majoritatea republicană în 2018 - şi ar putea-o face şi în alegeri unde un candidat republican n-a mai câştigat în 40 de ani.

NextGen America, un ONG care promovează şi urmăreşte mobilizarea tinerilor, spune că în privinţa înclinării balanţei „semnele sunt pozitive anul ăsta”.

„Am mai văzut asta şi altădată: când tinerii se prezintă în număr mare la vot în Carolina de Nord, democraţii câştigă. Luaţi de pildă prezenţa masivă din 2008, când a câştigat Obama, sau în 2018, când am spulberat supermajoritatea republicană de la Cameră”.

„Votanţii tineri vin să voteze pentru că urăsc administraţia Trump şi vor schimbare, dar totodată dacă liderii democraţi nu impulsionează o legislaţie care să-i inspire pe tineri, ei se vor gândi: la ce bun să-mi dau votul?”, spune Allam.