Spionii lui Putin: cum a luat naştere o agenţie de spionaj extern în sânul FSB

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

Jurnalistul rus de investigaţie Andrei Soldatov, aflat în exil la Londra, povesteşte într-un articol publicat în Daily Beast despre o întâlnire cu un spion extern al FSB care i-a oferit detalii despre activităţile spionilor lui Putin din cadrul unei agenţii de informaţii nou-înfiinţate.

În 2002, jurnalistul rus de investigaţie Andrei Soldatov conducea secţia de spionaj a publicaţiei săptămânale Versia. Cu sediul în centrul istoric al Moscovei, era un ziar popular în rândurile serviciilor de securitate ale Rusiei -  şi anume FSB (agenţia de contrainformaţii), respectiv SVR (informaţii externe). Patroana ziarului era o femeie frumoasă pasionată de SUV-uri americane şi haine de nurcă – în biroul era la loc de cinste o fotografie cu ea şi directorul FSB.

Vladimir Putin, preşedinte de doi ani, dăduse dispoziţii colegilor săi de la organele securităţii de stat să-şi mărească efectivele de agenţi la Moscova în înalta societate bine conectată.Versia şi-a făcut o misiune în a afla ce pun la cale şi care e scopul prezenţei lor.

Într-o zi la recepţie a venit o scrisoare într-un plic alb – nu era semnată şi avea doar trei paragrafe tipărite care descriau ca una din sarcinile principale ale agenţiilor din FSB efectuarea unor activităţi de spionaj, conform decretului preşedintelui Federaţiei Ruse. Scrisoarea arăta că de altfel acesta este scopul înfiinţării lor alături de comentariul: „pare absurd, dar e vorba de concurenţa obşnuită dintre serviciile de informaţii din ţară şi de peste hotare”.

Autorul anonim dezvăluia mai departe crearea unui organism de coordonare a agenţiilor de informaţii externe din FSB numit „Directoratul Operaţional de Coordonare Informaţională” (UKOI) la conducerea căruia se afla Viaceslav Uşakov, un protejat al lui Putin.

Rusia avea deja două agenţii de spionaj extern – GRU, serviciul de informaţii militare creat pe vremea bolşevicilor şi care şi-a păstrat rolul şi în era post-sovietică, respectiv SVR, succesorul Primului Directorat al KGB. Aşadar, de ce ar fi fost necesară o a treia, de data asta în cadrul FSB, ce se ocupa în special cu combaterea terorismului şi contrainformaţiile pe plan intern?

Răspunsul era relaţia cu fostele republici sovietice (cu excepţia ţărilor baltice) pe care Rusia voia să le păstreze în sfera sa de influenţă inclusive ajutându-le în domeniul serviciilor de securitate unde acestea aveau lipsuri. În 1992, SVR a semnat un acord cu omologii lor din Ucraina, Georgia, Belarus şi Asia Centrală prin care se angajau să nu se spioneze reciproc.

Pe de altă parte, FSB era liber de un astfel de contract şi mai avea resturi din vechile unităţi KGB de pe vremea sovietică care atunci erau strâns interconectate. KGB-ul se ocupa intens şi de colectarea informaţiilor „din teritoriu”, ceea ce însemna recrutarea cetăţenilor străini din URSS care deveneau apoi agenţi în propria ţară. Existau departamente regionale care recrutau spioni în toată ţara, fiecare dintre ele având ceea ce se numea „Secţiunea Întâi” dedicată agenţilor străini.

După desfiinţarea KGB, Secţiunile Întâi au fost transferate către FSB, cu aceleaşi funcţii. FSB s-a folosit de pretextul supravegherii lor pentru a crea un department însărcinat cu coordonarea lor. Vacuumul de securitate din fostele republici sovietice era de asemenea o bună oportunitate pentru ca Rusia să-şi spioneze ţările vecine. Astfel a luat naştere noul directorat de spionaj al Kremlinului.

Autorul misivei anonime s-a arătat convins că principalul motiv al înfiinţării acestuia era birocratic: crearea de posturi înalte pentru generali. Sursele Versia din cadrul FSB au fost de acord cu această explicaţie.FSB se afla în plină expansiune căutând totodată să aibă un control mai mare asupra armatei, alte servicii de securitate şi alte structuri de aplicare a legii. Fost director al FSB, Putin avea această ambiţie de a-i extinde activitatea în domeniul informaţiilor externe.

Întrebat de noua unitate de spionaj, un purtător de cuvânt al FSB a confirmat tacit existenţa ei: „Practic, emiterea unui atare decret este ceva logic”.

Patru luni mai târziu, Versia a scris despre criza ostaticilor de la Teatrul Dubrovka, aflat sub asediul militanţilor islamişti ceceni, şi intervenţia catastrofală a FSB care a folosit un gaz potent pentru a doborî teroriştii, dar a provocat victime colaterale.

FSB a percheziţionat redacţia, a luat computerele şi a început o lungă campanie de hărţuire a jurnaliştilor. A fost începutul. Ziariştii de la Versia au fost nevoiţi să se mute de la un ziar la altul în anii următori.

Spionul invidiat

În 2008, Andrei Soldatov a ajuns reporter de investigaţie la Novaia Gazeta, un portal independent de ştiri cunoscut pentru anchetele temerare care au dus la moartea unor corespondenţi.

Într-o zi, s-a trezit cu un oaspete neaşteptat in biroul lui: un spion extern al FSB, un etnic tătar născut în Uzbekistan care şi-a început cariera urmărind mişcările islamiste din URSS. În anii 1990, a fost transferat la Moscova, la departamentul contraterorist al FSB. Era un bărbat de aproximativ 50 de ani manierat şi modest, cu grad de colonel care a lucrat la UKOI încă de la înfiinţarea lui. Iniţial o reorganizare birocratică a FSB, noua aripă de spionaj a început să se ocupe de probleme mai serioase precum revoltele populare supranumite „revoluţii colorate” ce izbucneau în fostele republici sovietice, pe care Rusia spera să le menţină în sfera sa de influenţă. Pe măsură ce regimurile autoritare din aceste state erau răsturnate unul după altul, Putin devenea tot mai paranoic, temându-se că vine şi rândul lui, şi văzând mai degrabă influenţa nefastă a SUA şi aliaţilor europeni în spatele fiecărui astfel de cataclism, şi nu voinţa separată a mişcărilor prodemocratice. Astfel că UKOI, în calitate de agenţie internă de informaţii, a primit sarcina să înăbuşe din faşă tulburările politice care ar putea ameninţa indirect Rusia.

În 2004, Directoratul de spionaj a devenit Departamentul Informaţiilor Operaţionale (DOI) iar şeful său, Uşakov, a fost promovat director-adjunct al FSB. Curând în locul lui a venit Serghei Beseda, un general impunător care a condus secţia de securitate a Administraţiei Prezidenţiale unde şi-a făcut legături şi a câştigat încrederea lui Putin.  Ofiţerii DOI nu erau simpli spioni ci se infiltrau în ţări precum Belarus, Moldova şi regiuni separatiste ca Abhazia (Georgia) cu scopul de a influenţa politica locală. Ei l-au ajutat pe Lukaşenko în alegerile prezidenţiale din 2003, în Moldova au încercat să-l aducă de partea Kremlinului pe Iuri Raşka, un proeminent politician, iar în Abhazia l-au susţinut la prezidenţiale pe candidatul prorus Raul Khajimba.

În tot acest timp, a mai dezvăluit Mihail, el se afla la Moscova unde avea sarcina deosebit de sensibilă să se infiltreze în primărie şi să supravegheze politicile care îi vizau pe musulmani. În acelaşi timp, se ocupa de recrutarea agenţilor din comunităţile etnice minoritare şi diasporele centrasiatice.

O trăsătură remarcabilă a FSB-ului din anii 2000 a fost instalarea spionilor în companii, organizaţii media şi sectorul public unde aveau slujbe reale cu normă întreagă, dar, de fapt, lucrau pentru agenţiile de informaţii. Ei au fost numiţi ofiţeri din „rezervele active”, adică acei agenţi sub acoperire care aveau sarcina recrutării de spioni din toate straturile societăţii ruse. Aceste cadre ascunse ar fi de ordinal miilor doar în Moscova. Pentru cei din FSB era slujba de vis pentru că erau remuneraţi din două părţi iar pentru cei instalaţi în funcţii înalte în companiile energetic sau bănci banii erau unii frumoşi. Dacă erau angajaţi în structurile guvernamentale mai aveau la dispoziţie sumele de bani venite din corupţie.

Mihail a venit la redacţia Novaia Gazetta pentru că era obiectul unui complot din partea colegilor săi geloşi pe succesul său. Deşi salariul său era modest, se bucura de multiple oportunităţi de câştig substanţial.

Corupţia la nivelul FSB era în floare, alimentată de frica paranoidă de răsturnare a lui Putin a cărui preşedinţie a fost marcată la revenirea Rusiei la un stat supravegheat.

În calitate de jurnalist la Novaia Gazeta era ca şi cum umblai cu o ţintă pe spate, spune Soldatov care în 2008 era deja vizat de trei anchete penale şi avusese parte de un interogatoriu în faimosul isolator al FSB.

Incidentul din Estonia

Soldatov a fost luat la ochi de agenţii FSB în Estonia după o intervenţie la o conferinţă a unui centru de reflecţie având ca temă mass-media ruse şi serviciile de informaţii, unde a fost prezent un presupus diplomat rus. Jurnalistul a participat pentru a o susţine pe Natalia Morar, o jurnalistă din Moldova care era invitata principală. Morar, care locuise şase ani la Moscova şi lucrase la un ziar independent, nu mai avea voie să intre în Rusia pentru că prezenta un risc de securitate naţională pentru Rusia. Motivul real era evident: articolele sale denunţând corupţia la nivel înalt din FSB.

La conferinţă erau prezenţi parlamentari şi oficiali de rang înalt estonieni, dar în primele rânduri, avertizaseră organizatorii, se afla şi un diplomat de la ambasada rusă. Sesiunea de întrebări a devenit intensă şi deodată cineva i s-a adresat lui Soldatov: ce puteţi spune despre activităţile serviciilor de informaţii ruse în Estonia, în particular ale FSB? 

„De ce nu-l întrebaţi pe reprezentatul Rusiei de pe al doilea rând”, a răspuns Solatov arâtând în direcţia presupusului diplomat. În sală s-a aşternut o linişte apăsătoare în mijlocul căreia oficialul rus a ieşit ca o furtună din încăpere.

La întoarcerea la Moscova a doua zi, agenţii vamali conectaţi cu FSB l-au oprit pe Soldatov şi la scurt timp au apărut doi ofiţeri care l-au pus să aştepte într-un isolator vreme de câteva ore fără vreo explicaţie. I s-a transmis că de data asta e lăsat să plece.

Lubianka

Doi ani mai târziu, în 2010, Solatov a primit o a doua scrisoare anonimă sub forma unui email. Ea nu conţinea decât anunţul lansării unui site ce avea să publice documente sensibile ale FSB. Mesajul avea şi un link activ către domeniul „lubianskaiapravda.com” care însemna „adevărul despre Lubianka”.

 Documentele erau într-adevăr preţioase iar unele erau extrem de sensibile precum rapoarte ale unor operaţiuni de success adresate direct lui Putin, majoritatea lor purtând semnătura lui Beseda.

Era vorba de operaţiuni efectuate în Ucraina şi Turkmenistan, dar şi în alte foste republici sovietice. Documentele vorbeau de un act falsificat pentru a submina relaţiile dintre Ucraina şi Turkmenistan şi un raport fals al forţelor de securitate ucrainene sugerând că Kievul ar fi finanţat opoziţia din  Turkmenistan. DOI a scurs acest raport în mass-media ucraineene pe care SVR l-a luat ca autentic: o dovadă că o agenţie rusă de spionaj a reuşit să înşele o alta.

Site-ul a fost dat jos cîteva săptămâni mai târziu iar cei responsabili de scurgerea documentelopr au fost identificaţi şi arestaţi de FSB, potrivit unor surse ale jurnalistului rus.

Ucraina

În 2014, Beseda, acum şeful Serviciului al Cincilea din cadrul FSB (DOI e subordonat lui), a fost vizat de o solicitare din partea Ministerului ucrainean de Externe către Rusia de a putea fi interogat, Kievul susţinând că acesta s-a aflat în Ucraina pe 20-21 februarie în timpul Revoluţiei Maidan. Guvernul ucrainean argumenta importanţa acestei mărturii în cursul investigaţiei de dinaintea procesului ce avea să înceapă şi care privea crimele comise în timpul revoltelor din perioada 18-24 februarie 2014.

Rusia a confirmat prezenţa lui Beseda în 20/21 februarie motivând însă că scopul lui a fost să asigure securitatea ambasadei Rusiei, o versiune pe care n-a crezut-o nimeni din Ucraina.

Beseda se află pe listele de sancţiuni ale SUA şi UE din 2014 pentru acuzaţia că, potrivit Trezoriei americane, FSB „a fost implicat în finanţarea şi sprijinul activităţilor separatiste din Crimeea şi Estul Ucrainei”.

Aripa externă a FSB care a pornit ca a treia agenţie de spionaj a Federaţiei Ruse a fost ridicată la rangul de armată imperială a lui Putin având sarcina de a cultiva agenda Kremlinului în ţări foste sovietice.

Jurnalistul rus a scris împreună cu Irina Borogan (şi ea în exil la Londra) cartea „The Compatriots: The Brutal and Chaotic History of Russia’s Exiles, Émigrés, and Agents Abroad” în care arată că DOI se ocupa şi cu ruşii de peste hotare, a treia diasporă din lume ca mărime. Din 2010, directorul-adjunct al DOI este membru permanent în comisia guvrenamentală privind politicile compatrioţilor.

Pe de altă parte, Serviciul al Cincilea din care face parte acest department obscur are legături cu omologii  lor de peste hotare, astfel că în ciuda sancţiunilor de care sunt vizaţi Beseda şi subordonaţii lui, diplomaţii de la Washington şi Bruxelles se adresează lui în privinţa evoluţiilor din Siria unde SUA şi Rusia au garnizone şi capacităţi deconflictuale. 

În cursul Războiului Rece, URSS a desfăşurat în toată lumea operaţiuni agresive cu ajutorul GRU şi KGB ca 10 ani maio tîrziu să creeze o a treia agenţie de spionaj pentru guvernarea unei ţări mişcorate zguduită de bprobleme economice. Faptul că aceasta s-a născut pe bazele poliţiei politice a lui Putin, menite să sprijine regimul său este unn indiciu al faptului că el îşi vede şansele acasă în strânsă conexiune cu cele ale Rusiei. Pentru conducătorul de la Kremlin Moscova este lumea întregă, scrie Andrei Soldatov în Daily Beast.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite