Conform lui Joseph Nye, puterea dură reprezintă recursul la forţă, la plăţi şi anumite aspecte ale stabilirii agendei bazate pe acestea. Puterea dură înseamnă presiune; puterea blândă înseamnă atracţie. Puterea dură include elemente tangibile, cum ar fi forţa şi banii. Puterea blândă este capacitatea de a-i afecta pe alţii prin mijloace de cooptare, inclusiv modelarea agendei, persuasiune şi generarea atracţiei pozitive. Tipurile de resurse asociate cu puterea blândă includ deseori factori nontangibili, cum ar fi instituţiile, ideile, valorile, cultura.

La fel ca în 2008, Rusia a recurs şi acum la puterea dură pentru a-şi afirma pretenţiile de mare jucător pe scena politică a lumii. Momentan, Vladimir Putin nu a pierdut încă războiul pe care l-a declanşat prin invadarea Ucrainei, însă utilizarea puterii dure cu scopul de a-şi impune punctul de vedere în chestiunea ucraineană pare să fie o decizie fatală atât pentru viitorul său, cât şi al Rusiei.    

În urma deciziei nebuneşti de a ataca un stat independent, luată de către ţarul de la Kremlin, în doar câteva zile, Rusia a pierdut aproape totul. „Marele Imperiu Rus” pe care preşedintele Vladimir Putin visa să îl resusciteze şi să îl readucă la viaţă este pe cale să se prăbuşească, în zgomotele bombardamentelor asurzitoare, din toate punctele de vedere: militar, economic, politic, social şi cultural.

Războiul lui Putin a resetat complet întreaga agendă mondială. Ochii tuturor sunt îndreptaţi către evenimentele care se petrec în Ucraina, iar mesajele de susţinere transmise de către liderii lumii occidentale au fost dublate şi de acţiuni pe măsură. De pildă, Federaţia Rusă a fost scoasă din sistemul SWIFT (o măsură care împiedică băncile ruseşti să facă operaţiuni în străinătate şi blochează exporturile şi importurile ruseşti), iar blocarea activelor Băncii Centrale Ruse împiedică accesul la rezervele sale internaţionale, estimate la 630 de miliarde de dolari. Or, se ştie că orice război se susţine în primul rând cu bani.

De asemenea, Parlamentul European a adoptat un proiect de rezoluţie în 46 de puncte prin care a condamnat invazia militară a Rusiei în Ucraina, a cerut Moscovei să-şi retragă trupele, a propus o serie de sancţiuni şi a solicitat,  inclusiv, suspendarea participării Rusiei de la diverse activităţi şi evenimente din domeniul culturii şi al sportului (acestea fiind instrumente esenţiale de exercitare a „puterii blânde”).

Însă, pentru Rusia, cea mai dură consecinţă a războiului este criza de neîncredere pe care a generat-o la nivelul întregii lumi. Rusia se confruntă astăzi cu o izolare internaţională fără precedent. A devenit un stat paria de care toată lumea se fereşte. Rezoluţia ONU prin care este condamnată invazia rusească în Ucraina şi se solicită retragerea imediată a armatei ruse din ţara vecină a fost votată de 141 de state, în timp ce 35 s-au abţinut, iar 5 au votat împotrivă. Doar Belarus, Coreea de Nord, Siria şi Eritreea mai sunt astăzi alături de Vladimir Putin şi Rusia.

În acest context, nu este de mirare că tot mai multe voci au început să vorbească şi să ceară eliminarea lui Vladimir Putin drept singură soluţie pentru încetarea războiului. Astfel, ministrul luxemburghez de Externe, Jean Asselborn a afirmat că o soluţie pentru oprirea războiului din Ucraina ar putea fi o „răsturnare” de la putere a preşedintelui Vladimir Putin de către propriul popor – „Poate că asta este tot ceea ce ne-am putea dori, şi anume ca Putin să fie realmente eliminat fizic (printr-o revoltă – n.red.) pentru a opri toate acestea”.

De altfel, şi opozantul rus Aleksei Navalnîi, aflat în închisoare, a lansat un îndemn către ruşi, cerându-le să iasă în stradă pentru a manifesta cu adevărat împotriva războiului din Ucraina, cu riscul de a ajunge „în dube sau închisoare” – „Rusia vrea să fie o naţiune a păcii. Din păcate, puţini oameni ne-ar numi aşa acum. Dar măcar să nu devenim o naţiune de oameni tăcuţi şi speriaţi. Fac apel la toată lumea să iasă în stradă şi să lupte pentru pace. Putin nu este Rusia” – a afirmat acesta.

Conform lui Joseph Nye puterea inteligentă este combinaţia dintre puterea dură a coerciţiei şi plăţilor şi puterea blândă a persuasiunii şi atracţiei. Conceptul de „putere inteligentă” se referă la integrarea inteligentă şi interconectarea diplomaţiei, apărării, dezvoltării şi a altor instrumente ale aşa-numitei puteri „dure şi blânde” în strategii eficiente în contexte diferite.

Pentru Rusia, în viitorul apropiat, ieşirea din izolarea la care a fost condamnată de Vladimir Putin, prin invadarea Ucrainei, şi reluarea legăturilor cu lumea occidentală va fi esenţială. Iar pentru a realiza acest lucru extrem de dificil va avea nevoie de un lider care să fie acceptat de către liderii occidentali drept interlocutor, un lider care să aibă capacitatea de a utiliza „puterea inteligentă” pentru a face din Rusia un stat frecventabil.

Opozantul rus Aleksei Navalnîi s-ar putea să fie singura variantă pentru ieşirea Rusiei din întunericul la care a fost condamnată de către Vladimir Putin. Şi singurul lider pe care Occidentul va fi dispus să îl accepte la masa discuţiilor. Cine ştie, poate că operaţiunea „Noviciok” a fost chiar un episod care l-a pregătit pe Navalnîi pentru rolul de „ţar” al Rusiei.