Nume de cod «Alga, Qazaqstan!»/„Înainte Kazahstan!”
0
Când administraţia preşedintelui Biden părea mai degrabă defensivă, iar coechipierii preşedintelui Putin se credeau pe cai mari, înaintea convorbirilor diplomatice americano-ruse, generate de obsesia Moscovei pentru Ucraina, manifestanţii din Kazahstan au aplicat un upercut imagologic, de zile mari, administraţiei de la Kremlin, care anterior şi-a arătat bicepşii spre Europa, dar brusc a rămas fără sânge geopolitic în ex-Asia sovietică.
Câteva aspecte merită a fi analizate, dincolo de dinamica evenimentelor, la început favorabilă revoltei celor ieşiţi, cu temeritate, pe străzile mai multor oraşe din Kazahstan.
O rebeliune ulterior marcată de represiunea forţelor de securitate autohtone, cărora li se vor adăuga militari trimişi de CSTO.
CSTO fiind Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă, o alianţă militară interguvernamentală din Eurasia formată din state post-sovietice, care va trimite „menţinători ai păcii”, în Kazahstan.
Grupul pentru Kazahstan include militari din forţele armate ale Rusiei, Belarus, Armeniei, Tadjikistanului şi Kârgâzstanului, care vor avea misiunea „de a proteja instalaţiile de stat şi militare, de a asista forţele de aplicare a legii”.
O formulare ca la carte - nu-i aşa? - pentru liniştea opiniei publice internaţionale, adică în afara forţei dreptului, că de dreptul forţei sigur putem vorbi.
Apropo!
Este amuzantă precizarea Moscovei că trupele ruse din acest grup vor staţiona în Kazahstan pe o perioadă "limitată de timp"!
O sintagmă tradiţonală folosită anterior şi pentru justificarea prezenţei "apărătorilor păcii" în Transnistria - teritoriu samavolnic desprins, cu sprijin militar rus, din entitatea numită azi Republica Moldova -, în Abhazia şi Osetia de Sud - arealuri scoase manu militari de sub autoritatea Georgiei - şi lista ar putea continua, în bunul spirit al ajutorului frăţesc acordat celor care nu au uitat originea lor anterioară - apartenenţa la decedata Uniune Sovietică.
Şi ca să fie complet tacâmul ospăţului geopolitic vizând înghiţirea Kazahstanului în uniunea existentă între Moscova şi Belarus, Putin a avut o convorbire telefonică cu preşedintele Belarus, Lukashenko şi cu omologul din Kazahstan, Tokayev.
Ironic privind dialogul celor trei pare că şeful statului rus l-ar fi pus pe Lukashenko să îi spună ce avantaje va avea Kazahstanul, dacă intră în uniune cu Rusia.
Adică Не свобода, не независимость, а просто зависимость от Москвы .../ Nu libertate, nu independenţă, doar dependenţă de Moscova...
Frumos, doar la asta visau manifestanţii...Sau nu?
Dar care sunt cererile protestatarilor din Kazahstan? 1. Eliberarea imediată a tuturor deţinuţilor politici. 2. Demisia completă a preşedintelui şi a guvernului. 3. Reforme politice. 4. Crearea unui Guvern provizoriu de cetăţeni reputaţi şi publici. 5. Retragerea din toate alianţele cu Rusia.
UItimul punct - retragerea din toate alianţele cu Rusia - a generat imediat speculaţia unui posibil amestec străin în treburile interne ale Kazahstanului.
Un pretext mai degrabă déjà vu, în alte situaţii de criză anterioare, unde Moscova nu a fost deloc străină de evoluţia evenimentelor.
Sigur că autorităţile regimului autoritar din Kazahstan - care au schimbat doar prima garnitură, adică pe membrii guvernului - nu au ezitat să aplice ghidul pentru situaţii de criză, probă fiind rapiditatea cu care au oprit reţeaua de Internet din ţară, mărturie fiind şi graficul, de mai jos.
Cu toate astea nu a putut fi stopată difuzarea unei hărţi a protestelor în masă din Kazahstan, una care indică faptul că acestea au afectat toate regiunile ţării.
De unde şi o concluzie de bun simţ, respectiv creşterea preţurilor la combustibil a fost doar picătura care a umplut paharul celor sătui de stăpânirea politică a fostului preşedinte Nursultan Nazarbayev, aparent retras de la conducerea statului, nemaifiind preşedinte, dar păstrând controlul Consiliului de Securitate al Kazahstanului.
O probă a refuzului de a mai accepta dictatura mascată a fostului preşedinte este determinarea manifestanţilor de a dărâma un monument al lui Nazarbayev, o imagine - aceea de mai jos - ce aduce aminte de doborârea statuii dictatorului din Irak, Saddam Hussein Abd al-Majid al-Tikriti.
A existat o speranţă mai mare, în rândurile celor care au ieşit pe străzile oraşelor din Kazahstan, una legată de o schimbare majoră în societatea post-sovietică marcată de ambiţia lui Nursultan Nazarbayev, de a rămâne conducător pe viaţă.
Dovadă este şi fotografia de mai jos, realizată pe 4 ianuarie 2021 şi difuzată de activista Bota Jardemalie, avocată, cu azil politic în Belgia.
Numai că una este starea de spirit a celor care au optat pentru revoltă şi alta aceea a autorilor luării de poziţie de mai jos, care par a fi ascultat povaţa preşedintelui Turciei:
„DECLARAŢIA ORGANIZAŢIEI STATELOR TURCICE PRIVIND EVENIMENTELE DIN KAZAHSTAN În lumina evenimentelor recente din Kazahstan, statele membre ale Organizaţiei Statelor Turcice; Subliniază importanţa pe care o acordă păcii şi stabilităţii în Kazahstan şi îşi exprimă solidaritatea puternică cu statul membru Kazahstan, Îşi exprimă încrederea în înţelepciunea şi dorinţa poporului fratern kazah de a reveni la normalitate, Îşi declară încrederea în capacitatea autorităţilor kazahe de a dezamorsa tensiunile în mod paşnic şi de a restabili calmul şi ordinea; Îşi exprimă disponibilitatea de a sprijini poporul şi guvernul Kazahstanului, după caz, Transmite condoleanţe pentru cei care şi-au pierdut viaţa în timpul incidentelor şi urează însănătoşire grabnică răniţilor. Organizaţia Statelor Turcice.”
În logica represiunilor din ţările ex-sovietice, cu sprijinul recunoscut al Moscovei, actualul preşedinte Kassym-Jomart Tokayev, ales de Nazarbayev, cel mai probabil va rămâne în funcţie şi va consolida sistemul autoritar existent înainte de manifestaţiile de amploare, pe care şi dacă nu vrea nu le poate ignora, în timp urmând să decidă - poate...- unele măsuri de destindere în societatea Kazahstanului.
"Răzmeriţa din Kazahstan, după aceea dintre Armenia şi Azerbaijan cui convine cel mai mult? Nu cumva va fi o nouă oportunitate pentru cineva?" Interogaţiile aparţin unui distins diplomat militar român, aflat acum în rezervă, care indică un anumit sens al rotaţiei acelor de ceasornic geopolitic, în fosta Asie sovietică.
De altfel, posturile de televiziune CNN şi BBC nu au avut iniţial reacţii la evenimentele din Kazahstan, probabil datorită întreruperii Internetului din această ţară, deci a imposibilităţii comunicării cu corespondenţii locali, dar nu este exclus că şi o anumită prudenţă a fost avută în vedere, datorită acuzaţiilor oficialilor din capitala Nur-Sultan că au acţionat anterior demonstranţilor... unii instructori... străini!!!
O ciudăţenie a fost de vreme ce există imagini filmate cu demonstranţi care bat efectiv pe componenţii forţelor ordine, aici fiind vorba de tineri cu mişcări şi lovituri extrem de bine articulate, cu o eficienţă aparte...
Deruta a fost mare şi în forţele de represiune, o subunitate de poliţie, precum cea din Aktobe, în vestul Kazahstanului, anunţând că nu va acţiona împotriva protestatarilor, alta, din oraşul-port Atyrau, din Kazahstanul de Vest, trecând de partea manifestanţilor, după cum se vede în imaginea de mai jos.
Camioane cu militari au fost oprite de alţi demonstranţi, pentru a nu ajunge în capitală, unde urmau să disperseze pe protestatari.
Place sau nu autorităţilor din Nur-Sultan au existat şi militari veniţi pe blindate, care au trecut de partea manifestanţilor, cel puţin iniţial.
Faptul că acum se trage fără somaţie, de forţele de represiune, contra protestatarilor, indică frica de schimbare a preşedintelui Kassym-Jomart Tokayev, succesorul lui Nursultan Nazarbayev.
„Apelurile de a ataca spaţiile agenţiilor civile şi militare sunt absolut ilegale. Aceasta este o crimă şi poate urma o pedeapsă legală”, a spus Tokayev.
Şeful poliţiei din Almaty, Kanat Taymerdenov, a declarat într-o declaraţie că 120 de vehicule au fost arse şi 500 de civili au fost răniţi.
Pentru oraş şi zonele învecinate a fost implementat un orar de două săptămâni, inclusiv interzicerea adunărilor în masă.
Tokayev a spus că a numit un prim-ministru interimar şi că va depune eforturi pentru a reduce preţurile la combustibili pe fondul tulburărilor.
Prim-vicepremierul Alikhan Smailov a fost numit prim-ministru interimar, iar actualii membri ai guvernului îşi vor continua atribuţiile până la formarea unui nou cabinet.
Pe lângă înlocuirea primului ministru, Tokayev a numit un nou prim-vicepreşedinte al Comitetului de Securitate Naţională (KNB) pentru a-l înlocui pe Samat Abish, un nepot al lui Nazarbaev.
„Scopul nostru principal este să prevenim escaladarea în continuare a violenţei şi a radicalismului”, a spus Taymerdenov.
Bună sintagma: violenţă şi radicalism... Violenţă nu este şi reprimarea brutală a manifestaţiilor? Radicalism nu este şi invitarea unor trupe străine, pentru...pacificarea Kazahstanului?
Manifestanţii din Aqtau şi Zhanaozen au susţinut că demiterea unor oficiali nu va aduce rezultate durabile şi au cerut dizolvarea parlamentului, unde nu sunt reprezentate forţe politice de opoziţie autentice, şi noi limite ale puterilor prezidenţiale, printre altele.
Tokayev a spus că... ceea ce el a numit „terorişti şi bandiţi” instruiţi în străinătate confiscă clădiri, infrastructură şi arme în oraşele kazahe.
Demonstranţii ar fi preluat controlul aeroportului din Almaty şi cinci avioane de acolo, inclusiv aeronave străine, a mai spus preşedintele Tokayev, în timp ce a ţinut miercuri un al doilea discurs televizat în interval de câteva ore.
"De fapt, nu mai este o ameninţare, este o subminare a integrităţii statului. Şi, cel mai important, este un atac la adresa cetăţenilor noştri care îmi cer... să-i ajut urgent", a spus Tokayev.
„În calitate de preşedinte, sunt obligat să protejez siguranţa şi pacea cetăţenilor noştri, să îmi fac griji pentru integritatea Kazahstanului”, a spus el.
Şi de grija ce o are a invitat militari străini să legitimeze - prin prezenţa şi reprezentativitatea lor - represiunea dură, de tip sovietic, care aminteşte, din păcate, pe cea delanşată de Moscova în Cecenia.
Pe măsură ce proteste mai violente au izbucnit miercuri în Kazahstan - în imaginea de mai sus arde clădirea guvernului din Nur-Sultan - , secretarul de presă al Casei Albe, Jen Psaki, a insistat că Statele Unite nu au nimic de-a face cu tulburările din fosta republică sovietică, numind zvonurile contrare „pretenţii nebune ale Rusiei”. „Monitorizăm informaţiile despre protestele din Kazahstan. Susţinem apelurile la calm, pentru ca protestatarii să se exprime în mod paşnic şi ca autorităţile să-şi exercite reţinerea”, a declarat Psaki. „Există nişte afirmaţii nebuneşti ale Rusiei că SUA se află în spatele acestui lucru. Permiteţi-mi să folosesc această oportunitate pentru a transmite asta ca fiind absolut fals şi clar o parte din manualul de dezinformare standard al Rusiei.”
Autorităţile de la Moscova şi cele din capitala Kazahstanului, Nur-Sultan, ignoră voit faptul că protestele reflectă nemulţumirea mai largă în ţara care se află sub conducerea aceluiaşi partid de când a obţinut independenţa faţă de Uniunea Sovietică în 1991, formaţiunea de la guvernare deţinând şi acum peste 80% din locurile în parlament.
Nu există nicio indicaţie că tulburările populare din Kazahstan ar avea vreo origine externă, dar aceasta este varianta autorităţilor asediate din Kazahstan.
„Kazahstanul se confruntă cu o agresiune armată din partea grupărilor teroriste antrenate în afara ţării”, a declarat Ministerul Afacerilor Externe, într-o declaraţie din dimineaţa zilei de 6 ianuarie.
Deocamdată, chiar dacă situaţia îi este incomodă, Putin se confruntă cu realitatea că la convorbirile diplomatice anunţate, dintre SUA şi Rusia, pe tema situaţiei din Europa de Est, Federaţia Rusă este luată prin surprindere în fostul areal sovietic asiatic. Seamănă cu bomboana pe colivă...vom vedea a cui.
Se încarcă comentariile...
